208 matches
-
ca Într-o clepsidră, pînă s-a terminat. Și-a privit mîna goală și sînt sigur că tot la viața sa se gîndea. În aer rămăsese o Îndîrjire monotonă care se scurgea și ea Încet... Ca această ploaie de noapte descătușată acum, parcă din oboseala mea. Tragediile antice Îmi sugerează o idee aparent bizară: vorbind despre destin, grecii au evitat să se uite În abis. Destinul a fost, poate, țărmul zărit de omul disperat de hazard. Și, poate, prima piramidă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
au întrecut să declare că revenirea sa reprezenta unul dintre evenimentele literare majore ale anului. N-a luat premiul Uniunii, deoarece încă atârna la dosar condamnarea. L-a premiat însă Asociația Scriitorilor Juriști din localitate, pentru că unul dintre romane, Liberate descătușată, avea ca erou principal un judecător de provincie care se lupta cu un procuror care îi tot ținea partea unui nenorocit de fotograf (ăsta era Urdinare, în roman Tomiță Stânjenaș), borfașul borfașilor, distrugătorul căsniciei inginerului Anton Prisecariu (adică, a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cuibul lui mizer, mai ales din cauza piciorului, l-a salvat de câteva ori de la moarte. Opt Astăzi, la gura metroului, forfota necontenită Îl amețește pe Antoniu și-i amorțește simțurile. Prima zi de aprilie este senină, iar soarele liber și descătușat alunecă pe cer ca un Înger salvator, Încălzind orașul. Sacoul cadrilat și pantalonii pe care și le-a cumpărat la kilogram pe câțiva bănuți, de la un Secon-Hand, sunt ținuta lui Antoniu de primăvară. O bătrânică Îi Întinde cu mâini tremurânde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
arătarea să se năpustească afară. Astrul zilei coborâse dincolo de orizont. Doar o geană de lumină roșiatică mai cădea asupra intrării în peșteră. Simțea cum groaza îl cuprinde din cap până-n vârful dege telor de la picioare. Era singur acolo, cu bestia descătușată. Cu ochii pe gura grotei, căută pe pipăite cheia de contact pe care nu reușea să o răsucească. În sfârșit, motorul tuși scurt și se puse în mișcare. Ușurat, băgă în viteză și eliberă ambreiajul. Mașina porni brusc, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acasă și îl disprețuiește? Cât timp scrisorile se aflau în păstrarea ei tot mai era o nădejde că lucrurile se vor îndrepta. În tot cazul, o simțeam foarte aproape pentru că deținea ceva de la mine. Acum îmi înapoiase totul, era liberă, descătușată, putea să facă ce voia, să înceapă altă dragoste, orice... Pentru întîia dată am simțit o apăsare care mă neliniștea. Nu, nu voiam s-o pierd. O cucerisem prin luptă, trebuia s-o pierd tot prin luptă. Nu înțelegeam să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
privea către statuia stilizată a Indianului, amplasată pe acoperișul de la East Finchley Tube Station. Statuia încremenise pe veci lansând o săgeată către Highgate Tube Station. Ce s-ar fi întâmplat dacă săgeata ar fi zburat? medita Alan. Să fie lansată, descătușată. Cum ar fi dacă săgeții care caută tendonul lui Ahile i s-ar cere să caute gaura mărginită de tendoane? Este important să înțelegeți în acest moment că Alan suferea de trufie, pur și simplu. Considerând că voyeurismul, cătușele, sodomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-l spargă, prelungindu-se în țipătul ei de spaimă. Întârziat, ca un ecou, amplificat de ape, suprapus peste strigătul meu mut, îl resimțeam în coșul pieptului ca pe o sfâșiere insuportabilă. Și-atunci, pentru a-mi controla spaima, strigătul meu descătușat s-a dezlănțuit, a penetrat perdeaua de ceață ce învăluia plaja, a umplut cerul și marea. Și, deopotrivă, privirile uimite ale costumelor de epocă de pe plaja suspendată deasupra mării și ochiul albastru al armatei de rechini s-au întors pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
altul, Își mângâiau trupurile cu pielea groasă, atârnată. Bătrâna pântecoasă, cu o față Înspăimântătoare, de crustaceu, scotea intermitent o limbă vâscoasă, lungă și crăpată la vârf. Avea privirea risipită și un tremurat nervos Îi zguduia trupul galbenverzui, asaltat de săruturile descătușate ale bărbatului micuț și chelos, cu șuvițe rare, de păr albit. Spatele bătrânului părea, dea lungul coloanei, acoperit cu solzi lucioși, iar unghiile, Înfipte În carnea gelatinoasă și vălurindă a celei pe care o Îmbrățișa, erau negre la vârfuri și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lovituri neașteptate. Am învățat să fiu prudent, ticăit, mereu la pândă. Oricând dispus la compromisuri spre a-mi apăra pielea. Din păcate, nu eram o canalie desăvârșită. Din când în când, izbucneau în mine revolte. Voiam să mă simt liber, descătușat. Se reducea acest dor de libertate la mici fronde juvenile, adolescentine. Ușor reprimate și sancționate de cei apropiați - părinți, rude, profesori ș.a. Încetul cu încetul devenisem docil. Mai bine spus, îmi recunoscusem țarcul în care aveam dreptul să zburd. Puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dădea niciodată de înțeles că ar fi fost vreodată împotriva mea. Din contră. O simțeam însă, ori de câte ori apăream în mod neprevăzut în grupul de cunoscuți mânuit numai de el. Apariția mea acolo, însemna întotdeauna ori anihilarea glasurilor până atunci stridente, descătușate, dacă anterior eu eram subiectul discuției, ori reversul acestei situații: apariția mea ca intrus, să declanșeze mișto-uri, ca și cum eu aș fi fost unul din cei de la curtea lui Roș împărat al lui Ion Creangă, din aceia cărora le curgeau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pac! mi-a închis în nas. Hm! Nu știam să fi făcut ceva senzațional pentru mine. Nervos, am înșfăcat geanta mai mică și am grăbit pasul către stația de autobuz - direcția Berceni. Sufletul meu tremura de bucuria unei vieți noi, descătușate. L LIII Săptămânile treceau într-un fel de beție care mă făcuse să pierd cinci kilogame. Nici nu mai avea rost să mă duc la sala de sport. Naveta nord-sud și nopțile pierdute în încleștări pasionale cu negresa cârlionțată, parfumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se oferă celorlalți drumeți ca apă și se răstignește pe cruce, văzând în actul crucificării marele privilegiul (Ce mare privilegiu! / Să prind un loc, / pe Cruce, / în dreapta Ta!), în ultimul poem, cel care dă titlul cărții, eul să se simtă descătușat, iar strigătul său, reținut până acum, să exprime încă o dată, chemarea la credință și, ca un corolar al ei, la încredere, pe care, într-un veac funebru, se simte dator să o țină vie, prin nopțile de trudă ale lui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
egală măsură, la olfactiv, încât, prin aportul acestora, sinesteziile sunt frecvente: O pânză subțire, străvezie, un parfum ireal (...)// Lumina putrezind în tuburi de bambus / În sunete se transformă lovită de aripi de înger. // Imensă zidărie de tonuri și de note descătușate...; Buzele noastre sărută răcoarea culorii...; Efigia mamei, aripă de respirație... În poemele care compun volumul, Grădinarul coalizează în jurul său energiile vitale sau chiar le generează, într-un proces continuu, care vizează Universul în integralitatea sa, fiind, totodată, în plan stilistic
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Și apoi se aude scrâșnetul final de metal sfâșiat, în timp ce bucăți din fuzelaj încep să se desprindă, până când dintr-o dată avionul se rupe și se împrăștie într-un milion de direcții diferite și eu sunt în cădere liberă, mă prăbușesc, descătușat, doar cerul albastru este între mine și pământul pe care acum îl văd clar, ridicându-se ca să mă întâmpine, margini de continente, insule, fluvii, mari întinderi de apă. Nu mai simt durere, nu mă mai tem, am uitat deja ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
moment când lăcomia și nebunia... Apoi ultimul scrâșnet metalic, sfâșierea cumplită, când bucăți de fuzelaj încep să se desprindă, până ce tot avionul se rupe în bucăți și țâșnește într-un milion de direcții și el e în cădere liberă, plonjează, descătușat, doar cerul albastru între Michael și pământul pe care-l vede clar acum, ridicându-se să-l întâmpine, cu coastele continentelor, insule, fluvii, mari întinderi de apă. Vesel, vesel, vesel Nu mai sufăr... Viața e doar un vis Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
înfipte adânc în bolta cerească, ca un mesaj trimis lumii întregi vestind PACEA. În acele momente sufletele noastre erau golite de ură și adversitate. Erau pline de dragoste și speranță” (pag.153-154). După acest moment unic și memorabil, memorialistul afirmă descătușat de orice temere că în viața lui de om și ostaș s-a produs „prima mare minune” și anume că scăpase cu viață din încleștarea războiului. Cât privește celelalte minuni care s-au produs în viața memorialistului erou, urmează ca
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
De Quincey care le dă valoare de steampunk romanului Confessions d'un automate mangeur d'opium / Confesiunile unui automat opioman (Fabrice Colin și Mathieu Gaborit, 1999), sau trimit direct la lectura romanelor de epocă după exemplul lui Frankenstein Unbound / Frankenstein descătușat (Brian W. Aldiss, 1974), în care naratorul o întâlnește pe Mary Shelley și creatura pe care aceasta este pe cale s-o inventeze. Este și cazul romanului Moreau's Other Island / Cealaltă insulă a doctorului Moreau (Brian W. Aldiss, 1980). Referința
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
fi o imagine autentică a sinelui chintesențial al ființei umane. (Polanyi 1944; Block și Somers 1984). Intervenția statului in viața economică a unei societăți a fost de fapt un act de legitimă apărare a comunității împotriva puterii distructive a piețelor descătușate care, conform lui Polanyi, dacă sunt lăsate nereglementate, amenință să anihileze societatea. Totuși, intervenția statului în economie a fost necesară și pentru piețe, pentru ca acestea să funcționeze comerțul liber, schimburile comerciale și piețele liberale au fost mereu politici ale statului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
speciei. Însă istoria modernă configurată de capitalism s-a desfășurat în mod dramatic, în viziunea lui Marx. Puterea societății asupra naturii se amplificase până la un nivel fără precedent, dar indivizii deveniseră prizonieri ai diviziunii internaționale sociale a muncii, expuși forțelor descătușate ale pieței și exploatați de către noi forme ale producției manufacturiere, care transformase muncitorii în anexe ale mașinii (Marx 1977a: 477). Capitalismul, după cum considera Marx, reușise să avanseze enorm în ceea ce privește reducerea sentimentului de înstrăinare între societăți. Naționalismul, gândea el, nu are
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
conform cărora "întreaga generație se consacră la începuturile ei unei lirici pe care am putea-o numi de identificare afectivă, caracterizată de un declarativism ingenuu și tineresc, de un entuziasm factice artistic (...) și de recurența câtorva teme (candoarea, adolescența, natura descătușată, datoria față de părinți, care simbolizau adevărata tradiție interioară, în raport cu altele, false și impuse din afară)"56. Totuși, aceste teme cu nuanță etnică și etică, totodată, capătă la Ana Blandiana un regim special, realizând, astfel, crezul deconstrucției: desfacerea tradiției sau a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
literatura română, de o poezie, așadar, eminamente reflexivă, cu rare "scurtcircuitări" de tranzitivitate, n-aș fi optat pentru neta despărțire de metaforă, la un moment dat. Poezia Anei Blandiana rămâne, orice am spune, prizoniera afectului, e o lirică a sentimentului descătușat, senzorială, până la un punct. Chiar și volumul Cu stea de pradă (1985), care se delimitează de letargicele, oniricele, metafizicele poeme anterioare (unde visarea și somnul erau tutelare), din perioada maturității (Octombrie, noiembrie, decembrie, 1972; Ochiul de greier, 1981), construiește versuri
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cea consacrată de literatura franceză modernă, de gîndirea romantică germană, de avangardismul european și de experimentalismul britanic pe care sîntem departe de a o fi epuizat, pe care continuăm s-o interogăm În paralel cu practica post-morală a unei literaturi descătușate, nu ne dăm răgaz pentru a remarca un lucru foarte simplu: dacă literatura va supraviețui ca savoir, nu o va face decît În măsura În care pune probleme, În care invită la reflecție. La o reflecție autentică, nu la una care decurge din
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nimic, peste toate?" Universul întreg se va transforma într-un lan de morminte, lumânări de sânge vor arde, viața este o greșeală și o mare oboseală se va lăsa ca o ceață. Dar apare și o lume senzuală, o natură descătușată, o sărbătoare de pofte și ispite. Alteori lenea leșioasă, bizantinismul aduce trupul și spiritul într-o stare de inerție: "Durerea leneșei femei ce trece printr-un nămol cu mult însingurat." Simțim în volum crisparea și revolta împotriva tarelor umane (decapitării
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cel mic cu muget lin/ Iubea în taină-un serafim/ Și bea buton după buton/ De bulion cu-n gentilom." Tudor George "Legenda cerbului", E. S. P. L. A., 1957; "Veverița de foc", Editura Tineretului, 1967; "Balade", E. P. L., 1967; "Copacul descătușat", Editura Tineretului, 1968; "Balade", 1969; "Balade singaporene", Editura Cartea Românească., 1970; "Țara migrenelor", Editura Eminescu, 1970; "Sonete aeriene", Editura Cartea Românească, 1972; "Armura de sudoare", Editura Albatros, 1972; "Bazarul cu măști", Editura Eminescu, 1973; "Imnuri olimpice", Stadion, 1975; "Parfumul timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
oferi publicului interesat un util cadru conceptual și de realități istorice pentru a situa corect problemele epocii. Înfăptuirea României Mari trebuia să fie un moment de bilanț care să ne îndrepte spre noi înșine, să pună deci la lucru energiile descătușate, să le concerteze în cadrul unei vaste creații colective ori, din contra, să determine marea uvertură intelectuală către lume? Disjuncție abuzivă, deoarece deschiderea spre lume nu este incompatibilă cu extensia cunoașterii de sine, ci un element de necesară și stimulativă complementaritate
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]