63,813 matches
-
în gînd și spații, oferă dl Alexandru George în Luceafărul din 3 aprilie. D-sa evocă existența, prin anii '50, a unui cerc de tineri intelectuali români care se sustrăgeau teoriei comuniste refugiindu-se disperat în dragoste. Acești tineri au descoperit cîteva cărți și au fost marcați de ele: în primul rînd, L'Amour et l'Occident a lui Denis de Rougemont, romanele Pe aripile vîntului și, apoi, Ghepardul și narațiunea Micul prinț. Dincolo de valoarea uneia ori alteia, acestea au "explodat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
trei ore. Nu-i fac o vină din asta. Aude fiecare ce vrea să audă. Mai grav este că umoarea îi întunecă dlui Popescu inteligența, îmboldindu-l să susțină ideea aberantă că, în ziare, cultura n-are ce căuta. După ce descoperă în batjocură că "marea durere a literatorilor" (cuvîntul este al d-sale) ar fi "cenzurarea" lui Preda în cotidiane "de către zisul gurist în alianță cu directorii de ziare", dl Popescu uită ce spusese la Întîlnire despre meritele Adevărului în materie
C.T.P. și literatorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15337_a_16662]
-
schimbare și de a o înțelege. Țin minte cînd mi-am pus prima oară întrebarea cu privire la caracterul fatal limitat în timp al percepției critice: după ce am citit Axel's Castle, studiul din 1931 al lui Edmund Wilson despre simbolism, am descoperit într-o revistă (criticul american mă fascinase și căutam tot ce se putea în legătură cu el) o mărturisire, pe care autorul o făcea la bătrînețe, despre spaima de care este încercat că, într-o zi, va fi "depășit" de literatură, nu
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
la un moment dat. Poemul Rayuela este, după indicația autorului însuși, un șotron al lecturii, Cuvântul indică faptul că versurile pot fi citite fie ca 27 de poeme de sine stătătoare, fie ca un alt lung poem ce poate fi descoperit schimbând ordinea secțiunilor. Această mișcare sugerează fie arbitraritatea emoției și a condiției poetice, fie o ordine mai adâncă, ieșind la lumină în joc. însă dincolo de ludic se profilează starea impalpabilă a lucrurilor grave, a sufletelor, a timpului și memoriei, a
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
desfășurarii actelor sexuale în public. Ei au confiscat și batjocorit însăși esența spiritualității umane: intimitatea. Nu am, recunosc, o vastă experiență a lumii monahale. Dar din ceea ce văd la televizor sau în diverse împrejurări publice, nu țin minte să fi descoperit mai mult de doi-trei oameni ai bisericii care să vorbească, cu adevărat, un limbaj în egală măsură cucernic și pătruns de un impecabil comportament moral și civic. Exemplului mai vechi al mitropolitului Nicolae al Banatului îl adaug pe cel al
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
și din jurnalul de tinerețe. O a doua parte a capitolului abordează piesele de teatru, din aceeași perspectivă oarecum curioasă pentru un ochi de literat, a permanentei arheologii filosofice. Dincolo de Urmuz și Caragiale sau poate înaintea acestora, dramaturgul Ionescu e descoperit a fi incredibil de coerent într-o atitudine filosofică constantă de-a lungul carierei. Paiața metafizică și comunicarea imposibilă, teribilismul, fronda și răsfățul celebrității, disprețul pentru cultura mică și obsedanta frică de moarte se regăsesc toate într-o construcție coerentă
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
de ieșirea din lume l-a surprins atît de ușor. Autor al unei opere profunde și vaste, în ciuda faptului că este așa de puțin cunoscută, Florin Mitroi transferă prematurei sale posterități greaua sarcină a descoperirii. Și cînd el va fi descoperit cu adevărat, multe se vor schimba în configurația picturii noastre din ultimele decenii. Cu promisiunea revenirii asupra picturii sale cu proxima ocazie, nu mai putem spune acum despre Florin Mitroi decît atît: odihnescă-se-n pace! (P.Ș.)
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
în stradă. Dar fratele nu era nicăieri. Cînd am vrut să-mi reiau locul, nu m-au lăsat și chiar m-au împins, încet, spre stradă. Eu, fără a mă indigna pe proastele obiceiuri, am pornit spre casă. Acasă am descoperit că fratele mi-a luat din portofel toți banii. Atunci m-am supărat rău pe fratele meu și de atunci nu ne-am mai împăcat. Trăiam singur și-i lăsam la mine numai pe aceia care veneau după sfaturi. Dar
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
aresta pe stradă pe cel presupus a se afla la originea afacerii "Armageddon II" - a fost, la doar câteva săptămâni după eveniment, "împins" pe lista viitorilor membri ai Curții Supreme? Și pentru că veni vorba de această instanță, mă înspăimântă să descopăr acolo prea mulți soți - de ambe sexe - ale unor personaje politice cocoțate în fruntea țării. Ce fel de justiție oarbă o fi asta, în care soții se înțeleg din priviri, la bucătărie, asupra verdictelor ce trebuie date, nu e cazul
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
criticii unui Cioran cu trecut. Deopotrivă de stupizi, și unii, și alții, cînd își închipuie (vezi și ce scrie dl. Valentin Protopopescu în Observator) că știu ce era în mintea filosofului mai bine decît el însuși. A doua aberație a descoperit-o dl. Vartic în cartea Emil Cioran, psihanaliza adolescenței scrisă de doi medici bistrițeni, Mircea Gelu Buta și Liliana Buta, și publicată la o editură serioasă din Cluj. Textul este bilingv și foarte frumos tipărit (veritabilă bijuterie!), pe hîrtie velină
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
Într-un caz, i-a dezvăluit chiar și numele real al unuia dintre informatori: Șerban alias Pavel Apostol (profesor de filosofie și el, coleg al lui Bugnariu). Celelalte identități (ascunse sub numele Dragomir și respectiv Vasile), dna Blaga le-a descoperit singură, dar nu le face încă publice. Spune doar că e vorba de colegi și chiar prieteni ai soțului ei. Fost deținut politic, unul dintre cei doi părea un om onorabil. Celălalt era profesor universitar la Cluj, apoi director în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
multă vorbă, într-un nor de fum... Față de reacțiile de protest de la apariția piesei, scriitorul s-a apărat, spunînd: "Sînt creștin, iar piesa mea e profund, fundamental religioasă. Singurul atac împotriva Papei vizează tăcerea lui și atît"... În acest punct descoperi diferența majoră dintre piesă și film: filmul nu e "profund religios"; dimpotrivă, în filmul lui Costa-Gavras, Dumnezeu a murit. Iar "atacul" cinematografic nu mai vizează doar tăcerea Papei; co-scenaristul chiar declară: "Papa este moștenitorul unei tradiții de antisemitism (...). Pentru aparatul
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
umbra crucii... Este și ideea grafică a afișului de scandal, semnat de Oliviero Toscani (judecat prin tribunale și absolvit): o cruce roșie, devenită "suport" pentru zvastică... Un diagnostic foarte exact al "cazului", la care aș subscrie cu amîndouă mîinile, am descoperit în articolul editorialistului de la Nouvel Observateur, Jean Daniel: "M-am dus să văd Amen cu încredere. N-am fost dezamăgit. Nu aștept, de la un film de Costa-Gavras, virtuțile unei realizări de Fellini, Buñuel sau Kurosawa. Dar aportul lui Costa-Gavras e
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
cinematografiei de stat, privatizate Mediapro, și retehnologizate; dar acesta e un alt subiect. După cum un alt subiect ar fi faptul că reviste occidentale, altfel amatoare de aurolaci și guri de canal, au părut complet indiferente față de performanța producătorilor de a descoperi și exploata, în România (probabil la prețuri modice față de alte părți ale lumii), spații splendide, care au "reprezentat", cu succes, în film, Vaticanul, Palatul de Justiție din Berlin și Liga Națiunilor! De aceeași indiferență mediatică (inclusiv în Cahiers du cinéma
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
Adriana Bittel Am auzit pe mulți spunînd că nu au curaj să-și vadă dosarele, fiindcă s-ar putea să descopere printre turnători rude, buni prieteni, oameni pentru care ar fi pus mîna în foc. Imensul păienjeniș de "surse" și "obiective" care devenise România îți poate devora și azi sufletul, așa că, spun unii prieteni ai mei, mai bine să nu știi
De la Sursă... by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15402_a_16727]
-
a făcut-o publică, senin, ca la spovedanie. Izbucnește, de curînd, scandalul altui dovedit informator la Securitate. Un, deloc oarecare, Dan Oprescu. Altă generație, alte împrejurări. Sursa, acest Oprescu, își toarnă la Securitate prietenul foarte apropiat, pe Stelian Tănase. Prietenul descoperă cine l-a turnat citindu-și dosarul de Securitate, după 1990. Pînă atunci sursa rămîne același prieten foarte apropat cu obiectivul său. Pe de altă parte, atunci cînd Stelian Tănase și-a citit dosarul și a identificat sursa ar fi
Turnători și ștergători la Securitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15409_a_16734]
-
a îndeletnicit. Iar atunci cînd izbucnește scandalul, afirmă că l-a turnat pe Stelian Tănase la Securitate ca să-l protejeze și ca să-l ajute să publice. Același tip de amoralism de-a dreptul patologic, din punct de vedere social, îl descoperim la doi oameni de vîrste și cu ambiții diferite, liberalul Amedeu Lăzărescu și gedesistul Dan Oprescu. Cel din urmă, mai pragmatic, pretinde că suferă, dar nu pentru că și-a turnat prietenul, ci pentru că a fost dezvăluit ca informator. Asta mă
Turnători și ștergători la Securitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15409_a_16734]
-
de clasă, 20.000 de figuranți și cîteva duzini de actori, dintre care cîțiva remarcabili - maturii Ian McKellen, Ian Holm și tinerii Liv Tyler, Cate Blanchett, Viggo Mortensen, Elijah Wood - care l-au urmat cu entuziasm în patria sa unde descoperise locații extrem de spectaculoase cu o vegetație luxuriantă, conformă cu viziunea aleasă pentru configurarea peliculei: modern style în varianta sa ondulatorie și - din păcate - cu sechele artizanale. De unde un supărător aer prăfuit de reconstituire butaforică a ambianței cărților de povești vetuste
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
vorbă, boschetarii care mănîncă din ziar aruncînd priviri furișe în jur și, în partea a doua a zilei, îndrăgostiții fără cuib. Dacă ți se-ntîmplă să auzi o frîntură de conversație a unui cuplu aparținînd oricăreia dintre categoriile de mai sus descoperi cu mirare că toți vorbesc despre același lucru și că el nu are nimic de-a face nici cu parcul, nici cu primăvara, nici cu joaca, nici cu dragostea. Presupun că această temă de conversație unică e pe cale să devină
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15428_a_16753]
-
Da e da și nu e nu", inculcată la DJ (Tineretul german), la relativismul natural al vieții adevărate. E un întreg joc de posibilități în acest roman, posibilitățile fiind de natură existențială, în genul acelora pe care Milan Kundera le descoperea în Somnambulii lui Hermann Broch. între posibilitățile extreme, nazismul și comunismul, întrupate pe rînd în diverse personaje-posibilități, există o cale de mijloc, acolo unde se întîlnesc iubirea, religia, afacerile, politețea, umorul, buna-dispoziție. Petrecerea care are totuși loc în după-amiaza zilei
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
pentru Böll și pentru clovnul său purtător de cuvânt un soi de panoptic de oameni de ceară. Acționând mecanic sau ridicol, lipsindu-le accesul la tragism, "aceste păpuși, care se iau de o mie de ori de guler și nu descoperă totuși sfoara care le pune în mișcare", se declară inși realiști, respectabili, cu o morală solidă. Schnier, clovnul en titre cel mai lucid, e dimpotrivă, decăzut, sărac, și bețiv fără căpătâi, amoral și raisonneur. El suferă în mod autentic (din
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
în hârțoage. Funcționarul zilelor noastre n-ar mai semăna cu Senhor José, arhivarul-custode al omenirii în mers spre trecut. Nu s-ar mai rătăci nimeni printre labirinturi de dosare, precum tânărul care lucra la un arbore genealogic și care fusese descoperit din întâmplare, după șapte zile, aproape mort de inaniție, deși ronțăise de foame niște dosare vechi, macerate de trecerea secolelor (dosarele sunt trecute la "scăzământ" ca roase de șobolani - corect ar fi fost "un șoarece de bibliotecă"). Iar arhiva computerizată
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
ele. Alexandru George semnalează cariera de jurat a lui E. Lovinescu "despre care nimeni nu a pomenit pînă acum nimic". În aceeași ordine a pătrunderii în biografia lui E. Lovinescu, Gabriela Omăt, după ce s-a lovit de inaccesibilitatea Arhivelor Statului, descoperă un Anuar al negustorilor, meseriașilor și liberilor profesioniști români, din 1927, care aduce lumină asupra unui "detaliu ignorat" care "intră astfel în atenția cercetătorilor". Margareta Feraru "readuce în memorie" contribuția publicației La Nation Roumaine la cunoașterea preocupărilor eminesciene ale lui
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
la semnatarul Cailor lui Cibicioc văzuse omul "cu aparența tîmpă, dar cu ochii extrem de șireți", "căruia îi scot mîna din buzunar, cînd dă mîna cu mine". Gabriela Omăt, informată în urma lecturii unui text al lui Romulus Dianu, din Rampa, îl descoperă și ea "naș" pe E. Lovinescu pentru "debutul în literatură" al lui Dan Barbilian ca Ion Barbu. Dar Al. George ajunge să identifice tînărul necunoscut, întîlnit de E. Lovinescu în Cișmigiu (Coriolan Carei), care "îmi dă poezii și îmi cere
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
de șuvoaie intensitatea bucuriei descoperirilor, vibrarea neobositului elan al căutării, asocierile dintre literatură, ca fapt de creație, și anecdotica vieții cotidiene, individualitatea de a apăra o teză, de a elucida conflicte, prin ocolirea clișeelor, prin pateticul situațiilor în stare să descopere sufletul omenesc, multiplu diferit în una și aceeași persoană. Faptul că reînnoiește, din spusele lui E. Lovinescu și Vlaicu Bârna, întîmplarea dată uitării, "una din marile farse" în care s-au lăsat antrenați "sburătoriștii", cu mentorul lor printre ei, și
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]