439 matches
-
voiau să se gândească la un viitor de muncă În care obiectele Îngrijirii lor nu și-ar schimba niciodată chipurile și trupurile, În afară de faptul că ar deveni tot mai lamentabile cu fiecare zi care ar trece, mai decadente, mai jalnic descompuse, chipul ridându-se, cută după cută, la fel ca o stafidă, membrele tremurătoare și ezitante, ca un vapor căutându-și inutil busola căzută În mare. Un oaspete nou fusese Întotdeauna motiv de bucurie pentru căminele apusului fericit, avea un nume care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
general sunt cunoscută, moarte. Directorul general se ridică de pe scaun după ce văzu că Îi scoseseră imaginea de pe ecran, Îndoi copia scrisorii și o puse Într-un buzunar interior al sacoului. Observă că realizatorul venea spre el, palid, cu o figură descompusă, Atunci asta era, spunea el Într-un murmur aproape de neauzit, atunci asta era. Directorul general făcu În tăcere un semn de Încuviințare și se Îndreptă spre ieșire. Nu auzi cuvintele pe care Începuse să le bolborosească crainicul, Ați ascultat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Îmi spui imediat dacă ți se pare o lucrare demnă de luat În seamă.” „De ce vă Încredeți În mine?” „Cine ți-a spus că mă Încred? Dar dacă vii, mă Încred. Mă Încred În curiozitate.” Intră un student, cu fața descompusă: „Tovarăși, sunt fasciști aici, pe cheiul Naviglio, cu lanțuri!” „Îi zdrobesc”, zise tipul cu mustață de tătăr care mă amenințase În legătură cu Lenin. „Haideți, tovarăși!” Toți ieșiră. „Ce facem? Mergem?”, am Întrebat, culpabilizat. „Nu”, zise Belbo. „Sunt alarme pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fel de figură unică, circulară. Era ca și cum aș fi băut alcool și aș fi depășit măsura, nu-i mai vedeam pe Însoțitorii mei, dispăruți În penumbră, nu recunoșteam figurile ce lunecau pe lângă mine și le simțeam ca pe niște contururi descompuse și fluide... Atunci m-am simțit apucat de o mână. Știu că nu era adevărat, și totuși atunci n-am Îndrăznit să mă Întorc, ca să nu descopăr că mă Înșelasem. Dar simțeam parfumul Lorenzei și abia atunci am Înțeles cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu carri și pește fiert, și am mâncat cu mâna, ca un indian, spre uimirea și încîntarea celorlalți comeseni, care mă auziseră, de altfel, vorbind o elegantă bengali. Numai înfățișarea mea le dădea de gândit. Ghiceam că am o față descompusă, cu barba crescută, cu părul strivit în timpul somnului, hainele murdare și mâinile negre. Începusem să mă uit, să uit de mine, și aceasta îmi dădea și mai multă poftă la drum. Am mers până la apusul soarelui fără să mai întîlnesc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-i exemplu de virtute într-o lume coruptă, astfel că imaginea transmisă rezultă cel puțin tendențioasă. Acum însă, grație scrierilor de la Qumran publicate după descoperirea lor (a fost publicat circa 85% din materialul descoperit; au rămas nepublicate doar unele fragmente descompuse, cele mai multe de dimensiuni foarte mici pe care îngrijitorii le elaborează cu greutate), reușim să realizăm o descriere destul de precisă a credinței și organizării mișcării dar, din păcate, nu și a istoriei sale. Scrierile spun că grupul a fost fondat în jurul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
fermentează). Mâncărurile se alterează, generează aciditate în organismul nostru, cât și alte substanțe toxice. Organismul nostru de fapt nu folosește proteinele din produse de origine animală sau din cele de origine vegetală. El folosește de fapt aminoacizii. Proteinele ingerate sunt descompuse (cele din carne și din alte produse de origine animală sunt mai greu de descompus, de aici un consum de energie mai ridicat), în aminoacizi iar aceștia vor forma ulterior proteine pe care organismul nostru le va folosi. Există 23
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
putut să-i spun? Voia să cheme un medic. Am oprit-o. La ce bun? Toți doctorii de pe lume nu sânt în stare să mă vindece. Mi-a dat modelul (ce-mi mai trebuia?) și am plecat. Mergeam pe stradă descompusă, clătinîndu-mă ca un om beat. Când puneam piciorul pe trotuar, mi se părea ciudat că nu se scufundă pământul cu mine. Eram frântă de oboseală, deși nu făcusem nici o sută de pași și singură... singură... Toată lumea mă părăsise: și tu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ea și în toate zilele, Maxențiu rupsese fila de calendar cu regularitatea unui om de afaceri înainte de a începe munca sa laborioasă. Intîi igiena exterioară: baia, masajul. . . toate cu precauțiuni și dozate după zile și anotimpuri, până când își recompunea chipul descompus cu care se scula. Apoi cealaltă igienă în interiorul aceluiași trup. Pentru el interiorul era accesibil. Nu-1 vedea așa cum vede hirurgul un trup deschis, îl vedea cu un fel de facultate tactilă, ca și cum pe fiecare parte a trupului sensibilitatea îi dezvolta
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
chinurile brutale . . . sluțit și trist, oribil de trist și de sluțit... In sfârșit, acum acolo, catafalcul, biserica, corul, laolaltă, pe când în el se petrecea ceva neobicinuit. Un fel de fermentare și de dizolvare. Toate imaginile - el, Sia, ceilalți - compuse și descompuse și toată simțirea amalgamată, întoarsă la un rudiment așa cum fusese a Siei pentru el, fără preciziune: tată, fiică, frate, soră, rudă, ce? Totuna! O legătură 278 279 prin trup, fără trup, indiferent pe ce cale. O legătură prin suflet, fără ca
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pomeni de un ventilator și de un dren ventricular. Norocul și stabilitatea dispăruseră. Când o lăsară să-l vadă din nou pe Mark, nu-l mai recunoscu. Persoana la care o conduseră a doua oară zăcea în comă, cu chipul descompus, străin. Ochii nu i se deschiseră când îl strigă pe nume. Brațele îi atârnau nemișcate, chiar și atunci când i le strânse. Cadrele spitalului veniră să-i vorbească. Îi vorbeau de parcă ar fi fost bătută-n cap. Îi stoarse de informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
funcționarul s-a scuzat că era cu sufletul la gură. N-avea să rămână decât o clipă, poate acum se știa ceva precis. Fără să scoată un cuvânt, Rieux i-a arătat copilul care, cu ochii închiși și cu chipul descompus, cu dinții strânși la limita puterilor, cu trupul nemișcat, își întorcea mereu capul la dreapta și la stânga pe sulul de pernă fără cearșaf. Când în sfârșit se făcuse destulă lumină, pentru ca în fundul sălii, pe tabla școlărească rămasă acolo, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Rieux, neliniștit, trecuse pe la el dis-de-dimineață fără să-l găsească. Toată lumea fusese pusă pe picioare. Spre prânz, Rambert a venit la spital să-l avertizeze pe doctor că îl zărise pe Grand de departe, rătăcind pe străzi, cu o înfățișare descompusă. Apoi îl pierduse din vedere. Doctorul și Tarrou au plecat cu mașina să-l caute. La prânz, pe o vreme de ger, Rieux, ieșind din mașină, se uita de la distanță la Grand, care stătea aproape lipit de o vitrină plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să plecăm de aici, le spuse Emily Weller copiilor ei. Trebuie să beau ceva. În timp ce se îndepărtau, cu mașina, i se adresă lui Tom: — Îmi pare rău că a trebuit să faci asta. Bietul trup al lui Jack era foarte descompus? — Nu, zise Tom. Nu prea mult. — Oh, asta e bine, spuse Emily. Asta e foarte bine. Capitolul 14 Marty Roberts transpira deja, când ajunse înapoi la Long Beach Memorial Hospital. Își putea pierde licența, din cauza celor făcute la cimitir. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fapt la antipodul „bucolicelor”, „jammesienelor” lui Ion Pillat din volumul „monografic” Pe Argeș în sus, unde dominantă este seninătatea nostalgică și melancolică, armonia abia tulburată a comuniunii cu familia, strămoșii, locurile natale. Poemele sale sînt poeme ale unei tradiții devastate, descompuse, „în mizerie”, o tradiție biblică și „patriarhală” ieșită din țîțîni, din care nu au mai rămas decît aromele crepusculare și imaginile agreste, tematica (întoarsă pe dos) și „carcasa” prozodică a unei umanități alienate, reificate. Această „carcasă” clasicizantă îl determină însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fără limitările spațiului”), „lampa luminii de acum” („dispozitiv de iluminație scenică care cuprinde trei culori fundamentale ce se învîrtesc mai mult sau mai puțin repede într‘un subtil filtru de stofă transparentă și dînd lumină rece sau caldă, firavă sau descompusă în raport cu mișcarea lor, după cerințele textului tălmăcit. (...) vechiul dispozitiv roman cu două prisme numai era abia alegoric, pe cînd acesta cu cele cinci prisme e complect, panoramic”), masca mobilă („este antica mască a actorilor eleni, care diferă totuși de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Una dintre cele mai interesante opinii privește „sensul major al viziunii la avangardiști”, anume „descentrarea umanului în ierarhia universală”. Descentrarea nu are loc „în sens etic, ci fizic”, antropocentrismul fiind înlocuit de „cosmocentrism”: „Un om-pasăre nu e atît un om descompus, degradat, cît unul deposedat de privilegiul de a se afla în centrul lumii: prin chiar faptul că regresează pe scara zoologică, el e descentrat. Viziunii antropocentrice i se substituie astfel una cosmocentrică, mai generală, și care implică o hibridizare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar nu-i adresă nici un cuvânt. Nu o Întrebă ce făcea la Battello Ubriaco, căci era chiar prea evident că Îl căuta pe Aris. Dar Aris nu se vedea nicăieri. Iar acum, muzica era la un volum insuportabil, dansul părea descompus, fumul prea dens, miros Înțepător de iarbă și de trupuri certate cu săpunul, lumini sepulcrale, fantasme care o loveau și o izbeau, priviri derizorii, totul devenea insuportabil. Sunt jalnică. De ce mă aflu aici? Ce caut? Eu aparțin unei alte lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se ridicase de ură, a alertat gărzile care au venit, l-au îngenuncheat și l-au dus de acolo în timp de Menashe plângea în brațele tatălui său. Când m-am trezit în sfârșit, Shery stătea lângă mine, cu fața descompusă. - Ce s-a întâmplat? am întrebat. - O, doamnă, a zis ea în mare grabă să-mi spună ce știa, am vești proaste. Fiul tău și vizirul s-au certat și Re-mose e sub pază în camerele lui. Stăpânul se zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era nevoie. Pe ecran Începură să defileze cu viteză titluri de articole. Apoi imaginea se stabiliză asupra unuia dintre ele. Un articol În chenar, cam de vreo douăzeci de rînduri, intitulat: NECUNOSCUTA DIN MOLÈNE. „Descoperire macabră a corpului pe jumătate descompus al unei femei trasă de plasele de pescuit ale unui trauler pînă În apropiere de Molène”, citi Marie cu glas scăzut. „În pofida unui apel lansat unui posibil martor, ea n-a putut fi identificată. Tot ce se știe despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fel ca necunoscuta din Molène. PM, adus Înapoi de brigada maritimă, fusese supus la un nou interogatoriu, Însă de data asta cărțile erau cu totul altfel distribuite: totul, absolut totul Îl Învinovățea. În consecință, opuse mai puțină rezistență. Tot mai descompus, recunoscu că se pusese de acord cu Ryan să-și drogheze tatăl și să-l ducă pe mare. - E fratele meu! Voia să-l terorizăm pe bătrîn ca să-l facem să mărturisească unde sînt lingourile. Îl detestam, e adevărat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și sunt Înlocuite de legiuni de coleoptere din soiul Dermestes și de lepidoptera Aglossa pinguinalis, care se hrănesc În special cu grăsimi. Materiile proteinice În fermentare sunt exploatate de larvele de Piophila petasionis și de coleopterele din soiul Corynetes. Cadavrul, descompus și conținând Încă urme de umiditate, devine apoi fieful acarienilor, care-i sug și ultimele scursori. Odată uscat și mumificat, Încă mai găzduiește paraziți: larve de atagene și anthrene, viermi de Aglossa cuprealis și de Tineola bisellelia. Acestea Încheie ciclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
confuzie - ceva de genul suferințelor metafizice. Cu ani În urmă, când am rămas, o bună bucată de timp, Împotmolit În Porto Rico, am Încercat aceeași senzație de disconfort creată de mediul tropical - miasme de apă coclită și de vegetație marină descompusă, degajate de lagună - izul Înțepător al vieții vegetale din junglă și al materiei animale În putrefacție. În Porto Rico, mangustele sunt la fel de comune ca și câinii vagabonzi prin alte părți. Nu te‑ai fi gândit că animalele astea circulă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
șine.): Unde sunteți, bestiilor? ȘEFUL GĂRII: Am știut! Am știut! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit, aleargă în jurul celorlalte personaje): Ce i-ați făcut? De ce nu-l opriți? Opriți-l! IOANA (Lovindu-l pe ȘEFUL GĂRII: Oprește-l! Oprește-l! ȘEFUL GĂRII (Descompus, râde înnebunit.): Am știut, ha, ha... Am știut... HAMALUL: Opriți-l, domnule, opriți-l! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Luați-mă de aici... Vreau să merg cu voi... IOANA (Plângând.): Faceți ceva! (Către ȘEFUL GĂRII.): Porcule! HAMALUL (Cu vocea tremurândă.): Acum! Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mă îndoiesc, sincer să fiu. De regulă, ăștia finalizează greu. N-am înțeles niciodată cum poți să trăiești din scris. Tocător de mare capacitate? Doamne, ce le poate trece unora prin minte! - Fii îngăduitor, nu toată lumea poate să studieze cadavre descompuse și să întocmească rapoarte. Îi veni să scoată cureaua și să-i tragă vreo două peste fesele bombate. Se abținu, deși știa că în urma unor astfel de momente primea o răsplată sexuală suplimentară. - Mâine vii? Femeia închise televizorul și ridică
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]