755 matches
-
ori sunetele unor lupi. Deasupra de tot, în azuriul cerului, se zărea, făcând cercuri tot mai mari, cu aripile larg întinse, o vrabie. în vârful stejarului multisecular sub care fusese aprins focul, două veverițe săreau poznașe din creangă în creangă, desfătându-se cu fumul de iepure. Ciocănitoarea ciocănea copacii în căutarea omizilor, încercând să prevină infestarea țesuturilor lemnoase. Sevele urcau neabătut prin rădăcini, trunchiuri, crengi, iar la nivelul celulei vegetale, sub acțiunea clorofilei, plantele sintetizau pe deplin substanțele organice din bioxidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un mare palat, unică fiică și moștenitoare a bogatului marchiz de Camposanpierro, Francisco, și a soției sale, rotunjoara Perdita. Avea în vis 17 ani și-i plăcea să citească. Zile și nopți întregi stătea închisă în odaia ei și se desfăta când cu morocănosul, dar vajnicul Ahile cel iute de picior, când cu atrăgătorul, dar cariatul Villon, cel iute de mână. Cidul, Vergiliu, Petroniu, oștenii din oastea lui Igor, Khayam și simpaticul trăznit pe care tocmai îl luase in folio de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care-o deapănă de-atâta vreme și să se cuprindă și ei de farmecul firii din jur, căci, orice s-ar spune, naratorii sunt și ei oameni. Din apartamentul modest, dar curățel unde locuiesc, naratorii privesc pe geam și se desfată cu luminoasa priveliște. La parterul școlii de vizavi se văd într-o sală busturile sobre ale pensionarilor reuniți într-o pașnică ședință de bloc. Alături de școală, în piață, s-au adus garoafe și tineri veseli cumpără buchet după buchet. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iadului lor născocit, de parcă viața n-ar fi tot un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pămîntului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru, sprijinit cu mîinile de toiag. „Disprețuiește bogăția numai cel avut“, zise Simon, mijind ochii spre el. „Se desfată În sărăcie numai cel sărac; se leapădă de desfătările trupești numai cel ce le-a Încercat.“ „Fiul Domnului a Încercat patimile“, zise Petru. „Minunile lui sînt mărturia nevinovăției“, adăugă un ucenic al lui Petru. „Minunile nu sînt deloc mărturia nevinovăției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Asta era deci, Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi-o Închipuisem ca o carte antică, asemănătoare Cărții tibetane a morților sau Cabalei ori Vieților Sfinților, deci una din acele creații ezoterice ale spiritului uman din care se puteau desfăta doar pustnicii, rabinii și călugării. Într-un tîrziu, cînd am Înțeles că lectura s-ar fi putut prelungi pînă-n zori și că din toate nu mi-ar fi rămas nici o urmă materială, pentru mine și pentru mama, m-am decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe legionarii lui Decie, ori poate să mai dreagă ceva pe la cuștile cu fiare sălbatice, deși cîțiva dintre ei rămăseseră, totuși, de strajă, la intrarea În grotă, cît durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgînilor, avea curînd să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cîntări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cîntările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de mișcare; catolicii din clasa de mijloc Îl considerau un predicator cu har; catolicii aristocați ziceau că era genul de preot din care ar trebui să existe cât mai mulți. Copiii Îl adorau fiindcă se comporta aidoma lor; tineretul se desfăta În compania lui, fiindcă era Încă tânăr și nimic nu-l șoca. În țara și la timpul potrivit, ar fi putut fi un Richelieu, dar În prezent era un cleric foarte moral, foarte religios (deși nu excesiv de cucernic), care Învăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sau fără știința ei. Constatase că se Îmbrăca foarte bine, că avea În casă tot ce era mai bun, că era Întotdeauna servită cel puțin de șeful de raion. Uneori, duminica, mergeau Împreună la biserică și Amory pășea alături de ea, desfătându-se la vederea obrăjorilor ei umeziți de picăturile fine de apă moale din aerul proaspăt. Clara era foarte cucernică - așa fusese Întotdeauna - și numai Dumnezeu putea să spună pe ce Înălțimi se ridica și ce putere Își lua de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În pădure, iar Amory a urmat-o lent, așa cum o urmase pretutindeni timp de trei săptămâni. Vara se terminase, dar el Își petrecuse zilele privind cum Eleanor, un Manfred grațios și superficial, Își construia piramide intelectuale și imaginare În timp ce se desfăta cu artificiozitatea adolescenței temperamentale și scriau Împreună versuri la cină. Când Vanity a sărutat-o pe Vanity, acum o sută de luni fericite de iunie, s-a minunat de ea cu răsuflarea tăiată și, ca s-o știe toți bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sfida timpul? O, nu! Timpul poate fi sfidat de mine, cu nonșalanță, chiar. Și tu poți sfida timpul, și noi, și voi, și ei...moartea, - niciodată, părerea mea.!” Finalul cărții readuce într-o lumină optimistă, susținută de o jovialitate ce desfată și descrețește frunțile încruntate din pricina atâtor frământări filosofice despre timp și viață, etc., plăcerea de a te bucura de viață, „dorul de viață” fiind acea realitate alternativă în care putem evada: „Este tot ce ne mai rămâne când ne rămâne
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
7, 14). Să călătorim pe calea aceasta, ca să moștenim viața cea nesfârșită. Călătoriile acestea sunt cu necazuri, dar odihna este fericită. Călătoriile acestea sunt cu întristare, dar răsplătirea este cu bucurie. Călătoriile acestea sunt pline de osteneală, dar sălașul este desfătat. Călătoriile acestea simt: pocăința, postul aspru, rugăciunea, umilința, privegherea, smerita cugetare, sărăcia cea duhovnicească, defăimarea trupului, îngrijirea sufletului, culcare pe jos, nespălarea, foamea, setea, mâncarea uscată, goliciunea, milostenia, lacrimile, plânsul, suspinările, plecarea genunchilor, răbdarea ocărilor și a prigonirilor, suferirea răpirilor
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
Costică GRUESCU, a adunat de peste 50 ani ,,flori de mină''. Florile de mină sunt creații ale naturii care se găsesc în subteranul minelor, ca rezultat a unor procese necunoscute omului, prin care mineralele cristalizează, formând adevărate opere ce încântă și desfată privirea. Dar nu pot sa merg prea departe cu descrierile, fiindcă vreau să vorbesc despre cel ce a îndraznit să adune aceste ,,minuni'' nebănuite. Nea Costică a fost mulți ani tehnician miner, și datorită meseriei sale a fost în contact
GRĂDINARUL ,,FLORILOR DE MINĂ\ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361471_a_362800]
-
și sângeroasă, tocmai pentru a nu fi întunecată și sângeroasă? - Da, aici e altceva. „Miercurea din cenușă” este românul în care încerc să redau marasmul care face să-i crească adrenalină omului modern. Un drog cu care ne obișnuim, ne desfătam făcând uz de tot apanajul unui modernism ieftin, de mucava, ne întrecem în a ne exploata unii pe alții, făcând abstracție de mediul înconjurător, lumea care poate exploda din neglijență noastră, în fiecare secundă. - Cum ați defini volumul „Graal” - este
DEŞI A PUBLICAT 20 DE CĂRŢI ŞI A PRIMIT 30 DE PREMII, SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA MELANIA CUC CONTINUĂ SĂ FIE EA ÎNSĂŞI, CEA OBIŞNUITĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361490_a_362819]
-
capul ultima culoare s-a pierdut... * În paradis Iarba fragedă în lumină se scaldă în prima zi de vară, se culcă la pământ, se face așternut. Așază-te, iubito, să privim cerul albastru! Cu o mână am atins mijlocul fraged desfătându-ne în patul verde moale, ți-am sărutat piciorul lung ca un hotar până s-a mutat Luna în Cireșar. Pluteam împreună în lacul fericirii, hipnotizați de vraja iubirii. Referință Bibliografică: Iubirea / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
IUBIREA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362796_a_364125]
-
am luat un ceai de nu știu ce frunze cu un strop de lapte de iac amestecat. Era unsuros și aromat parcă a vanilie, o grețoșenie fierbinte cu gust de iasomie. Țineam ceașcă ce semăna cu un bol între palmele ce se desfătau cu căldură străină celor munți maestuoși. În timp ce imi savuram ceaiul am remarcat că niciunul dintre ei nu părea bolnav dar ei vindeau cu atâta dăruire leacurile băbești unor clienți inexistenți. La început m-a distrat toată această procesiune ce dădea
TÂRGUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363018_a_364347]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > „DUMNEZEU ESTE IUBIRE!” Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1082 din 17 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului „Fericită este mintea care a trecut peste toate lucrurile și se desfătează neîncetat de frumusețea dumnezeiască“, ne spune Sf. Maxim Mărturisitorul. Depășind situarea dependentă, insistând cu durere și hotărâre pe calea jertfei și a crucii lui Hristos, omul ajunge la întâlnirea ultimă a iubirii, prin înălțări succesive și infinite. Paul Evdekimov ne
„DUMNEZEU ESTE IUBIRE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363339_a_364668]
-
Crinii săi imperiali ca și cei albi sau portocalii, aveau din toamnă răsărite primele frunze, urmând ca acum primăvara să se dezvolte adevăratele tulpini, ce vor purta mai târziu în vârful tijelor, încântătoarele inflorescențe albe sau colorate, care îl vor desfăta și îmbăta prin iunie - iulie cu mirosul lor puternic. Din grădinărit își constituise o adevărată religie. Cunoștea la fel de bine ca și matematica, care plantă se cultivă primăvara sau în celelalte anotimpuri și dădea o mare importanță recomandărilor specialiștilor în horticultură
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
a impresionat foarte mult „Parcul Inohana” din orașul Chiba, nu departe de orașul Kamogawa, unde s-a organizat renumitul: „Cherry Blossom Festival”. „Parcul Inohana” este cunoscut prin numărul mare de cireși unde, primăvara, localnicii dar și turiștii, de pretutindeni, se desfată admirând florile de cireș. „Castelul Chiba” este iluminat pe toată durata festivalului, dând ocazia iubitorilor de frumos să admire priveliștea fantastică a florilor de cireș profilate pe cerul nopții. Priveam fascinați cum se strecurau, printre ramuri și flori, razele lunii
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ JAPONEZ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364242_a_365571]
-
poetului protestatar! Dar puțini mai sunt poeții din ziua de azi care au curajul acesta de a striga adevărul. Împotriva tuturor acestora poetul este necruțător și merge până la măsuri extreme: „Țara n-are apărare/ Granițele sunt burete/ Armatele mercenare/ Se desfată-n cabarete// Sperjuri, hoți și farisei/ De popor și-au bătut joc/ Cum suntem născuți din zei/ Pentru Zeus le dăm foc” (Pentru Zeus). Și totuși în această lume plină de cei de mai sus, poetul își trăiește nostalgiile firești
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
Sunt sentințe? Uneori e de ajuns un singur cuvânt ca să creeze o lume. Celelalte sunt de prisos. Rămâne haloul de tăcere. Rămâne mușuroiul de nisip scurs în formă de piramidă. Cu ochii către cer, născându-se din nou, acum se desfată cu darul de viață nouă dat de Dumnezeu, ca să poată din nou trăi, după ce a căzut la pământ, să poată lupta, „precum în neclintirea lor stâncile”(Mă uit spre cer). O poezie de adâncă intensitate a trăirii, fără cuvinte de
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
Primară" Și doamnelor din "Secundară" Sau scrie-un vers, ori un Eseu Dirigintei din Liceu Doamnei Decan din Facultate Sau Rector-Universitate ! Sau pe doamna lui soție, Parteneră pe Vecie ? Care chiar de i-a dat fete, Cu bucurii ca să-l desfete ! Sau de i-a dat numai feciori Îi vor aduce nurori, Pe care să le iubească, Ba mai mult, să le cinstească ! Oricine-i ea, ne-nnobilăm, Dacă mai mult o respectăm ! Iar de cadou de nu sunt bani, Măcar
ORICINE-I EA, S-O RESPECTĂM ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367853_a_369182]
-
unii, Cei ce iubesc adevărat. Și mângâiați de raza luni, Îi simt fiorul minunat. Poeții astăzi nu mai cântă Iubirea și al ei fior. Ce te îmbată,te avântă, Purtându-te pe aripi de dor. Nici floarea nu ne mai desfată, Cu-al său parfum și colorit. Azi tinerii nu mai ascultă, Al păsărilor ciripit. Ei spui un „te iubesc”în pripă, Nu simți al dragostei fior! Iar pasiunea lor de-o clipă, În inimă nu lasă dor. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință
AM UITAT CE E IUBIREA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367854_a_369183]
-
mea, ideală. În care să mă regăsesc așa cum sunt, cu bune și cu rele. Să mă bucur de lucrurile firești, mărunte, simple! Îi mulțumesc în fiecare dimineață Lui Dumnezeu că îmi oferă încă o nouă zi în care mă pot desfăta de fiecare clipă! De lumina soarelui, răsăritul, verdele din jurul meu, mireasma florilor, ciripitul păsărilor, adierea vântului! De zâmbetul ființelor dragi, momentul în care cineva mă strânge în brațe, de vizita unui prieten! O plimbare, lectura unei cărți, un film, o
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
idol era, „prea-înălțatul” bolborosea în transă formule magice, invocând piatra filozofală și panaceul promis. Pe zidurile betonate și încastrând creneluri și foișoare străjuite de veritabile vitralii ce absorbeau beatitudinea aerului cromatic al amurgurilor (când situația o cerea), prin care se desfăta ochiul privind recitalul de orgii al cărnurilor flămânde de atingeri, puțin exersate în condiții normale. Temperatura sentimentelor se ducea spre cote de „vâlvătaie și pârjol”, de avarie, în care destrăbălarea indica sens unic și atingea curbe ascendente îngrijorătoare deteriorând „echilibrul
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
bunurile mele, dobândite după amar de vremi! Alege, bătrânule mag! Uite, un colț de inimă! E tot ce mi-a rămas, omenind călătorii... Ia-l tu! Mai am și bucuria cântării. Ți-o închin ție! Păsările sufletului meu să te desfete... Vis pierdut Undeva, printre rânduri ne-am întâlnit. Ce beție! Plecasem în gânduri cu aripa frântă. Timpul mi-a lipit-o, să-ți pot îmbrățișa durerea. A urmat un dans de nori de fum și cenușă. Plouă și pământul se
ÎNGERUL PĂZITOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367377_a_368706]