802 matches
-
Nu, nu, nu poți face asta, a scâncit Walter în difuzorul interfonului. Atunci vorbește cu mine. A urmat o pauză lungă. Credeam că încă se mai gândește. Dar apoi am auzit alt bâzâit. Venea de la ușa din față care fusese descuiată. Am tras de ea repede, ca nu cumva să se răzgândească. Apartamentul lui Walter era cel mai de sus, iar el stătea în fața ușii, ținând-o pe jumătate deschisă, așteptând în mod evident să mi-o trântească în față, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pus mâna pe cuțitul din spatele meu și cu o lovitură puternică l-am lovit direct în față. Impactul l-a împins în spate, dar nu a căzut. Ușa de la intrare era închisă și mi-ar fi luat mult să o descui. Am fugit pe scară până pe platformă. Până și-a revenit eu eram deja sus. S-a ridicat, luându-și mâinile de pe față. Avea o tăietură adâncă pe obraz. Osul probabil se rupsese. Am simțit ceva cum se strivește sub lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
unor bănci. Matei lustruiește cu cretă minerul ușii, făcând cu mâna liberă mișcările pe care le execută mâna ocupată; când am ajuns în dreptul lui, a început să sune telefonul, și el a intrat în cabină. Am urcat scara și am descuiat ușa de la apartamentul nostru. După ce am aruncat chipiul pe suportul oglinzii care a clătinat masa cu samovarul rămas pe ea din seara precedentă, cu pași, pe care-i voiam cât mai ușori, am străbătut coridorul și am intrat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
strecură supărat un teanc de bacnote în mână, repetând „nici să n-aud, ne, neă“ și, încă o dată îmbrățișându-mă grăbit și scuzându-se că se teme să nu piardă trenul, o luă la fugă, fluturând din mână. Rămas singur, descuiai ușa și intrai în noua mea locuință cu un sentiment straniu. Totul se întâmplase prea repede și, din cauza nopții nedormite, simțeam cum mi se întunecă în fața ochilor. În cameră era dezordine și domnea atmosfera de părăsire și de tristețe specifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mercenar. Ce ai făcut cu el? Boris continua să rânjească, privindu-i sfidător pe cei doi. Rămâi aici cu el și nu-l scăpa din ochi! rosti repede comisarul. Eu plec după Cristian. Cred că îți va fi greu să descui lacătul, strigă basarabeanul după el, continuând să râdă. Cheia este în buzunarul meu de la piept, adăugă el, văzând surprinderea de pe chipul bătrânului. În scurtul răgaz pe care îl avusese la dispoziție în minte îi încolțise un plan. Dacă reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să pot cerceta În liniște Biblioteca Divină, căci domnul va chema un taxi, domnul Îmi va sta la dispoziție... Ce-mi rămînea altceva de făcut decît să accept amabila propunere. Portarul mă conduse În fața unei uși uriașe pe care o descuie, după care aprinse o lumină chioară și mă lăsă singură. În spatele meu am auzit cum se Întorcea cheia În broască; acum mă aflam În biblioteca aidoma unei cazemate. De undeva se făcea simțit un curent de aer legănînd pînzele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
trebuie să fie cheia, am zîmbit eu către portăreasă. — Auziți, dacă Încăperea asta era Închisă, o fi vreun motiv. Fie și numai din respect pentru memoria... Dacă preferați, mă puteți aștepta jos, la poartă, doña Aurora. — SÎnteți un diavol. Hai, descuiați odată. 16 Un suflu de aer rece șuieră prin orificiul Încuietorii, măturîndu-mi degetele În timp ce introduceam cheia. Domnul Fortuny pusese să fie instalat un zăvor la ușa de la camera neocupată a fiului său, de trei ori mai mare decît cel de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
citit-o într-o carte, nu mai știu. — Mă uimești. Aaa, nu vroiam... — Aici!, mai spune el și oprește, iese primul din mașină, ea îl urmează cu gândul la poveste. Intră în bloc, parterul, palierul cu patru uși, când să descuie, de alături, se întredeschide ușa, și o bătrână încă frumoasă, cu un chip de suedeză - lumea spunea că fusese dansatoare și că multe capuri căzuseră din cauza ei -, intervine și le taie starea: bună-ziua, Maestre, ați venit pe la casa dumneavoastră? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ale viselor și tinereții lui păcătoase dispăreau. Acum însă era suficient de obosit pentru un vis adevărat. Horațiu mai avu putere să se uite la ceasul lui: Tom era crucificat la 14.45. Contesa sigur dormea. Așteaptă-mă, Contesă! Mariana descuie dezamăgită ușa. La urma urmei Mișu n-o fi fiind el student, dar e puternic și o duce în America. - Dis iz dă bigining ov ă biutiful frendșip, repeta cuminte nea Ovidiu în brațele lui Mișu. * În micul apartament de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Heaven“ și o voce care părea să fie a unui moșneag urâcios sau a unui copil răgușit Întrebă pe un ton pițigăiat: „Cine-i acolo?“. „Mă numesc Miyashita.“ Un sunet metalic mă avertiză că ușa de sticlă urma să fie descuiată. Se deschise automat În fața mea. Mai multe plăcuțe erau incrustate pe un perete acoperit de carouri multicolore; printre ele erau unele care indicau un atelier de confecții, biroul impresarului unui actor celebru, un studio foto și o firmă de produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În imediata apropiere a locului În care-l Întâlnisem pentru prima oară atunci când venisem pentru filmări. La două blocuri mai Încolo se zărea clubul CBGB, leagănul muzicii punk din New York. Ușa de la intrare avea cinci Încuietori, pe care Yazaki le descuia una după alta cu o mână tremurândă. Când se deschise ușa, am dat peste un grilaj din oțel pe care Yazaki Îl descuie cu o cheie specială. Am intrat și Înăuntru am văzut o scară și un culoar. Spre surprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
clubul CBGB, leagănul muzicii punk din New York. Ușa de la intrare avea cinci Încuietori, pe care Yazaki le descuia una după alta cu o mână tremurândă. Când se deschise ușa, am dat peste un grilaj din oțel pe care Yazaki Îl descuie cu o cheie specială. Am intrat și Înăuntru am văzut o scară și un culoar. Spre surprinderea mea, capătul culoarului dădea Înspre un restaurant mititel. Un bărbat alb, mic de Înălțime Îl salută pe Yazaki În japoneză, urându-i bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tobe În ritmuri de rap. Partea interioară a ușii probabil era capitonată cu câteva straturi de materiale antifonice. Muzica se auzea foarte slab, dar aveam impresia că difuzoarele dinăuntru erau date la maximum. Yazaki se rezemă de ușa din fața lui, descuie una câte una cele cinci yale și intră În cameră. Ușa dădea Într-o cameră imensă, care părea să aibă de zece ori mărimea apartamentului meu din Tokio. Avea pe puțin șaptezeci de metri pătrați, ba nu, poate chiar optzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din mânecă. Apoi privi la propria mea batistă și râse: Chiar că arată ca și cum v-ați fi împachetat sandviciurile în ea. După ce am ajutat-o să-și ducă sus cumpărăturile, am rămas în fața ușii ei cât și-a căutat cheia. Descuind, se întoarse și-mi zâmbi cu grație: — Vă mulțumesc pentru ajutor, Kommissare, spuse. A fost cu adevărat foarte amabil din partea dumneavoastră. — Nu a fost nimic, i-am spus, gândind cu totul altceva. Nici măcar o invitație la o ceașcă de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că nu mă văd! Dar deschideți-mi o dată, că nu mă mai pot ține de clanță! răsună tânguitoare vocea. — Deschide-i, Felix, șopti Getta 2. Stă omul afară, în frigul cosmic... Încă șovăind, comandantul Felix ridică drugul oblic, trase zăvorul, descuie broasca, deschise ușa și simți că un lucru nevăzut, aproape atingându-l, se strecură înăuntru. — Uf! auziră roboții și-apoi văzură uimiți cum perna fotoliului de lângă ușă se lasă în jos, ca și cum s-ar fi așezat cineva acolo. Unde sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
corturile atîtei supunătoare frumuseți se măsoară cu amplitudinile harfei, cu intuițiile tale de termen al unei poetice rase. Dar două se dovediră căile Consistenței. Locuire, pornind din pământurile tale, pe orbitele rigide ale mărilor se imprimă în asimptotic declin. Să descuiem acele încăperi oceanice... Dincolo de tronul occidental, căzut pe mările Javei; având oroarea Polului Sud, prin alaiul strident, străveziu, dens desă-vîrșit al zidurilor universului - în rituala, totuși, indigență a faptului celui mai stingher, înscris în vidul unei butelii - buretoasa, venerabila navă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vers, nuanță care-i mai puțin perceptibilă pentru unii însă savurată de cititorul educat. Alăturarea cu har a cuvintelor, cale sigură către acea provocare, liricul. Succesiunea cadrelor și-n gemănarea lor. Contrastul, scoaterea în evidență. Cuvântul cheie, cuvânt ce poate descuia întreaga poezie, la fel cum o poate tine strașnic închisă! Ritmul, melodicitatea, partitura latura melosului unei poezii. Insinuarea care provoacă, dacă nu chiar determină, asocieri și apoi curgeri către dezvoltarea substanței din acea poezie. Alăturarea cu har a cuvintelor, altfel
VĂ INVIT LA DISCUŢII LIBERE! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362863_a_364192]
-
nașteri și deveniri, până azi și până la nesfârșit lucrător al propriei înfrumusețări, etern aspirant la inversarea ecuației felului său de a fi: întâi să aibă moartea, apoi nașterea! Ordinea aceasta ar răsturna umanitatea și ar arunca asupra ei cheia care descuie eternitatea. Dar umanul e fixat pe calcule invariante și de aceea, omul nu are a se abandona veșniciei, ci a răzbate prin stări diferențiale, supus nașterii, supus vieții, supus propriului sfârșit - aceasta-i singura triadă reală care demonstrează existența finită
DR. CĂTĂLINA LĂZĂROIU. INTERIORIZAREA APTITUDINII RAPORTABILE LA ADMIRAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363295_a_364624]
-
mergem? - Bine atunci, să mergem... jucă ea sceneta unei femei ce se lasă greu convinsă să-i urmeze îndemnul. Puse în scenă scenariul pregătit și ratat data trecută. În câteva minute se aflară în fața porții metalice pe care Sebastian o descuie cu o cheie scoasă din buzunarul pardesiului. Parcurgând distanța dintre poartă și ușa casei trecură printre straturile grădiniței proaspăt aranjate, greblate și din care începură să răsară florile. Unele chiar erau în plină vegetație. - Aha, asta este faimoasa ta grădiniță
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
infinit, le-am gustat și s-au ofilit de-atâta târziu, nu le mai întâlnesc decât în vipia visului, când îmi alungă somnul și-mi storc în cuget doar zeamă de cucută și neguri abisale. visez numai flori de trup, descuind temnițe prin care-am trecut cu ea de mână prin marea ispită și-ntr-un cântec venind peste zăpezile iernii, înfloreau în inima ei toate visele mele. am vrut să îngrop aceste amintiri într-un pustiu de cărări fără să
AMINTIRILE, CA FRUCTELE NOPŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363489_a_364818]
-
un câine necredincios care, după un tur prin lăzile de gunoi, revine acasă, cu coada între picioare. Dar va explica totul cu de-amănuntul, este singura lui șansă. La a două ciocănitură, o voce dinăuntru a spus: „întră!”. Ușa era descuiată, și Norman păși în fostul lui templu al iubirii pe vârful picioarelor, cu un geamantan aproape gol și aștepta ca femeia, așezată pe jos și privind la televizor, să sară-n picioare, să-l întâmpine cu patosul de altădată, să
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
plimbarea de seară. După schimbul de amabilități, aceștia o puseră în temă cu noutăți din viața lor, încât Mira se bucură tare mult că-i întâlnise, că avuseseră cine să-i asculte. Ajunsă în fața apartamentului, auzi mieunatul nerăbdător al motanului. Descuie cât putu de repede, făcând să cânte cheile. Intră degrabă, cercetând vreun motiv material care să-l fi determinat pe motan la jelania făcută. Nu găsi nimic, dar, la capătul pregătirilor pentru noapte, conchise: Îi era dor de mine?! Întrebarea
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
pe doi, cum i-o vorbă pe la noi: "Doar cu tine/ e tot ce-a fost,/ e tot ce vine/ doar cu tine..."(în vol "Lăsați-mi dragostea"), sau: Doar tu, femeie,/ Porți a lumii cheie./ Tu încui și tu descui.../ Toata viața omului" ("Cheia vieții", vol. "Dangăt de dor"). Un grupaj al poeziilor lui Ionel Căpiță poarta titlul "Osânda iubirii". Asta înseamnă că dragostea poetului e o dulce povară, e o "osândă" (pentru "delictul" de a avea inima mare, zic
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
Abia a sosit și i-a spus: -Frate Conon, du-te și fă de mâncare fraților cu grâul pe care-l vei găsi! Tatăl meu maniat oarecum, a luat cheile hambarului cu gândul să-i aducă țărâna. Dar când a descuiat hambarul și a voit să deschidă ușile, n-a putut căci era tot hambarul plin de grâu. Cand a văzut această, a cerut iertare bătrânului, slăvind pe Dumenzeu. CAPITOLUL 29 MINUNEA SFINTEI EUHARISTII Cam la 30 de mile de orașul
LIVADA DUHOVNICEASCA (10) de ION UNTARU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360922_a_362251]
-
copaci, ca niște frunze de ceață și turle ce zboară ușor, prin aerul stins, până la ochiul orb al parbrizului. Mașina se oprește în fața casei mele, albe și solide, ca o insulă în imensitatea oceanului. Câinele începe să latre în timp ce eu descui, cu greu, poarta verde, de fier. Cupola viorie s-a transformat în nori repezi, fluizi, cu spinările cenușii. Urc scările, străbat coridorul lung, cu parchet de stejar și intru în baie. Deschid robinetul și mă privesc în oglinda de deasupra
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]