201 matches
-
anul 1897, aici locuiau 1136 evrei, 456 români, 72 ucraineni, 58 ruși și 17 polonezi. La începutul secolului XX în Ungheni erau 580 case, cu o populație de 2898 persoane: români, evrei și ruși. Țăranii posedau pământ de împroprietărire 409 desetine. Vechiul proprietar al satului, C. Buznea, avea 912 desetine. Vama de la Ungheni a Înregistrat în cursul anului 1901 un import de 341.852 puduri, mărfuri în valoare de 849.760 ruble și 12.274 vite mari și mici; iar exportul
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
ucraineni, 58 ruși și 17 polonezi. La începutul secolului XX în Ungheni erau 580 case, cu o populație de 2898 persoane: români, evrei și ruși. Țăranii posedau pământ de împroprietărire 409 desetine. Vechiul proprietar al satului, C. Buznea, avea 912 desetine. Vama de la Ungheni a Înregistrat în cursul anului 1901 un import de 341.852 puduri, mărfuri în valoare de 849.760 ruble și 12.274 vite mari și mici; iar exportul în același ani a fost de 47.217 puduri
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
în componența orașului. Cartierul se află pe malul Prutului, la gura de vărsare a râului Bălăești. Între secolele XIX și XX avea 277 case, cu o populație de 1715 persoane, țărani împroprietăriți sub Constantin D. Moruzi, care au primit 915 desetine de pământ. Moștenitorii lui Constantin D. Moruzi aveau 3381 desetine. Fiul lui Constantin D. Moruzi a înființat o colonie de germani aduși prin contract; Cartierul Berești - localitatea de altădată inclusă în anul 1973 în componența orașului. Cartierul este amplasat pe
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
gura de vărsare a râului Bălăești. Între secolele XIX și XX avea 277 case, cu o populație de 1715 persoane, țărani împroprietăriți sub Constantin D. Moruzi, care au primit 915 desetine de pământ. Moștenitorii lui Constantin D. Moruzi aveau 3381 desetine. Fiul lui Constantin D. Moruzi a înființat o colonie de germani aduși prin contract; Cartierul Berești - localitatea de altădată inclusă în anul 1973 în componența orașului. Cartierul este amplasat pe malul Prutului. Numărul caselor în 1902 era de 44; populația
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
aduși prin contract; Cartierul Berești - localitatea de altădată inclusă în anul 1973 în componența orașului. Cartierul este amplasat pe malul Prutului. Numărul caselor în 1902 era de 44; populația satului constituia 498 de persoane. Țăranii posedau pământ de Împroprietărire 380 desetine, iar moștenitorii Smarandei Bantaș au 467 desetine. Satul era înconjurat de vii și livezi cu pomi; Cartierul Mânzăteștii-Vechi - altă denumire: Vasilica, fost sat inclus în 1968 în satul Berești, ulterior unit cu Ungheniul. La începutul secolului XX în Mânzăteștii Vechi
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
altădată inclusă în anul 1973 în componența orașului. Cartierul este amplasat pe malul Prutului. Numărul caselor în 1902 era de 44; populația satului constituia 498 de persoane. Țăranii posedau pământ de Împroprietărire 380 desetine, iar moștenitorii Smarandei Bantaș au 467 desetine. Satul era înconjurat de vii și livezi cu pomi; Cartierul Mânzăteștii-Vechi - altă denumire: Vasilica, fost sat inclus în 1968 în satul Berești, ulterior unit cu Ungheniul. La începutul secolului XX în Mânzăteștii Vechi locuiau 357 de persoane în 42 de
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
Mânzăteștii-Vechi - altă denumire: Vasilica, fost sat inclus în 1968 în satul Berești, ulterior unit cu Ungheniul. La începutul secolului XX în Mânzăteștii Vechi locuiau 357 de persoane în 42 de case. Țăranii posedau pământ cu o suprafață totală de 432 desetine. Proprietarul, grecul Arghiropulo, care a cumpărat moșia lui Nacco, avea aici 218 desetine; Cartierul Tineretului - acesta este construit recent, în anii 1980. Ungheni este unul din cele mai active orașe din Republica Moldova, în ce privește atragerea resurselor financiare din proiecte, alocarea granturilor
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
unit cu Ungheniul. La începutul secolului XX în Mânzăteștii Vechi locuiau 357 de persoane în 42 de case. Țăranii posedau pământ cu o suprafață totală de 432 desetine. Proprietarul, grecul Arghiropulo, care a cumpărat moșia lui Nacco, avea aici 218 desetine; Cartierul Tineretului - acesta este construit recent, în anii 1980. Ungheni este unul din cele mai active orașe din Republica Moldova, în ce privește atragerea resurselor financiare din proiecte, alocarea granturilor și investițiilor pentru dezvoltarea economiei și infrastructurii orașului. Au fost create zone libere
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
Apoi, împreună cu enoriașii săi și cu ceasornicarul Alois Schertzinger, a întemeiat noua colonie Sărata. Colonia Sărata a fost înființată în anul 1822 ca urmare a faptului că țarul rus Alexandru I a pus la dispoziție un teren de 16.000 desetine (aproximativ 18.000 ha) din Basarabia pentru înființarea de sate de coloniști germani basarabeni. Colonia a fost întemeiată propriu-zis de către aproximativ 70 de familii (63 de familii și 9 persoane necăsătorite) de emigranți din Bavaria și Württemberg, precum și de conducătorul
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
conducător al comunității germane din Sărata, deși era de religie protestantă. El a pus capăt regimului comunității de bunuri (devălmășiei), inițiate de Lindl, și a împărțit terenurile familiilor de emigranți. Pe lotul inițial de teren de la Sărata de 16.000 desetine au apărut, de asemenea, în jurul anului 1830, și alte sate de coloniști germani din Basarabia: Gnadental și Lichtental. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
promoveze emigrarea în Basarabia. Apoi, împreună cu enoriașii săi, a întemeiat noua colonie Sărata. Satul Sărata a fost întemeiat în 1822 ca urmare a faptului că țarul rus Alexandru I a pus la dispoziție un teren din Basarabia de 16.000 desetine (aproximativ 18.000 ha) pentru înființarea unui sat de coloniști germani basarabeni. Colonia a fost întemeiată propriu-zis de către cele aproximativ 70 de familii de emigranți din Bavaria și Württemberg, precum și de conducătorul lor, preotul . După religie, familiile de emigranți erau
Ignaz Lindl () [Corola-website/Science/318568_a_319897]
-
conducător al comunității germane din Sărata, deși era de religie protestantă. El a pus capăt regimului comunității de bunuri (devălmășiei), inițiate de Lindl, și a împărțit terenurile familiilor de emigranți. Pe lotul inițial de teren de la Sărata de 16.000 desetine au apărut, de asemenea, în jurul anului 1830, și alte sate de coloniști germani din Basarabia: Gnadental și Lichtental.
Ignaz Lindl () [Corola-website/Science/318568_a_319897]
-
teren cu drept de transmitere către moștenitori, fiind scutiți pe 50 de ani de toate impozitele și de serviciul militar obligatoriu și fiindu-le garantată libertatea religiei. Țarul rus Alexandru I a pus la dispoziție un teren de 16.000 desetine (aproximativ 18.000 ha) din Basarabia pentru înființarea de sate de coloniști germani basarabeni. La 19 martie 1822, au sosit în sudul Basarabiei primii imigranți germani (63 de familii și 9 persoane necăsătorite care proveneau din Bavaria și Württemberg și
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
unei fântâni de pe malul drept al râului și au format colonia Sărata, denumită după râul care curgea pe acolo. Coloniștii erau atât de religie catolică, cât și de religie protestantă. Pe lotul inițial de teren de la Sărata de 16.000 desetine au apărut, de asemenea, în jurul anului 1830, și alte sate de coloniști germani din Basarabia: Gnadental și Lichtental. Satul Lichtental a fost fondat de către coloniștii germani în anul 1835. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
marea biserică din Ierusalim”" . În prezent, manuscrisul original se află în inventarul Complexului Muzeal Bucovina din municipiul Suceava. În anul 1703, domnitorul Mihai Racoviță a scutit satul Toporăuți, proprietate a Mănăstirii Barnovschi, de toate dările: bezmen, iliș, sulgerit, solărit, gorștină, desetină etc. Scutirile de dări acordate satului Toporăuți au fost întârite și de către Dimitrie Cantemir printr-un act din 1710 . Printr-un alt act emis de domnitorul Grigore al II-lea Ghica la 8 martie 1727 "„vornicealului și vătămanului și tuturor
Toporăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316060_a_317389]
-
autoritățile au promis că vor respecta vechile datini și obiceiuri moldovenești. De asemenea, în ținut au fost atrași nobili și ofițeri ruși, cărora li s‐au acordat moșii întinse. Astfel, contele Bekendorf și contele Kankrin au primit câte 28 mii desetine de pământ, contele Nesselrode și generalul Sabaneev câte 10 mii desetine etc. În total, nobililor ruși le‐au fost repartizate terenuri în ținuturile Ismail, Bender și Akkerman. Urmărind obiective multiple, autoritățile rusești au stimulat pe parcursul secolului al XIX-lea, așezarea
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
De asemenea, în ținut au fost atrași nobili și ofițeri ruși, cărora li s‐au acordat moșii întinse. Astfel, contele Bekendorf și contele Kankrin au primit câte 28 mii desetine de pământ, contele Nesselrode și generalul Sabaneev câte 10 mii desetine etc. În total, nobililor ruși le‐au fost repartizate terenuri în ținuturile Ismail, Bender și Akkerman. Urmărind obiective multiple, autoritățile rusești au stimulat pe parcursul secolului al XIX-lea, așezarea în Basarabia a coloniștilor (cazaci ruși, bulgari, găgăuzi, germani, elvețieni, albanezi
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
a războiului Crimeei (1853-56). La 1841, în 73 de colonii bulgare și găgăuze existau peste 64.000 de locuitori (inclusiv români). În mâinile bulgarilor și găgăuzilor din cele trei județe din sud, în anul 1853, se aflau 527,6 mii desetine de pământ arabil. Coloniștii germani au fost aduși mai ales din regiunile poloneze și baltice, în valuri care au cuprins anii: 1814, 1816, 1817, 1833, 1834, 1836, 1839 și 1842. În 1814 germanii întemeiază în sudul Basarabiei prima lor colonie
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
a cultului. În aceste condiții, nu era de mirare că, pe lângă coloniștii nemți veniți din Ducatul Varșoviei, au preferat să vină în Basarabia și locuitori din Germania propriu-zisă, în special din Bavaria, Württemberg, etc. Coloniștii germani au primit câte 60 desetine de pământ de familie, bani pentru înfiriparea propriei gospodării, au fost scutiți definitiv de recrutare și pentru 10 ani de plata dărilor și impozitelor. Coloniștii s‐au bucurat de libertatea de a construi biserici, de a angaja clerici și a
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
Golițin în Basarabia. Ultimul acceptă invitația dar într-un final nu mai vizitează Basarabia. Cunoștințele în domeniul vinificației acumulate la Școala Agricolă Superioadă din Montpellier le-a implementat în întregime la moșiile sale din Bulboaca și Ursoaia unde deținea 992 desetine de pământ. În Bulboaca pune bazele unei vinării de succes, în 1893 fiind efectuate primele plantări de viță-de-vie. La doar 200 metri se afla stația de cale ferată, iar la 2 km șoseaua ce lega Chișinăul cu Benderul - un avantaj
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
pentru moșia mănăstirii. Ieromonahul Arsenie, 1816-1829. Ieromonahul Daniil, 1829-1835. Ieromonahul Martirie a stărețit între anii1835-1840.În vremea lui s-a încheiat procesul de judecată pentru pământ. Moșia a fost câștigată de Lupu Roset, iar mănăstirea a rămas numai cu 48 desetine și 1.220 stânjeni de pământ. Egumen Irinei, 1840-1844. Egumen Victor a stărețit în anii 1844-1853. În această perioadă a început înălțarea bisericii de piatră cu hramul ,Adormirii Maicii Domnului” în anul 1846. Ieromunahul Agatanghel, 1853-1859. În vremea lui s-
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
a dăruit în anul 1860 mănăstirii o casă în orașul Chișinău, pe str. Armenească nr.13. Ieromonahul Sinisie, a fost stareț între anii 1873-1875, precum și în perioada 1879-1880. În anul 1879, mănăstirii i-a fost dăruit un loc de 35 desetine de pământ de răzeșul Ion Brâncă din satul Hârtopul Mare. Egumenul Augustin,1875-1879. Egumenul Ioanichie, a stărețit în perioada 1880-1884. În timpul stăreției sale, a fost zidit corpul de chili de piatră, cu trapeză și bucătarie. Egumenul Isaia, 1884-1886. Ieromonahul Teodorit
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
Egumenul Isaia, 1884-1886. Ieromonahul Teodorit, a stărețit în perioada 1886-1896. Mănăstirea dispunea de o bibliotecă în cărți românești și rusești.În timpul cârmuirii lui a fost zidit corpul de chilii de piatră în apropierea porții. Averea mănăstirii era constituită din 50 desetine de pămănt, 3 mori de apa, livezi și vii. Ieromonahul Sevastian fiu de dascăl, a cârmuit mănăstirea între anii 1892-1894. În această perioadă Grigore Vitu din satul Țigănești a dăruit mănăstirii în anul 1893 un loc de pământ arabil. Egumenul
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
1893 un loc de pământ arabil. Egumenul Ioan, 1894-1897. Ieromonahul Macarie, 1897-1898. Arhimandritul Antim, 1898-1900. Egumenul Sinesie, a stărețit între anii 1900-1909. În timpul lui a fost zidit corpul cel mare de case de piatră. Afost cumpărată o vie de 3 desetine pe moșia Țigănești. În 1903 Sava Bărbuță și Simeon Garnati din s. Țigănești au dăruit mănăstirii un lot de pământ arabil. De asemenea, în 1908, Teodor Țaca la fel a dăruit sfântului locaș un lot de pământ. Egumenul Teodosie, a
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
s. Țigănești au dăruit mănăstirii un lot de pământ arabil. De asemenea, în 1908, Teodor Țaca la fel a dăruit sfântului locaș un lot de pământ. Egumenul Teodosie, a stărețit în perioada 1909-1912. Prin stăruința lui au fost cumpărate 12 desetine de pădure și s-a construit un corp de case pentru pelerini (arhondaric). Ieromonahul Agatanghel, 1912-1916. În această perioadă mănăstirea a primit 12desetine de pădure de le Vasile Bodi, avocat din Chișinău. Ieromonahul Augustin, a fost stareț al mănăstirii 1916-1918
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]