6,256 matches
-
-l simțea și i se integra total, șdespreț țara lui pe care o iubea în fiecare din versurile lui." Fusese "omul cel mai discret, cald, politicos, inteligent, înțelegător, cu un grăunte de scepticism". Nelli era înzestrată nu numai cu talent descriptiv, dar și cu o acută percepție psihologică și o afectivitate învăluind mai totdeauna filele epistolare. Scrisorile Piei sunt, e de înțeles, cele mai numeroase, de unde și subtitlul volumului, și ele sunt de regăsit în ambele secțiuni, cronologic, integrale și cu
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
o perspectivă fermă: pentru Mihai Dinu, explicația ultimă a acestei poezii rămîne de natură prozodică. Prozodia nu se limitează la condiționarea tehnică a versului, ca la aproape toți poeții, deoarece prozodia reprezintă aici baza întregii construcții; zonele imaginarului, zonele doctrinare, descriptive, imagistice ori teologale apar condiționate de prozodie, mai vizibil ori mai obscur. Ea comandă imensul angrenaj poetic pus în joc. Puține scrieri de amploare au fost construite în asemenea măsură plecînduse de la prozodie. Pentru cel care inaugura ex nihilo poezia
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
de trădarea memoriei, pentru că din curenții portretelor derivă istoria propriei biografii intelectuale. Citim 63 de confesiuni expresive și deosebit de plastice, acide și vibrante, ce compun o fereastră interioară prin care se întrevede un portret din portrete. Andrei Pleșu execută piruete descriptive de neuitat: „mărunt și ațos, mobil, rapid, Alexandru Dragomir avea agilitatea imprevizibilă a tăunului socratic; hărțuitor, stringent, penetrant, o combinație tonică de duh volatil și dinamică angulară”, Țuțea e „un țăran imperial, fără frică și fără finețuri psihanalitice”, discursul lui
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
destule din cronicile primite, la vremea lui, de Dicționarul onomastic. Afinitatea lui Cărtărescu (și a colegilor lui de generație optzeci) cu literatura târgoviștenilor e dincolo de îndoială. Așa încât nu e o surpriză că unele dintre paragrafe ar putea suna nu numai descriptiv, dar și, în fond, declarativ: „Nicăieri, poate, autoreferențialitatea literaturii nu este mai limpede decât în scrierile târgoviștenilor, care par a ignora cu desăvârșire lumea reală, semnificativă pentru ei cel mult ca epifenomen cultural. Literatura e, pentru ei, tărâmul virtual în
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
nivelul formulelor algebrice. Prin astfel de distincții optica celor cărora li se pare inadmisibil ca matematica să nu aibă o bază naturală continuă la milenii după Platon și Pitagora, supraviețuind în mințile cosmologilor. La drept vorbind, detaliul că, sub unghi descriptiv și predictiv, matematica se potrivește ca o mănușă pe realitate pare multora un miracol sadea, nuanță surprinsă de Eugen Wigner, laureat la Premiului Nobel pentru Fizică: „Miracolul faptului că limbajul matematicii e potrivit pentru a formula legile fizicii este un
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
puncte, culori, ceva personal: un fluture pe care ar putea să zboare, o căsuță unde ar putea da o petrecere cu prietenii, un iaz miraculos de unde să pescuiască peștișorul de aur, un animal fantastic etc. Nimic din aceste minunate fabulații descriptive nu m-a pregătit pentru o dimineață, când, la opt fără douăzeci, s-a întâmplat ceva. În ziua aceea aveam ore de la opt. Școala este la patru stații distanță de mine. Am ajuns cu întârziere în stația de tramvai. M
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
magiei - existența planului astral, existența unei analogii între acesta și planul sensibil, posibilitatea controlării ei prin voința disciplinată a omului - sunt preluate în mod explicit din cartea lui Eliphas Lévi, Dogme et rituel de la Haute Magie (1856). Dar Underhill, procedând descriptiv, nu le prezintă în această ordine. Nae Ionescu, în schimb, le expune în mod logic, deducându-le una din cealaltă. De asemenea, el adaugă un al patrulea principiu fundamental: egocentrismul (opus teocentrismului, caracteristic atitudinii mistice). Avem așadar la Nae Ionescu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de cele ale lui Underhill, față de care se situează cel mai adesea polemic. 6. În timp ce demersul lui Nae Ionescu e deductiv, fiind redus la un arbore logic cu cât mai puțin frunziș și rămurele, cel al lui Evelyn Underhill e descriptiv, tinzând să acopere toate aspectele și conexiunile posibile ale fenomenului mistic. Această tendință spre exhaustivitate face ca orice ar fi spus Nae Ionescu - sau alt autor - despre misticism să poată fi regăsit, într-o formă sau alta, în cartea autoarei
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Manuela nu știa niciodată culoarea ochilor nimănui, dar văzu pe aceștia, pentru că o fixau drept într-ai ei cu scânteile acelea pigmentate cu auriu și negru”. Dar cu toată nesiguranța portretelor care trezesc sentimente contradictorii, sunt prezente în text pasaje descriptive de un realism zguduitor. Este excepțională imaginea vulgară a unui cuplu de dansatori zugrăviți în imagini amestecate ca într-un puzzle distorsionat:” Avea pe cap un fel de perucă mare, stufoasă, așezată ca o claie...un fel de câlț creț
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
milă și dezgust. Copilul tăcu. Pui de milog, zise. Nu iubea în genere copii. ” Acest copil, ”sămânță de bărbat”, asemănat cu un păianjen, o revolta, oprind-o pe Manuela din lunga ei meditație. Este zguduitor naturalismul desprins din aceste pagini descriptive, în care ea se simte năpădită ca de o boală de prezența acestui copilaș : ”I se păru că a crescut pe pielea ei curată o pecingine, și suferea de acest parazit care nu are amestec cu organismul ei, dar totuși
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de altă parte, sufletul său este lumină dintâi, creatoare a unei noi lumi: a încerca să-i privești această lumină de o cu totul altă natură, un foc, fulgerul divin te-ai aneantiza. Filozofia un joc de cuvinte mari; poezia descriptivă o oglindă contemplativă; poezia gânditoare o creatoare de deschideri infinite ale spiritului, ale inimii deschideri active, vibrante, în mers continuu. Poezia reflexivă posedă suflu și suflet. În timp ce filozofia bâjbâie prin ceață adevărul, marea poezie creează un adevăr nou, propriul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe cel de-al doisprezecelea scaun, trezo rier înșelător al atâtor vise. În schimb, elegantul, deși cam buhăitul Balzac avea grijă de fiecare dată să o poftească la el la conac și, chiar sărac lipit pământului cum ajunsese în pofida talentului descriptiv ieșit din comun, făcea el ce făcea și îi oferea un pahar cu vin roșu graseiat, cu o aromă, nu-i așa, atât de franțuzească. În ultimă instanță, dacă până și ciudatul ăla de la patru, care și-a scris pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Făcusem inițial o observație pe text subliniind că din mașină nu coboară silueta bărbatului ci chiar bărbatul. Se pare că nu am avut dreptate: din mașină coboară doar o siluetă. Mai greu atunci când se luptă cu lungimile narațiunii și pasajelor descriptive, Mihaela Alexa dovedește în schimb abilitate în manevrarea dialogului, spontan, dinamic, natural. Desigur că nu vorbim despre o carte capabilă să dea piept cu critica de specialitate, matură și convingătoare in integrum. Este în schimb o carte care reprezintă un
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
managerului, deci a soluției problemei este realizată prin evaluarea deciziei ca fiind corectă și astfel se menține autoritatea. Deciziile greșite, incorecte, fac să înceteze relația de autoritate. Se poate spune că există mai multe tipuri de aserțiuni: aserțiuni de tip descriptiv, referitoare la fapte/realități trecute sau prezente („pământul este rotund”). aserțiuni de tip predictiv care se referă la fapte sau acțiuni viitoare („vom face 400 de km de autostradă în 2006”, „va fi un cutremur în 2007”, „veți trăi bine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
în 2006”, „va fi un cutremur în 2007”, „veți trăi bine!”). Diferența între cele două este evidentă, persoanele care nu iau decizii (pentru că nu sunt obligate să o facă) doar descriu situații trecute sau prezente, deci fac aserțiuni de tip descriptiv (care nu sunt mincinoase sau aberante) și își conservă autoritatea. Managerii trebuie să ia decizii, să facă aserțiuni de tip predictiv. De aceea, autoritatea managerilor depinde în mare măsură de corectitudinea predicțiilor (deci de justețea deciziilor lor). Este cauza pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Achua (2004) consideră că modelele și stilurile sunt termeni interșanjabili. Dincolo de acest lucru, autorul pare că folosește prea des termenul de „model” atunci când discută despre modelele prescriptive și mai des termenul de „stil” (dar și modele) atunci când vorbește despre „modelele” descriptive, care descriu un comportament de conducere după ce a fost exercitat (Lussier & Achua, 2004, pp. 159-161). Nu intenționăm să reinterpretăm cartea foarte bună a lui Lussier și Achua; observația noastră constituie motivul pentru a analiza modul în care dezvoltăm și folosim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
fiind esențiale: 1) teoriile (teoria contingenței, comportamentală etc.); 2) contextul (grupul/caracteristicile celor ce le urmează, presiunea timpului, tipul de decizie etc.); 3) scopul în care sunt folosite modelele; - prescriptive (spun liderilor ce model să folosească într-o situație dată); - descriptive (liderii aleg modelul pe baza propriei lor judecăți, iar ulterior, post factum, el este descris). Dintre clasificările foarte cunoscute amintesc: - Stiluri de conducere: autoritar, democrat și permisiv (laissez-faire), clasificare lansată de Kurt Lewin și colaboratorii săi la sfârșitul anilor ’30
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
populist și - stil secătuit. Din modelele descrise în literatura de specialitate am ales spre analiză mai detaliată două, care sunt mai degrabă simple și ușor de înțeles: modelul autoritar (sau autocratic) versus modelul democratic. Acestea sunt mai curând comportamentale (și descriptive) decât orientate contingent (și prescriptive); reprezintă mai degrabă referințe polare decât un continuum precum modelele normative sau cel al lui Schmidt (Lussier & Achua, 2004, pp. 147, 157-158). Pentru a descrie cele două modele de conducere/leadership, voi utiliza un set
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
folosesc atât cercetarea în domeniul tehnologiei de realizare a produselor, cât și cercetarea de piață, referitoare la așteptările, nevoile, preferințele și nivelul de satisfacție. Câteva caracteristici ale cercetării de piață sunt esențiale pentru a înțelege utilitatea ei: - este o cercetare descriptivă: presupune descrierea caracteristicilor sau funcțiilor pieței utilizând formularea anterioară a ipotezei specifice (Malhotra, 2004); - este o cercetare cu caracter concluziv care îl va ajuta pe cel ce ia decizii să se hotarască dacă va investi sau nu într-un proiect
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
fără a diminua importanța aspectului militar al puterii. Analiștii politicii internaționale au constatat că s-au conturat trei nivele distincte ale studierii ordinii internaționale, care pornesc de la „starea lumii” în timpul „războiului rece”. După Mitran I. aceste nivele ar fi: nivelul descriptiv, în care sunt examinate practicile și instituțiile care au asigurat și asigură încă un minimum de ordine și al criticii privind încercările de a constitui un „guvern mondial”; nivelul teoriei generale a raporturilor între state este nivelul care pune accent
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
cele multe pe care verbul to manage le are în limba română. Cultura organizațională realitatea brandului Răspunsul la întrebarea "ce este cultura organizațională" nu este simplu. De pildă, Clyde Kluckhohn inventariază 163 de definiții ale conceptului pe baza unor criterii descriptive, istorice, normative, psihologice, genetice și structurale. De aceea, am ales să evocăm o definiție a culturii care ni se pare acoperitoare și care îi apaține lui Edgar Schein, unul dintre cei mai proeminenți reprezentanți ai domeniului. Schein problematizează cultura organizațională
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
stăpînit, începînd cu secolul al XVI-lea, suprafața culmii împădurite -, clădirea e la o aruncătura de băț de acele puncte de atracție turistică care fac din Romă, după o expresie pe cît de răsuflata pe atît de exactă sub unghi descriptiv, "un muzeu în aer liber". Trebuie doar să mergi pe aleea parcului care coboară în zece minute în Piazza del Popolo ca să te afli deja la porțile Romei clasice. De aici încolo nu-ți trebuie decît o hartă și o
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
până la urmă un fel de ocol pe care poetul nostru îl face pentru a ajunge la propriile dispoziții și obsesii creatoare. Turgheniev ascunde sânii, pulpele și celelalte minuni femeiești care-l obsedează pe Brumaru sub corsete și rochii de pudoare descriptivă, cu atât mai sugestivă și mai excitantă. Iar personajele "bătrânului Dosto" fac "atâtea porcării" câte vrem noi să citim sau să ne imaginăm. Când textul epic original nu ajută prea mult în acest sens, poetul forțează uși închise, face să
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stâlp de telegraf șlefuit de izurile zilei și-ale nopții." (pp. 154-155). Definitoriu pentru pagina lui Emil Brumaru, fie ea lirică ori epistolară, descriptivă ori confesivă, mi se pare acest cearcăn de melancolie. Sub unghiul moale al unei anumite priviri, visurile "detracate" ale fostului adolescent devin aproape suave, ca și la oniricul Leonid Dimov. Cu o percepție vizuală neobișnuită, poetul se va vedea învăluit
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
până la urmă un fel de ocol pe care poetul nostru îl face pentru a ajunge la propriile dispoziții și obsesii creatoare. Turgheniev ascunde sânii, pulpele și celelalte minuni femeiești care-l obsedează pe Brumaru sub corsete și rochii de pudoare descriptivă, cu atât mai sugestivă și mai excitantă. Iar personajele "bătrânului Dosto" fac "atâtea porcării" câte vrem noi să citim sau să ne imaginăm. Când textul epic original nu ajută prea mult în acest sens, poetul forțează uși închise, face să
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]