588 matches
-
dat să-mi fii acum doar paradis Trăind doar demn o clipă care vine. Eu cred că am plătit cumva un ban Unui umil ce simplu a cerșit. Dreptul suprem ce-n viața asta am Să nu mă las cumva descumpănit. Nu mi s-a dat nimic fără vreo plată Cu stropi de sânge mi-am udat cărarea. Și m-am luptat cu hula cea turbată Mai abitir decât se luptă marea. Tu mi-ai adus în viață iar lumină Și
PLAN PENTRU VIAȚĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365331_a_366660]
-
brigadierul a continuat : - Până când nu-mi spui căt face mâncarea, s-o plătesc, ba chiar și pe cea care ar urma s-o consum, eu nu mai muncesc absolut deloc ! - Nici eu ... - Nici eu ... au sărit, pe rând, ceilalți brigadieri. Descumpănit, inginerul a găsit, și-a închipuit el, replica salvatoare : - Adică face-ți grevă ?!... - Ba nu. Doar încingem un fotbal ! * A vuit toată tabăra. Brigadierii din echipa recuperatorilor de cabluri electrice îndrăzniseră să facă grevă ! Cei neimplicați așteaptă deznodământul. Tovarășul Patron
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
un fapt. - Ceva grav ? - Acum nu mai contează! - Despre ce este vorba, totuși? - Despre o femeie pe care am cunoscut-o destul de îndeaproape și despre sute de femei, probabil, pe care nu le-am cunoscut. O femeie care... Se opri descumpănit, simțind că nu mai este ascultat. Vru să se ridice cu furie și să plece, scrutând-o mustrător cu privirea pe Arina. În ochii ei însă mijeau lacrimi, semn că înțelesese totul înainte ca el să fie explicit; ori, poate
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
alții! - Și ce vei face? - Mă descurc eu... - Eu, acasă, degeaba nu pot să te țin, să știi de la mine asta; să-ți fie clar, ca lumina zilei. - Nici nu am de gând să rămân acasă! Diriginta și Mitru păreau descumpăniți; niciodată nu și-l închipuiseră pe Albert ca rebel. Pedagogic, trebuiau să bată deocamdată în retragere. - Face-ți cum doriți, eu mi-am spus părerea. A rămas în seama Mitrului să se descurce în fața situației. - Hai acasă...Mai discutam noi
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
conserve și chiar la carnea tocată (fac cuvenita precizare, de la pachet). Se apropiau în vârful lăbuțelor, miroseau atent după care se uitau la mine plini de inocentă compătimire: - Cum mă', tu ești în stare să mănânci așa ceva?! M-am simțit descumpănit în fața lor și mi-a fost rușine să zic da. În schimb, se dădeau în vânt după peștele proaspăt, fără viscere, icrele tarama și când nu aveam altceva mai bun, le puneam cojițe de pâine peste care turnam ulei și
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
printr-un uluitor transfer de har. Așa se obține cunoașterea - mereu mediat, prin Celălalt. Devenim autorii propriilor noastre reflecții numai dacă un altul există, dacă el însuși s-a asumat ca autor, evitând ratarea identificării cu cunoașterea. Tot așa, spectatorul descumpănit va primi, mediat de pânze, înțelegerea blândă a operei. Acesta este, în viziunea mea, sensul triunghiului portretistic din Brâncuși: E=mc2, I. Aceasta este, în pedagogia receptării, lecția. Lecția lui Niram, bineînțeles. ----------------------------------------------- CARAGEA Dan (n. 1954), profesor universitar, critic de
LECŢIA LUI NIRAM de DAN CARAGEA în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366500_a_367829]
-
făcuse seară, unchiul Zaharia nu mai vene. Începusem să intru chiar în panică, gândindu-mă că s-a întâmplat ceva cu el. Să-i scotocesc prin cămară nu-mi permiteam, așa că m-am hotărât să-l aștept. Cum stăteam așa, descumpănită, am auzit un tril și am văzut o păsărică ce se așezase pe pervazul ferestrei de la bucătărie, ațintindu-mă cu capul lăsat pe o parte, de parcă aștepta de la mine ceva. În clipa aceea, m-a străfulgerat parcă o lumină și
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
Documentele poți să le aduci după..., nu estre problemă. Mă refer la adeverința de salariat, bilet de trimitere... - Mulțumesc frumos, Dragoș! Voi fi acolo! - Acestea fiind spuse..., la năniță! Somn ușor! încheie Dragoș dialogul, chicotind ușor, copilărește. Emanuela rămase puțin descumpănită. I se părea că ori ei îi scapă ceva, ori că lumea a luat-o razna. Insă, și-a revenit imediat, punând atitudinea lui Dragoș pe seama fericirii pe care o trăiește... Va urma... 03. 06. 2015 Autor, Olguța Luncașu Trifan
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
pe locurile și în poziția știută de el la ultima trecere prin casă. Acesta era covârșit de neorânduiala existentă aici. De regulă, el era un om ordonat. Fiecare lucru avea locul lui bine stabilit. Nimic nu lăsa la întâmplare. Privea descumpănit și încerca să înțeleagă ce s-a petrecut în casa lui. Cândva, după cum și-a amintit acum, a mai găsit câte ceva deranjat. A crezut că i se pare. Era doar un scaun în alt loc și ușile de la dulap deschise
CHEMAREA DESTINULUI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356242_a_357571]
-
interesant să ne transmită. Această muncă de analiză, întotdeauna necesară, pare să impună mai mult încă atunci când abordăm un autor ca și Sfântul Ioan Hrisostom” . Într-adevăr, oricine încearcă să ia cunoștință de scrierile Sfântului Ioan se găsește foarte repede descumpănit: de unde să înceapă? Ce metodă să folosească ? Care idei să fie delimitate de preferință? În fine, cum să nu te îneci în această vastă creație inspirată de Duhul? În fața acestei dificultăți, complexității și uneori neputințe trebuie să subliniem faptul că
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
conserve și chiar la carnea tocată (fac cuvenita precizare, de la pachet). Se apropiau în vârful lăbuțelor, miroseau atent după care se uitau la mine plini de inocentă compătimire: - Cum mă', tu ești în stare să mănânci așa ceva?! M-am simțit descumpănit în fața lor și mi-a fost rușine să zic da. În schimb, se dădeau în vânt după peștele proaspăt, fără viscere, icrele tarama și când nu aveam altceva mai bun, le puneam cojițe de pâine peste care turnam ulei și
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355970_a_357299]
-
maimuțărerile lui și îi aruncau monezi de argint ori tablă. Dar de priceput cu adevărat, nimeni nu-l pricepea, pentru că nimeni nu mai auzise până atunci de Minona. Iar Kete strângea banii și trecea apoi la alte orașe repetându-și descumpănit întrebarea: știe cineva unde-i Minona, zeița care a ajutat omul să înfrângă pustiul?” Referință Bibliografică: Povestea lui Belay / Ioan Alexandru Despina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 246, Anul I, 03 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
motiv de mult uitat, că e momentul să schimbe vorba. „Da, mi-ai mai spus”, rostise el pe neașteptate. Împiedicat să adauge obișnuita completare la informația despre vecinul său, Sibla se văzuse o vreme pus în situația de a replica descumpănit: „Altă noutate nu am să-ți zic.” Și conversația lor se împotmolea aici de o bună bucată de timp. Asta până într-o zi, când răspunsul la întrebarea „Ce mai e de nou, Sibla?” s-a schimbat: „Ți-am spus
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
unde suntem și ne-am pomenit în cap cu niște pungi aruncate de către aceștia. Doamne ce mai duhoare! Ne-am trezit în câteva secunde spoiți din cap până la picioare cu căcat. Pentru noi a fost un dezastru total. Am rămas descumpăniți, nu știam ce ni se întâmplă. Ne-am dezmeticit puțin mai târziu când i-am auzit fugind, hohotind de râs, spre satul din vale. Era prea târziu să ne mai ducem după ei. Culmea a fost că nici în ziua
DE SFÂNTUL GHEORGHE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369372_a_370701]
-
cu un zâmbet ușor ironic pe buzele-i pline și cărnoase. Căsătorit ? Întrebarea ei căzu peste mine ca o bombă cu hidrogen. Nu o așteptam. Cel puțin nu acum. - Fost, o lămurii eu. Divorțat destul de proaspăt și extrem de singur și descumpănit. Un liber profesionist sentimental poate ? Abia după ce mi-au ieșit pe gură aceste cuvinte am realizat la ce porumbel am dat drumul pentru zbor razant către inima ei și cum se puteau interpreta ele. Dar îmi făcusem griji în zadar
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
le trântea cumpărătorului, ștergând din mers albușul care se scurgea din jumătate din ouăle deja sparte. Când mi-a venit rândul, l-am rugat politicos să-mi pună, pe cartonul meu, ouă întregi. S-a uitat la mine mirat și descumpănit: cum adică, să pretind să primesc toate ouăle întregi ?! Nu a mai avut timp să-mi răspundă. Un val de vociferări s-a înălțat din rândul românilor de la coadă: - Haideți doamna, ce dacă sunt sparte? Sunt ouă, ce faceți atâtea
COGITO ERGO SUM: OUĂLE de MIHAELA MIHAI în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369538_a_370867]
-
povestiri, având eroi dintre cei ce nu pot fi „model“ / „etalon“ de om de tip nou, de homo sovieticus român (PTGrp, 9 - 62). În „sensul giratoriu“ al afirmației noastre (supra), chiar Dumitru Radu Popescu „prefățuiește“ câteva tipologii nic-țic-uane: mai întâi, descumpănitul (v. infra, Costea Modrigan: «în „Doi oameni răi“, un tânăr descumpănit nimerește între mineri; aici ar avea ce mânca, unde dormi, dar viitorul ce i se arată în față îl descumpănește; încearcă să fugă; însă nu are unde fugi [...]; totul
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
de om de tip nou, de homo sovieticus român (PTGrp, 9 - 62). În „sensul giratoriu“ al afirmației noastre (supra), chiar Dumitru Radu Popescu „prefățuiește“ câteva tipologii nic-țic-uane: mai întâi, descumpănitul (v. infra, Costea Modrigan: «în „Doi oameni răi“, un tânăr descumpănit nimerește între mineri; aici ar avea ce mânca, unde dormi, dar viitorul ce i se arată în față îl descumpănește; încearcă să fugă; însă nu are unde fugi [...]; totul e tulbure» - p. 14), apoi sărăntocul credul (v. infra, Ilarion Bujdea
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
saturi odată ! Și-i îndesă hârtiile în gură. Vronea horcăi slab, tot mai slab, apoi se stinse, ca și când n-ar fi fost. Ion Vasilici fugi, uitând să-i aprindă lumânarea» (p. 39). (4) În Doi oameni răi (pp. 40 - 60), „descumpănitul“ cu carnet de membru al Uniunii Tineretului Muncitor, Costea Modrigan, purtător de „cocoașă socială“ autohtonă, gata de-a intra în competiție cu a lui Quasimodo, din romanul lui Victor Hugo, Notre-Dame de Paris (1831), „plonjază“ memorabil între minerii din Lupeni
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
după o lungă tăcere, întrebă privindu-l fix: -În schimb de ce? -De orice, îți pot îndeplini orice dorință. -Atunci, adu-mi înapoi fiul!- ceru ea, și vocea îi sună ferm de parcă de asta i-ar fi depins viața. Diavolul rămase descumpănit, și cum ea aștepta privindu-l, spuse: -Îmi pare rău, nu pot-se scuză el. Femeia continuă să-l privească îndelung. -Ce mai aștepți? Du-te și lasă-mă în pace!- îi zise ea revoltată. -Nu înțelegi..., fiul tău nu
DIAVOLUL ȘI FEMEIA de NINA DRAGU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362667_a_363996]
-
de dans, ce se mlădie când într-o parte, când în alta, căutând privirea lui. Lângă ei, o altă pereche de dansatori, un artificier cu partenera sa se unduiau provocator. Urmează polca, ce însuflețește perechile de dansatori. Asta la pick-up. Descumpănit, vioristul stă privindu-l cu ciudă. Secretara, cu fusta despicată până mai sus de genunchi, se apropie de secretarul de la municipiu, încercând să-l invite la dans. Însă acesta o împinse ușor și dansă cu pontatoarea, cea cu gesturi repezite
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
18 SEPTEMBRIE 2014 O ZI DE MUNCĂ Ajuns acasă la Petia, am dormit câteva ore și m-am trezit oarecum descumpănit. Obosit după lungul drum cu autobuzul și trenul, încercam să mă dezmeticesc. Am realizat imediat că sunt totuși în casa părintească. Mi-am revenit imediat după o ceașcă de cafea și am plecat însoțit de cele două bastoane să urc
18 SEPTEMBRIE 2014 O ZI DE MUNCĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362752_a_364081]
-
cu un zâmbet ușor ironic pe buzele-i pline și cărnoase. Căsătorit ? Întrebarea ei căzu peste mine ca o bombă cu hidrogen. Nu o așteptam. Cel puțin nu acum. - Fost, o lămurii eu. Divorțat destul de proaspăt și extrem de singur și descumpănit. Un liber profesionist sentimental poate ? Abia după ce mi-au ieșit pe gură aceste cuvinte am realizat la ce porumbel am dat drumul pentru zbor razant către inima ei și cum se puteau interpreta ele. Dar îmi făcusem griji în zadar
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
tarabe cu mere, reamintindu-mi că mărul a fost fructul care a contribuit la izgonirea Perechii Primordiale din Paradis. Am spus: - Vreau să cumpăr 21 grame de mere... Vânzătoarea, o blondă platinată oacheșă, mi-a aruncat o privire afrodiziacă, ușor descumpănită, după care mi-a ales din grămada de mere de pe masă unul mic, cel mai sfrijit măr dintre toate, pe care mi l-a pus mai apoi pe cântarul electronic. A privit spre cadran și a exclamat uimită: - Exact 21
21 GRAME de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353390_a_354719]
-
viața politică, din viața publică, fără elegantă, fără proteste, angajând obrăznicii și bizarerii comportamentale ciudate și grotești. Arta, cultura, esența și forma artei taxând-o imediat inspirați de insolență absurdă a rudimentarului, a snobismului ocult, frică de idealul social. Atunci descumpăniți, surprinzător ne lovim de-o inconștientă colectivă, de frică de urmări, de grotescul răzbunării. Atenție! Iată mai trăim, descoperim și astăzi în mediul nostru politic, atitudini, apucături și comportamente specifice evului mediu?! Prin dinamica și frumusețea energiei personale generoase și
ODISEEA UNUI DESTIN POLITIC de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352739_a_354068]