144,535 matches
-
părinți mai treji la cap decît cei din România, Bela Karoli a încetat să mai producă acest tip de campioane. În România această practică nu numai că n-a încetat, dar s-au comis și falsuri în numele perpetuării ei. În loc să deschidă o anchetă după ce s-a aflat că două gimnaste au cîștigat medalii de aur în urma falsificării vîrstei lor în pașaport, ministrul Sporturilor a cerut verificarea mai atentă a actelor gimnastelor. Asta de parcă operațiunea în sine ar trebui mușamalizată. Mai mult
Scandalul din gimnastică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15283_a_16608]
-
mai curînd semnul unei revolte și actul unei puneri între paranteze"), apoi încerc să-mi imaginez cum va ieși această expoziție pe care cei trei artiști excepționali, dar care nu au în mod obligatoriu multe lucruri în comun, o vor deschide într-un spațiu care este deja cel de-al patrulea expozant, din moment ce el a reușit, de la bun început, să-și impună tematica și perspectiva morală. În loc de epilog: Expoziția s-a deschis, în sălile de la parter ale Palatului brâncovenesc, în ziua
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
în mod obligatoriu multe lucruri în comun, o vor deschide într-un spațiu care este deja cel de-al patrulea expozant, din moment ce el a reușit, de la bun început, să-și impună tematica și perspectiva morală. În loc de epilog: Expoziția s-a deschis, în sălile de la parter ale Palatului brâncovenesc, în ziua de 21 aprilie, iar participarea publicului a fost copleșitoare. Cei trei artiști, în pofida doliului care a mocnit în atmosfera evenimentului din pricina dispariției neașteptate a lui Florin Mitroi, au reușit să creeze
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
sau la filosofia lui Rorty, de pildă, și vom afirma atunci că realitatea nu poate fi descrisă, rescrisă, în fine, redată corect ci numai "construită" dar parcă ne îndepărtăm puțin de poezie. Spune Răzvan Țupa în "mănifestul" cu care se deschide volumul: "practic am șters tot ce era adăugat de dragul unei înțelegeri aproximative". "Traducerea" care însoțește comunicarea ("în orice fel ni s-ar vorbi") nu este tocmai un proces distructiv artificial. O știe bine și poetul care își ia unele precauții
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
dreptate, încît nu putem decît s-o contrazicem pe Tia Șerbănescu atunci cînd spune că acest jurnal n-are nici o valoare de dezvăluire. Un singur exemplu: cei exasperați de prostul-gust ucigător concentrat în persoana și activitatea lui Adrian Păunescu să deschidă acest jurnal la paginile 178-179 și se vor simți izbăviți. Femeia acestui jurnal nu e spectaculoasă în nici un fel. Nici mari aventuri amoroase, nici aventuri politice (scandalul avîndu-l în centru pe Petre Mihai Băcanu, chiar dacă duce la marginalizarea ei socială
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
mulțime de comparații cu alte jurnale de acest tip, unele celebre și poate revolta de specie nu-și are rostul. Și totuși. Insist să cred că jurnalul Tiei Șerbănescu, dacă ar fi fost lipsit de indicația din subtitlu, ar fi deschis o amplă discuție teoretică și poate ar fi marcat începutul unei alte clasificări de gen. Prima asociație care mi-a venit în minte a fost cu o carte îndepărtată geografic și anume cu romanul non-ficțional al unei scriitoare americane de
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
aud într-un clip publicitar pentru berea "Bucegi". Clipul este cam așa: pe ecranul unui tv., apare semnul de pe vremuri de începere a emisiunilor; curentul, tot ca pe vremuri, se întrerupe; o voce a unui telespectator nevăzut înjură neaoș; se deschide o sticlă de bere; ideea este că, și ieri, și azi, berea "Bucegi" i-a fost aproape românului. Este înduioșătoare preocuparea pentru puritatea limbii de care dă dovadă C.N.A. Ea îmi aduce aminte de un profesor de română care nu
Trivialitate sau imoralitate? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15308_a_16633]
-
război, de cercurile moderniste și de mișcarea de la "Sburătorul". Incitante sunt considerațiile Eugeniei Tudor-Anton referitoare la faptul că "mai toate romanele scriitoarei se petrec într-un spațiu închis", în "spații-limită, înguste, spații fără ieșire" și mai niciodată "în spații largi, deschise generos, în afară". Astfel de observații, care nu încape îndoială că l-ar fi interesat pe Valeriu Cristea, autorul eseului excepțional despre Spațiul literar, ar fi meritat să fie dezvoltate. La fel și acelea despre "femeia prizonieră, femeia captivă", astfel
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
am născut O, Doamne/ rămîne unitate de lucru suprafiresc/ bolovan pe care încă-l rotunjesc îl șlefuiesc/ de parcă aș avea de gînd să-l fac orbitor/ ca apoi să-l uit neglijent undeva pe-o masă de cafenea/ printre ziare deschise zarvă de glasuri pălării și zîmbete fluturate prin aer" (Clipa în care m-am născut). Spre deosebire de barzii care solicită grandoarea cosmică, o mitologie mai mult ori mai puțin zgomotoasă a marilor sensuri (exempli gratia: șaizeciștii "expresioniști", contemporani stricți ai d-
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
sînt o siluetă fotografiată/ durere chimică mărită sau micșorată la scară/ Acum merg încet pe străzi înguste/ simt că o să se întîmple ceva/ sînt un hematom venind în întîmpinarea pietrei/ cu aceeași viteză și energie/ Am neglijența ușilor ce se deschid singure/ invitînd un străin ce nu-i de față/ un străin cu cifrele morții mele în buzunare" (E sigur că ziua de azi). Liniștea, lentoarea, neglijența, absența nu alcătuiesc decît semnalele discrete ale unei transcendențe ce adoptă un comportament "natural
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
cît se poate de răspicată: "Soare de mai pe fațada policlinicii/ sînt mai departe de mine însumi ca oricînd" (ibidem). Alteori se traduce prin tăcere, suprimarea cuvîntului fiind o tentativă de exorcizare a existenței malefice: Odaia cea mai dinlăuntru/ este deschisă pentru omul tăcerii"/ suflul lui nu lipsește din nici un perete/ suflul lui e deopotrivă în grăuntele de var și-n sticla ferestrei/ în golul din trestie și-n acul albinei/ la petrecerile mulțimii printre pahare ciocnite și lovituri de tobă
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
sensurilor o beatitudine a lor. Partea aspiră la întregul din care s-a desprins prin fatalitatea existențială. E o sinecdocă vizionară. Dacă poetul s-a complăcut în spațiul securizant al odăii romantice ca într-un simbol al solitudinii, odaia se deschide spre lume, tinde a deveni ea însăși o lume: "Noapte de noapte mă trezesc într-o odaie cu formă ciudată/ unde dispar cu totul ca-n lada iluzionistului/ cineva îmi oferă eternitatea și infinitul/ pe care le ating fără să
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
ating fără să fiu de față/ cineva mă sperie ca pe-un copil/ cu golurile din garduri/ mai e acolo și un orb/ care cheamă copacii și casele la radiografie/ uneori plouă atît de mult/ încît țipetele mele curentează/ se deschide o ușă intră o bătrînă/ în mînă cu un plic galben care e soarele/ mîzgălit peste tot cu litere mici" (ibidem). Macrocosmosul pătrunde astfel în microcosmos, îl asimilează precum o oglindă a sa, degajînd o emoție de dincolo de lucruri, care
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
nici nu există", glisează între spațiul marcat de boală al sanatoriului și rătăcirea prin orașele și timpurile lumii, discret livrescă, așa cum este și personajul ei, Himerus Alter. "Mă trezesc cu mîna amorțită și mi se face teamă,/ Tremur ca-ntotdeauna, deschid fereastra, același sentiment greoi/ Din verile toride, închis în mine însumi, ursuz,/ La Cairo, printre cămile și automobile de-a valma./ Trăiam sastisit, îngrămădit de tristețe, cînd ploaia venea,/ La Petersburg, prin iulie, cînd toți plecau în Crimeea și pe la
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
poeziile discursive, destul de puțin inspirate, cît în secvențe de tipul: "a-nverzit peste tot. Risipiri, nădejdi,/ conștiința retrasă într-un colț umed,/ o nebunie și-o învălmășeală/ și-o grohăială de porci prin mărgăritare,/ și pe deasupra o mulțime de ferestre deschise/ în această primăvară buimacă, da." Jocurile de cuvinte (fie ele și termeni foarte specializați, în cîteva poezii), ironia, telescopările, livrescul, pretențiile la auctorialitate ale personajului, toate caracteristici însușite de postmodernism, sînt grefate pe un spațiu al bolii și al morții
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
smulge cuvintele din solul lor conceptual-filosofic, pentru a le planta într-un teren extrem de fertil liric, acela al subiectivității superlative. Un atare caracter "filosofic" ar fi recomandat acest vers mai curând pentru a încheia o poezie, decât pentru a o deschide: este un vers prim cu caracter de vers ultim. Acest fapt trebuie pus pe seama originalității poetului nostru. Poate că analiza numeroaselor ciorne, schițe, variante - puse în valoare de ediția Perpessicius - ar contribui la explicitarea lui: geneza unui poem oferă de
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
lirism de idei. Cât despre capacitatea imaginală a cuvintelor, aceasta apare abia după ce trecem de versul întâi, ca de un prag liric. Îndată după aceea, însă cuvintele poetului își afirmă capacitatea lor de a se închega în viziuni, pentru a deschide un orizont din ce în ce mai vast asupra "aventurii" erotice. Îmi place să cred că adverbul de timp de la finele acestui vers - acel "vreodată" - își are, la rândul său, locul bine definit și rolul propriu în economia prozodică. El contribuie - cred eu - deopotrivă
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
cît ne place sau nu literatura domniei sale, indiferent care este imaginea fiecăruia dintre noi despre intelectualul Geo Dumitrescu, această venerabilă persistență în spațiul cultural românesc nu poate decît să ne emoționeze. Trebuie să spun fără ipocrizie că atunci cînd am deschis acest nou volum de versuri și am citit dedicația austeră, scrisă de mîna tremurătoare a poetului, pentru mine, cu aproape 60 de ani mai tînără, m-am temut că n-o să pot scrie neutru despre aceste poezii. Este vorba despre
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
de Glossă eminesciană Din cîte adevăruri, dar primul vers ne trezește brusc amintiri: "Fă-mi plata, te rog! Trebuie să plec." Versurile care urmează au dat multă bătaie de cap criticii: Închid un ochi și văd/ mari adevăruri solide. Îl deschid/ și lucrurile se fac mai mici,/ și văd cu doi ochi/ mai puțin decât cu unul,/ și văd cu doi ochi jumătate/ din cât văd cu unul..." Unii au văzut aici un fel de zeflemea livrescă, ironie și ludic. Alții
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
cel viclean și crud, de nu se-ntoarce, Cu lungi săgeți Îl ceartă, si cu arce, 13.Cu spini de foc și moarte, fel de fel. 14. Iată, cel rău se zbate să conceapă Păienjeniș de intrigi și minciuni. 15. Deschide gropi, Închipuie genuni Și-apoi se prăbușește el În groapă. 16.Asupra lui Întreaga-i răutate Și violență cad. Și-l nimicesc. 17. Ci eu pe Dumnezeu Îl preamăresc. Numele Lui sublim, nepământesc Îl cânt. Și infinită Să dreptate. 8
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
rînd s-a învățat cu ideea că dacă depune o plîngere împotriva unui satrap local, care își bate joc de drepturile lui, n-o să aibă și mai mult de suferit. Așa numitul amărăștean a început să ridice capul și să deschidă gura. Și chiar a început să creadă că și persoana lui se poate bucura de dreptate în țara asta. Amărășteanu se trezește destul de des că una e ce a ajuns să creadă și invers e ce i se întîmplă. Presiuni
Armaghedonisirea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15359_a_16684]
-
grea ca și cortina de fier", ci chiar amenințată la propriu. Prea larga deschidere a dus la răbufnirea tragică din toamna trecută. Cocteau știa deja: "New York-ul detestă secretul." Este un oraș deschis, "ba chiar larg deschis. Aici brațele sunt deschise, chipurile sunt deschise, inimile sunt deschise, deschise sunt și străzile, și ușile, și ferestrele". Prin curentul creat - în care lucrurile nu se pot așeza, nu se pot "coace" - pătrund, fără amortizare, loviturile iminentelor schimbări. Conștient de defectele europenilor - blazarea din
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
cortina de fier", ci chiar amenințată la propriu. Prea larga deschidere a dus la răbufnirea tragică din toamna trecută. Cocteau știa deja: "New York-ul detestă secretul." Este un oraș deschis, "ba chiar larg deschis. Aici brațele sunt deschise, chipurile sunt deschise, inimile sunt deschise, deschise sunt și străzile, și ușile, și ferestrele". Prin curentul creat - în care lucrurile nu se pot așeza, nu se pot "coace" - pătrund, fără amortizare, loviturile iminentelor schimbări. Conștient de defectele europenilor - blazarea din prea multă cultură
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
ci chiar amenințată la propriu. Prea larga deschidere a dus la răbufnirea tragică din toamna trecută. Cocteau știa deja: "New York-ul detestă secretul." Este un oraș deschis, "ba chiar larg deschis. Aici brațele sunt deschise, chipurile sunt deschise, inimile sunt deschise, deschise sunt și străzile, și ușile, și ferestrele". Prin curentul creat - în care lucrurile nu se pot așeza, nu se pot "coace" - pătrund, fără amortizare, loviturile iminentelor schimbări. Conștient de defectele europenilor - blazarea din prea multă cultură și prea veche
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
de astăzi cei mai neobișnuiți și mai profunzi le supune meditației și apoi le transformă firesc în expresie artistică. P.S. în dimineața zilei de 8 aprilie, în timp ce-și pregătea lucrările pentru o expoziție de grup care se va deschide în curînd la Centrul Cultural Mogoșoaia, pictorul Florin Mitroi a încetat, fulgerător, din viață. Artist de o valoare excepțională care a dus exigența față de sine pînă la limitele suportabilității omenești și om de o rigoare morală unică, Florin Mitroi lasă
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]