622 matches
-
o femeie tânără și „apetisantă” ca mine, nu ca studenta moșului tău. - Așa ceva nu se refuză. Mircea se lăsa sedus de sărutul vulcanic al tinerei sale partenere, sărut ce-i răscolea întreaga ființă. Cu mâinile sale dibace, începu să-i descheie bluză și să o ajute să se elibereze de aceasta, urmând același traseu și fusta. Rămasă în chilot și sutien, Săndica își freca pulpele de pantalonii lui și cu mâna stângă a început să maseze umflătura din dreptul șlițului lui
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
un ofițer care-ți râvnea frumusețea trupului, carnea ta, până la ei virgină.// Duhneau a sudoare amestecată cu parfum, cu apă de colonie nemțească, renumitul 4711, iar bucata de pâine pe care ți-o strecurau unii dintre ei, înainte de a-și descheia prohabul pantalonilor, puțea a urină, a pișat stătut. Acolo își ascundeau, în izmene, darul pentru tine, de teamă să nu-i știe alții.// Mamă! Mamăăă! Strig din somn și strigătele mă trezesc. Mamă! Ești goală! Auzi? Ești goală! Zbier, ridicat
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
acele duminici asemeni limbii române? Își închipui un limboi luuung, bălos, întins de la Borcan la Stația cadavre moarte, atîrnînd peste blocurile pătrățoase, peste balcoanele cu rufe, prin scările murdare și întunecoase, între buticuri și afișe electorale rupte, între bețivi mătăhăind descheiați la prohab, optimiști și generoși, și femei cu sîni monstruoși, oh, acele femei ieșind urlînd din apartamente, între scrîncioburile cariate de rugină, atîrnînd strîmb ca niște spînzurători, și mame în capoate matlasate așteptînd buteliile. “E-hei, zeamă de ciomag i-
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
întrebat-o ce dorește văzând-o că nu se mișcă din locul care se oprise. O privea admirativ și nu-i venea a crede că o țigancă poate avea un ten atât de alb, asemănător marmorei, iar de sub bluza ei, descheiată în mod ostentativ i se vedeau sânii ca, dintr-o neglijență premeditată. În loc să-i ascundă, de și era o încântare să admiri asemenea sâni, ei cu greu erau reținuți în decolteu spre a nu se revărsa. La început l-a
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
să te-adape, Și eu veneam prin flăcările vii! Am pârjolit privirea-n depărtare, Aveam un zbor, pe unde l-am pierdut? Când mă strigai cu lacrima de sare Îți eram timp. Nu m-ai recunoscut Nici când ți-am descheiat cămașa care Se agățase-n pieptul meu străin, Avea ceva din brațele stelare; Ți-am fost ecou, dar ce ecou divin! Referință Bibliografică: Ecou divin / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 569, Anul II, 22 iulie 2012. Drepturi
ECOU DIVIN de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366640_a_367969]
-
ocazia aniversării a 5 ani de la înființarea site-ului “Negru pe Alb”, iulie 2016 (poezia “Azi nu...”); - Premiul al II-lea la Concursul de poezie „Anotimpul iubirii”, organizat de Radio Vis de Taină, secțiunea “Poezia iubirii”, cu poezia “Când îmi deschei aripa...”, august 2016; - Premiul I la Concursul de poezie “Anotimpul iubirii”, organizat de Radio Vis de Taină, secțiunea “Poezia toamnei”, cu poezia „Tablou de toamnă”, august 2016; - Mențiune specială la Concursul “Premio Letterario Internazionale Corona”, Ediția a II-a, Italia
CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366171_a_367500]
-
dat, văd venind spre noi, de pe partea spitalului, pe trotuar, o femeie tânără ( la vreo treizeci de ani, nu am văzut-o când a ieșit de pe poarta spitalului), în picioarele goale, îmbrăcată doar cu o bluză cu mâneci lungi, neagră, descheiată la nasturi (i se vedeau sânii frumoși), în rest, nimic pe ea. Avea o piele albă și un mers agale care ignora pur și simplu, un păr lung de culoare neagră, la fel ca bluza scurtă și părul pubian care
O ZI DE PRIMĂVARĂ CIUDATĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366190_a_367519]
-
spre dormitorul domnului Howard. John se opri la prima masă de lângă sobă, mătură cu mâna stângă toate sticlele și paharele și așeză victima pe masă, cu fața în sus. Îi îndepărtă fularul ce-i acoperea fața și începu să-i descheie nasturii de la manta. Toți cei de față, ca la o comandă dinainte dată, fluierară înfierbântați de ceea ce văzuseră. Din interiorul mantalei de postav ieșise la iveală trupul plăpând al unei copile ce nu părea a fi avut mai mult de
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
întreținerea! Dar pentru că era, desigur, un anormal, nici nu-l vom mai băga în seamă, fiindcă nu merită! Mai ales acum, când pe ușa din spate a blocului, tocmai ieșea domnul Titi... Avea, ca de obicei, pantaloni albi, cămașă neagră descheiată până la buric pentru a sublinia părul de pe piept și lanțul, cel mai probabil, provenit de la gâtul unei vaci, însă era de culoare galbenă, deci se exclude ipoteza! Fuma mânuind elegant un țigaret din plastic ce imita, destul de bine pentru populația
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
glumă regală, se retrase într-un tufiș pentru o necesitate strict omenească, dar care nu-i ocolește nici pe împărați. Ajuns la adăpost de privirile suitei, sprijini superba armă cu trei țevi de trunchiul unui copac și începu să-și descheie pantalonii, ignorând ușoara amețeală ce o simțea și pe care o punea de altfel pe seama sângelui înfierbântat de bucuria sărbătorii. Tresări însă, când auzul încordat surprinse în apropiere un foșnet și un ușor sforăit. Întrerupse cu un uriaș efort de
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
în locul ei. Apoi s-a lăsat în jos, în genunchi, între picioarele mele și a început să-mi mângâie pieptul peste cămașă. Tremuram de dorință... mâinile ei s-au urcat în sus, pe gâtul meu și-au început să-mi descheie nasturii de la cămașă, depunând sub fiecare nasture scăpat din strânsoarea butonierei, câte un sărut fierbinte, pe pielea mea... Când ea a terminat, terminasem și eu de scos rochița, jupa și sutienul de pe ea, așa că a urmat o îmbrățișare înflăcărată și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
la același gen de machiaj discret, natural, părul mi-l strânsese stilista intr-un coc simplu, modern. Diferit dar sexy. Am coborât scările inspirând profund. La capătul lor, un bărbat superb în costum de catifea reiată bleumarin, cu cămașă grena, descheiată la doi nasturi. Lăsase desfăcut părul negru. Zâmbea larg... -Ești frumoasă! Cuvinte simple, dar spuse de el...seducătoare. Am mulțumit discret. M-a ajutat, să mă așez apoi și-a luat locul pe scaun: -Ești total schimbată. Ai ceva...o
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
moartea fiecăruia cade câte o stea, dar ironicul poet ne trimite și la steaua-star, pentru că, nu-i așa, este în "Paradisul aparențelor". Când nu e ironic, e "binevoitor"cu iubita: "Cad stele de pe sânii tăi femeie/firmamentul discret ți-l descheie", avid să afle cum arată firma de sub firmament, cum ar zice chiar poetul. ("Hainele demodate ale nopții") Ironic, deși nu pare la prima citire, este și "Poem de sus", unde lacrimile iubitei sunt arteziene, adică urcă, iar ochii iubitei sunt
COSTEL ZĂGAN de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345590_a_346919]
-
purtătorul de cuvânt al nopții. definiție aforistică de Costel Zăgan din Inventeme * Prinde aurora și pune-i ochelarii de... noapte! aforism de Costel Zăgan din Inventeme * Hainele demodate ale nopții Cad stele de pe sânii tăi femeie firmamentul discret ți-l descheie poezie de Costel Zăgan din Interludiu * Numai poeziilor mele le e dor de pagina fierbinte a nopților albe: acolo vor fi numai stele! aforism de Costel Zăgan din Inventeme * Naivitate În fiecare dimineață Azvârl cât colo Masca nopții Și neavând
DESPRE NOAPTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352140_a_353469]
-
în locul ei. Apoi s-a lăsat în jos, în genunchi, între picioarele mele și a început să-mi mângâie pieptul peste cămașă. Tremuram de dorință... mâinile ei s-au urcat în sus, pe gâtul meu și-au început să-mi descheie nasturii de la cămașă, depunând sub fiecare nasture scăpat din strânsoarea butonierei, câte un sărut fierbinte, pe pielea mea... Când ea a terminat, terminasem și eu de scos rochița, jupa și sutienul de pe ea, așa că a urmat o îmbrățișare înflăcărată și
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
a clipei o caut ca și cum m-aș căuta pe mine, simt carnea de așteptarea ei durându-mă mă uit în jur cu ochii flămânzi o simt foarte aproape și totuși nu este în nici-un trecător într-un târziu obosit mă deschei pe mine precum nasturii unei cămăși și ea iese și mă învăluie mă seduce și mă iubește așa cum nimeni n-a făcut-o. Referință Bibliografică: O caut pe femeia aceasta / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 260
O CAUT PE FEMEIA ACEASTA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355395_a_356724]
-
s-o împlinească și se-ntreba dacă, dat fiind condițiile concrete, va reuși. Privind înapoi, s-a speriat observând șoseaua atât de aproape. Ea își lăsase capul pe pieptul lui, ținându-l strâns în brațe, pe sub paltonul pe care-l descheiase. El cerceta terenul, de jur împrejur, căutând un motiv de refuz prin care să n-o rănească. Nu-i putea spune direct că, pe acel ger, nu era dispus la o așa acțiune ce i se părea a fi nebunească
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
mă usuc la sânii tă!... Ce bine e când arde focul! Fierbinte ești, numai văpăi! Să curgă șiroaie afară, Vie, peste noi, potopul! Cât vinul are scorțișoară Și în casă arde focul, Eu nu mai plec de lângă tine! Îndată îți deschei trei bunghi; Ce arșiță mistuie-n mine! Au! M-a prins iar, în șale-un junghi! Referință Bibliografică: Eu nu mai plec de lângă tine! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 296, Anul I, 23 octombrie 2011. Drepturi de
EU NU MAI PLEC DE LÂNGĂ TINE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356914_a_358243]
-
sau provoci ,nimic,absolut nimic nu se poate compara cu durerea aceea veche care le-a solidificat inima.Ei vor deveni selectivi în alegerea prietenilor,își vor stabili reguli și standarde că scuturi împotriva noilor dureri sau ,dimpotrivă,își vor descheia cămașă invitând gloanțele în pieptul lor. Vor dori totul sau nimic,nu vor fi păcăliți cu jumătăți de măsură . În sinea lor ,ei știu că numai o altă durere imensă s-ar putea transforma în bombă care le poate aruncă
DOAR DUREREA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356566_a_357895]
-
Sibla?” „Mai, Klesch!” Apoi se duceau unul după celălalt, călcând anevoie pe cărăruia pavată cu cărămidă, până sub nucul unde aștepta pregătit taburetul cel verde, cu lădiță și capac. Din lădiță, moșu’ Klesch scotea un prosop alb de in, se descheia la cămașă și își petrecea prosopul pe după gât, iar Sibla i-l fixa la spate cu acul de siguranță, înfipt în țesătură exact acolo unde urma să fie folosit. Așezându-se pe taburet, moșu Klesch rostea de fiecare dată: „Tuns
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
Odihnească-se în pace!” rostise cu solemnitate Klesch. „... în pace!” îi ținuse isonul Sibla. Băuseră în tăcere un rând, apoi încă unul. „Odihnească-se...!” „...în pace!” După al treilea rând, lui Sibla îi lunecaseră ochelarii pe vârful nasului. Klesch se descheiase la gât și la mâneci. Clipea des din ochiul stâng, ca și cum ar fi vrut să facă semne discrete cuiva prin ușa bucătăriei de vară. Conversația urmase cu pauze mari între replici. „Klesch!...” „Da, Sibla.” „Cum a fost atunci?” „Când?” „Știi
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
luminat simetric se îngusta în depărtare spre piața Operei, blocurile parcă veneau peste mine. M-am concentrat asupra fetei de lângă mine și a sticlei! Alunecam fără zgomot, Mimi m-a prins de mână și am ascuns-o imediat printre blănuri, descheind-o la haină ... începusem să tremurăm, scria pe noi fragil; ne-am învelit amândoi în veșmântul ei ... frigul tot încerca să ne pătrundă; până pe Brezoianu era cale lungă, dar nu ne grăbeam ... ne încălzisem! Timpul se subțiase în mine ... n-
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
băgase fitiluri; în sfârșit așa sunt unii, ghinioniști în dragoste! N-a mai vrut să mă vadă niciodată ... nu știu de ce! Dar eu ... ? Aerul rarefiat al dimineții era neobișnuit de rece și limpede însă eu acumulasem căldură, poate sufletească; mergeam descheiat la haină și nu-mi păsa. De la stație, din Mătăsari am trecut pe lângă o curte unde un câine hămesit, pândea tăcut să mă sperie; îl știam! Era prietenul meu! Clădirea căminului mă aștepta nemișcată ca un monstru diluvian cu mai
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
În fiecare seară o pansam și îi ungeam rănile cu alifia miraculoasă. Într-una din acele seri m-a rugat, să-i fac un masaj pe pulpe și coapse. Era îmbrăcată, cu un capot încheiat cu nasturi în față, a descheiat fiecare bumb, apoi a îndepărtat halatul, pulpele rotunde, cărnoase, cu pielea catifelată, au apărut în toată splendoarea lor, cu amândouă mâinile, ușor, am început să masez picioarele bronzate. Cu fiecare mișcare a mâinilor pe picioarele ei ,simțeam cum trupul se
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
credeai că poate fi o ștoarfă, / se lăfăia preadulce, strălucea veninul / din Ordinul Dezastru cu Eșarfă.» (p. 90); «Doamne, cât onor și ce oroare, / când pe zi ce trece, / înnebunește-n noi cât zece / Cetățenia de onoare !» (p. 91); «Îngeri descheiați la șliț / ne-mbrâncesc spre viața-bliț; / iar pasta cu care scriu / îmi ia forma de sicriu.» (p. 96) etc. Paradoxista corolă tematică / motivică din volumul Vitralii sparte (2011) este redescoperită de Distinsul Receptor și în următorul op de poeme, Piscina
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]