507 matches
-
de regresiune infantilă etc.) sunt urmărite la nivelul stărilor și reacțiilor, fără mari preocupări de arhitecturare epică. Prozatoarea procedează impresionist, pointilist, uneori cvasiminimalist, dar demersul ei este întotdeauna dublat de compasiune (rezervată), lăsând să transpară și o propensiune etică. Voit „descusute”, fragmentate și fragmentare, într-un fel stranii, prozele vădesc oarecare talent și o viziune proprie (chiar dacă nu de o originalitate spectaculoasă), cu un comportamentism limitat, amendat de intermitente identificări cu personajul, din care decurg sugestii de explicare a psihologiei acestuia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
deosebite. O ființă inteligentă, agreabilă, avea o conversație care te susținea psihic prin optimismul ce-l degaja. Credea În puterea creativității și dovedise că nu degeaba. Venirea sa neașteptată a cam stricat „momentul”, individul n-a mai putut să-l descoase pe profesor, iar „raportul” său nu mi se pare cel al unui om satisfăcut de munca sa. Dimpotrivă, banalități, lucruri știute de toți, ba chiar omiterea multor altora pe care nu avea cum să le afle sau bănuiască. „Dintre cei
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
te vezi de Îndată răpit spre o infinitate fără sfârșit, greu de admis 2”. - „Iar străinul, Întrebai eu, În privința numărului de lumi fixa și el o limită, ca Platon, sau ai trecut cu vederea, când erai aproape de el, să-l descoși despre acest subiect?” - „N-ar fi fost oare păcat, răspunse Cleombrotos, să nu-i fi pus și o asemenea Întrebare, (B) de vreme ce el Însuși se arătase atât de binevoitor și interesat să-mi răspundă? Ei bine, susținea că lumile nu
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
remarcase și că vechea podoabă a lui Rică prinsă cândva de ea între pulpe dispăruse, sau cel puțin nu mai apărea la mâna purtătorului ei, ca mai înainte. Muncită de asemenea nedumeriri nimerise Marieta iarăși la Chira, ca s-o descoase în legătură cu sensul limbajului silențios purtat aluvionar de traficul ăsta derutant al obiectelor. Hărțuită să încropească o explicație la nefireasca afinitate cu metalele a lui Rică, Chira zăbovi îndelung, scotocind prin memoria ei ca un trunchi de copac mâncat de furnici
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mai aud geamătul de desișul atâtor tonuri în care se răsfiră și nu-i mai pricep noima generală de prea simplă ce e". Grijuliu, pasă-mi-te, sătulul care nu crede flămândului îi ia acestuia din urmă interviu, și-l descoase până ce foamea lui, adusă în cuvânt, devine un reper distinct în mijlocul nedeterminării cu care până mai adineauri se confunda, o insulă cartabilă sustrasă derivei de armături conceptuale retentive, un banc închegat și prevăzut cu far avertizor prin simpla numire. Nemărturisită
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
bis) Cum se-alină dor cu dor (bis) Doruleț de unde vii Vin din munți de prin câmpii De-a mea mândră (bis) Ce mai știi (bis) Știu că-i bine sănătoasă Șade la masă și coasă Nu știu coasă ori descoasă (bis) Dar la lacrimi știu că varsă(bis) Câte lacrimi a vărsat Făce-am o fântână-n sat Fântână cu cinci izvoare (bis) Două dulci și trei amare(bis) Bucur Vai, dragă Codrene, unde va fi al nostru căpitan, va fi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
practică, tot discursul puterii constituie, cum am constatat, condiția de posibilitate pentru menținerea, într-un echilibru fragil, a unui dialog al criticului-inventator cu lumea simbolică, totdeauna mediată și fragmentară, din care acesta "țese", precum Penelopa, propriile texte, numai ca să le descoase a doua zi, de dragul, bineînțeles, al celor mai nobile scopuri. Retorica critică, deci, înainte sau, mai bine zis, în loc de a se propune drept metodă de cercetare a fenomenului discursiv, își asumă, dimpotrivă, numai mandatul de a schița, în linii mari
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
sămădău. De pe poziția partenerei de viață, Ana cea "așezată" își sfătuiește soțul: Ghiță! Nu vorbi cu mine ca și când ai avea un copil înaintea ta. Tu ești bărbat și trebuie să știi ce faci. Te întreb numai; nu vreau să te descos: tu îți dai seama dacă ai ori nu ai ceva să-mi spui. Fă cum știi, dar eu îți spun, și nu mă lasă inima să nu-ți spun, că Lică e om rău și primejdios: asta se vede din
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cel cu Iisus urcând muntele Golgotei spre locul osândei, schimbarea la față a lui Miriam sau Maria din Magdala (de care Cartaphilus fusese îndrăgostit fără speranță), din clipa în care i s-a revelat mirele mistic. Marie, personajul ce-l descoase și-l provoacă epic la Vama Mării, seamănă izbitor cu Maria din Magdala, observă Simon Fussgänger, și amândouă cu portretul Fecioarei, în viziunea lui Masaccio, cea care va anunța învierea Lui. Evident, masiva narațiune a lui Jean d'Ormesson nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dedică trup și suflet, șocat de oferta neașteptată a Hannei, fără însă să-și piardă discernământul. Discreția învăluitoare, protectivă, autoritară a misterioasei și totuși naturalei Hanna devine un drog pentru novicele Michael, dar nu într-atât încât să nu-și descoasă partenera de baie și de amor fizic. Aflăm astfel că Hanna plecase din Transilvania la vârsta de 17 ani; o dată ajunsă la Berlin, se angajase la firma Siemens, după care urmase, în timpul războiului, un angajament deocamdată nemărturisit. În fine, din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
bis) Cum se-alină dor cu dor (bis) Doruleț de unde vii Vin din munți de prin câmpii De-a mea mândră (bis) Ce mai știi (bis) Știu că-i bine sănătoasă Șade la masă și coasă Nu știu coasă ori descoasă (bis) Dar la lacrimi știu că varsă(bis) Câte lacrimi a vărsat Făce-am o fântână-n sat Fântână cu cinci izvoare (bis) Două dulci și trei amare(bis) Bucur Vai, dragă Codrene, unde va fi al nostru căpitan, va fi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
fi cuvenit, pur și simplu pentru a vă confirma primirea și a vă mulțumi. Dar, În goana asta contra cronometru (căci volumul V trebuie să iasă anul acesta), am avut mereu scrupulul că aș rata, astfel, ocazia să vă mai „descos” cu câteva lucruri pentru care mai așteptam rezultatul unor demersuri - nul În cele din urmă, așa Încât, acum pot săvârși păcatul de a vă trimite o nouă epistolă de interes științific, În locul uneia, atât de meritate, de simplă gratitudine. Mai Întâi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
în curte, să mestecăm niște betoane, acolo, să refacem zidul penitenciarului, să îl reconstruim. Și era o favoare să fii scos la aer în loc să stai în celule. Și Bogos Constantin ăsta, a tot stat pe capul unuia, l-a tot descusut... ce o fi spus, ce n-o fi spus... da’ ăla, săracul, s-a lăsat dus de poveștile lui și până la urmă l-au băgat în demascări, și l-au bătut până l-au omorât. Mai știți cum îl chema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
montărilor ridicole sau anacronice. Dacă biografia sa artistică e aproape intimidantă ăașa cum, nu o dată, au fost ideile sale), omul Jorge Lavelli, mărunțel, cu ochii jucându-i în permanență, aproape bonom în statura sa îndesată, te invită, indirect, să îl descoși. Ah, Viorica, elle était fort belle... Coborâm într-un salon întins, cu bârne de lemn pe plafon, cu o disco tecă și o fototecă aproape zgândăritor de atractive. Cobo râm și niște ani, până în 1975. Ora Spaniolă de Ravel, Scala
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
spre ușă, m-a privit din prag și mi-a spus, convinsă, că eu trebuia să mă duc la ea, întrucât se deplasează greu, sprijinindu-se în toiagul pe care-l ținea în mâna dreaptă. Ai văzut cum te-a descusut? Cum te-a întrebat unde lucrezi, câți bani primești? mi-a spus repede tata, după ce a condus-o până la ușa. Șmecheră baba! Spune că nu aude bine, că uită și așa vă descoase pe toți, pe urmă umple lumea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mâna dreaptă. Ai văzut cum te-a descusut? Cum te-a întrebat unde lucrezi, câți bani primești? mi-a spus repede tata, după ce a condus-o până la ușa. Șmecheră baba! Spune că nu aude bine, că uită și așa vă descoase pe toți, pe urmă umple lumea cu neroziile ei. E bătrână, se bucură când ne vede pe noi, nepoții am încercat să-i iau apărarea. N-o cunoști. Nu stai în preajmă, de aceea gândești așa mi-a răspuns furios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ajuns ca partea centrală să fie din material mai solid. 29 iunie Johan e subit în bani. Îi cumpără lui Petter un remorcher cu baterii. (Eu, unul, nu m-am bucurat la fel de tare.) Cădem de acord ca Margareta să-l descoasă pe Johan între patru ochi. Reiese că J. i-a închiriat motoreta bătrânului Blenheim-Ahlskog cu 5 cor. pe zi. Mă consider obligat să intervin și să arăt că e o tranzacție nelalocul ei. În plus e periculos pentru bătrânul B.
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
de la bișnițari. O femeie striga chiar, arătându-i lumii cu ziarul tocmai cumpărat făcut sul: - Bișnițarilor! Țiganilor și bișnițarilor! Tot nu v-ați stârpit?! Era o femeie din popor corpolentă, Între două vârste, pe care stătea să crape pardesiul pepit, descusut la subțiori. Se vedea pe ea cât de copleșită și hârșită-i de nevoi și lipsuri de toată mâna, iar tot ce o stârnise fusese desigur leul În plus pe care-l dăduse Înainte să vadă prețul ziarului. Vărul meu vitreg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
intitulată: Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Căftănitul de țară la București. Iată câteva strofe: Un străvechi mazil de țară De multe pilde nboldit, Se hotărî, într-o vară, A fi și el om călit; Și, voind să mai descoasă Pe fiul său din Porcești, Părăsindu-și plug și coasă, Plecară la București. Ca să-l facă să privească Lumea mare cu ai săi, 90 bucureștii de altădată 53. Aluzie la fanteziile puriste și italienizante referitoare la limba română propovăduite de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bolnăvie, cînd se cunună să-și aducă aminte de ea, că n-o mai are. Se crede că dacă cineva visează că ține un copil mic în brațe se va îmbolnăvi. Să nu mai coși cu ața pe care ai descusut-o, că se îmbol nă vește cel a cui îi coși buleandra. Se crede că un greu bolnav, despre carele se zice că a murit, se va însănătoșa și va trăi. Poporul crede că, dacă dă unui greu bolnav un
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
doua zi după cununie, cînd mireasa se leagă la cap, șede pe un fedeleș*, ca să facă numai bă ieți, iar nu și fete. Mireasa după cununie își coasă cununa într-o perină, care nu-i mai este iertat a o descoase și a se uita la cunună, căci la din contra, ar muri curînd. Mirii, la cîteva zile după nuntă, pleacă la un tîrg de cumpără două scule de mătase, unul roșu pentru mire și altul alb pentru mireasă. Acasă măsură
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
trufia sentințelor inchizitoriale, fără drept de apel sau cale de întoarcere. În creștinism, judecata publică și privată nu se susțin decât atunci când sunt articulate de o sensibilitate liturgică față de soarta aproapelui. Etica iubirii nu interzice juridic manifestarea păcatului, ci îi descoase ițele. Răul nu e substanțial, ci un joc consimțit de aparențe. De aceea, nu de o revoluție de tip islamic și nici de o reformă puritanistă a sensibilității culturale avem noi astăzi nevoie, condamnând fără echivoc expresiile exotice ale diversității
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
viața lui. Vreau foarte mult să-l încurajez, dar mi-e teamă să nu spun vreo prostie și să-l fac să se simtă prost. Acum se uită iar în gol pe fereastră. — La ce anume te gândești exact? îl descos cât pot de blând. Nu știu, spune el după o pauză. Cred că treaba asta te face să vezi lucrurile altfel pentru o clipă. Mă privește - și am senzația că, pentru o fulgurare de secundă, reușesc să văd până în străfundurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și care cred că a dat ordinul de a fi reținut nu vrea să recunoască eșecul logicii sale de „identificare” în fața celorlalți, așa că ia încă o dată rucsacul meu în mâini și începe să-i pipăie fiecare cusătură, mai să-l descoasă. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi avut cu mine binoclul sau briceagul meu elvețian multifuncțional marca Victorinox, bănuiesc că ar fi jubilat și m-ar fi acuzat de port de armă albă. „Ni s-a părut
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lui Stalin să apară un dezgheț, ceea ce nu s-a întâmplat, și pe de alta, pentru că îi intrase frica în oase. Avea motive întemeiate să fie înfricoșat, deoarece în câteva rânduri este invitat la Miliție sau la Securitate ca să fie descusut în legătură cu biografia sa. Mai târziu, spre sfârșitul anului 1981, se ivește un alt motiv de părăsire a însemnărilor din jurnal, și anume ideea că, oricât ar fi de sistematic în consemnarea realității, diaristul nu va putea să dea seama decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]