319 matches
-
că port asupra-mi cinci sute de rupii și, de cîte-ori se apropiau oamenii, duceam instinctiv mâna la portofoliu.) Mă priveau toți mirați, necutezând să mă întrebe nici unul, căci, deși hainele îmi fuseseră stropite cu noroi și pantofii de pânză desfigurați, se vedea totuși că sunt un sahib, și încă un sahib alb. Mi-am răcorit fața și am pornit mai departe, de astă dată mai repede și mai preocupat, căci șoseaua începea să fie mai frecventată acum, la revărsarea zorilor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spune, perioade de amnezie parțială. Din fericire, destul de scurte... - La patru și treizeci? întrebă bătrânul cu oarecare interes. - Exact. La patru și treizeci. O voce clară distinsă: o auzeam pentru întîia oară, și încă la telefon, unde adesea vocile sânt desfigurate, năclăite în materie. Cineva care exista în mod plenar, și știa asta, mi-am dat imediat seama. Își scoase portmoneul și răsfoi câteva hârtiuțe. Alese una din ele și o parcurse repede din ochi, ezită o clipă, apoi o mototoli
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care-l ținea strâns în pumn, ca o varga, și atunci unul din degete, și mai ales degetul cel mai mic... Nu o putea asculta și, după câteva clipe, nu mai îndrăznea nici măcar să-i privească degetele. O văzuse alergând desfigurată de groază, urmărită de mulțimea aceea compactă, rea, fără figură. Le auzea strigătele și, din când în când, cineva se oprea lângă el, îl apuca de braț și îl întreba amenințător: "Încotro a fugit? Spune repede, încotro a fugit? unde
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mi-a povestit astăzi de intenția generalului de a-i scrie o scrisoare personală lui Mackensen pentru a protesta contra bombardării : iată logica militară nedistingând între teatrul de război și teatrul politic, bazat adică pe intervenții ! Astăzi, arătând mai puțin desfigurat, am ieșit din nou în oraș. M-am decis fără nicio plăcere a merge încă o dată pentru Spiridon. În afara ordinului de a se prezenta în patruzeci și opt de ore, nu a mai primit nicio altă hârtie. Deși toată casa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui Gabriel. Ruby începuse să împartă căni cu ceai fierbinte din termosurile de picnic și fiecare stătea sau ședea fără să scoată o vorbă. Hattie plângea încet. Gabriel se săturase de atâta plâns și ședea cu gura deschisă și fața desfigurată, uitându-se la mare. Refuză cana de ceai. Alături de ea, Adam era ghemuit tot, cu fața invizibilă, împuținat de parcă s-ar fi preschimbat el însuși într-un mic animal. Cineva trebuia să găsească ceva de spus. Tom se gândi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei, și mai ales să-i iubească. Toți acești bolnavi au nevoie în primul rând de iubire, să se simtă iubiți, și atunci când în inima lor va pătrunde iubirea celor din jurul lor, atunci sunt sigur că și de pe cel mai desfigurat chip uman, de pe cea mai mutilată față va apare un zâmbet, și din cel mai înlăcrimat ochi va străluci o lumină de bucurie și speranță, căci știu că iubirea este mai puternică chiar și decât moartea. Dacă nu credeți
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
respire fără zgomot. Nevastă-sa, palidă, cu expresia rătăcită, prinse mâna profesorului. Degetele înghețate rămaseră rigide și femeia se ridică greu sprijinindu-se de zid. ― Nici o mișcare! țipă Nucu Scarlat aruncîndu-i o privire sălbatică. Semăna cu o fiară rănită. Obrazul desfigurat arăta oribil, iar peste unul din ochi pleoapa cădea vânătă și umflată. Ținea arma în mâna stângă, cealaltă, opărită, atârna inertă pe lângă coapsă. Florence Miga își mușcă buzele gata să plângă. Se simțea la capătul puterilor. Arătă cu bărbia spre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
expeditor dinafară și nu di-nă-un-tru." Bătrâna lăsă hârtia jos și o acoperi cu talpa. Ochii palizi prinseră din nou luciri blânde. Uite ce-am găsit în ușă! Dascălu flutura bucata de hârtie ca pe un drapel. Căruntul își ridică obrazul desfigurat. ― Unde-ai dus mașina? ― Vreo trei străzi mai încolo. Dar întîi am dat o raită prin oraș... Trebuia să mă deconectez puțin. Scarlat scrâșni. Ochiul neatins privea întunecat. Voi să spună ceva și se răzgândi, mormăind mecanic: ― E în regulă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fix, până i se încrucișau ochii. Interveni placid, fără să întrerupă operația: ― Ce-ți veni? Stăm destul de bine. Căruntul își umezi buzele. ― De ce vrei să plecăm? ― Nu știu! Dar trebuie! Știu că trebuie! ― Nervii... Ionescu își aținti privirea pe fața desfigurată a căruntului: ― Crezi că ți-ar veni foarte greu? ― Pe mine nu mai puteți miza, băieți! Sigur, dacă e neapărată nevoie... ― Sîntem în primejdie. Am impresia că din clipă în clipă o să-mi cadă o cărămidă în cap. O văd
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În lumea Întreagă. Locuia Într-un subsol luminat de o răsuflătoare de pivniță și dormea pe un pat de campanie. În centrul Încăperii se găsea șevaletul. CÎteva pînze erau Întoarse cu fața spre zid. Mi le-a arătat. Înfățișau corpuri desfigurate, sfîrtecate. Nu picta decît cu nuanțe de gri. Eu voiam albastru și portocaliu. A ieșit să-mi cumpere tuburi cu vopsele și În decorul ăsta, care semăna cu descrierile pe care mi le făcuse asupra Închisorii lui thailandeze, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
chinuiau pe Porfiri. Femeia scutură din cap cu tărie. Porfiri închise ochii, iar imaginea cu icoanele stropite de sânge reveni. ă Pe cine a bănuiește soțul dumitale? O vedea pe Vera jucându-se în zăpadă cu prietenii săi. Cu fața desfigurată și plină de sânge, aceasta se îndreptă înspre el și încerca să vorbească. Nasul îi sălta liber de fiecare dată când își deschidea gura, din care nu ieșea niciun cuvânt, ci doar sânge. Porfiri deschise ochii și studie vânătăile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai rămăsese decât o dungă neagră pe o bucată umflată de carne, arăta ca un boxer care-a Încasat prea multe lovituri la cap. Efectele adverse ale pasiunii, se gândea Kitty Întinsă În pat, uitându-se cu mâhnire la fața desfigurată, răvășită, a prietenei sale. Arunci cu cea mai mare nesăbuință bogățiile sufletului tău Într-un foc ce carbonizează tot și, când nu mai e nimic de mistuit, focul se stinge și rămâi doar cu cenușa. Fiecare plăcere prezentă e răsplata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu fețele Înălțate În sus, concentrați și pierduți, În timp ce veșmintele lor plisate le Însoțeau piruetele, lărgindu-se În formă de clopote, și păreau niște flori bătute de un uragan. În același timp, medium-ii parcă se chirciseră, cu fețele contractate și desfigurate, ca și cum ar fi Încercat să-și facă nevoile și nu reușeau, respirau gâfâind. Lumina vasului cu jăratic se atenuase, iar acoliții lui Madame Olcott stinseseră toate felinarele puse pe jos. Biserica era luminată doar de raza felinarelor din naos. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
unul de fiecare parte. — Vai, bărbatul ăla! exclamă Tomoe, apucându-l pe Takamori de braț. — Exact! — Ce ne facem? Cel de-al doilea, boxer profesionist probabil, s-a întors și i-a privit pe Takamori și Tomoe. Ōkuma, palid și desfigurat, s-a blocat pur și simplu. Borfașul i-a șoptit câteva cuvinte la ureche și a pornit-o la pas, urmat de Ōkuma, care era speriat de moarte. Gaston s-a luat după ei, zâmbind prietenos. — Sun la poliție, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ușa care fusese lăsată întredeschisă și a țâșnit înăuntru, cu Gaston după ea. — Te rog, ajută-mă! Te rog! A repetat rugămintea de câteva ori, pentru că auzea voci pe coridor apropiindu-se de ușă. Gaston i-a privit, neputincios, chipul desfigurat și disperat. — Ajută-mă! Ajută-mă! repetă ea. Își împreună mâinile a rugăminte, ca în fața lui Buddha. Avea degete lungi și subțiri ca niște ace. Pe coridor se auzeau acum vocea cameristei și a bărbatului care a strigat. Gaston i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și a examinat-o la lumina brichetei. În salivă se vedeau firicele de sânge ca firul de mătase. Endō privea sângele. „Omul acesta e bolnav“, gândi Gaston. S-a întors cu spatele la ușă și și-a amintit, cu compasiune, de chipul desfigurat al lui Endō numai cu câteva clipe în urmă și de luminița ciudată din ochii săi negri. Nu mai era deloc supărat. Când Endō s-a aplecat încet după pistol, Gaston a fost incapabil să facă vreun gest ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ardea cu vâlvătăi. Cine n-a fost într-unul dintre locurile în care orașul îi exilează pe cei loviți de spurcata boală ce mistuie corpul omului puțin câte puțin nu poate ști care este lucrul cel mai înfiorător. Nu fețele desfigurate, fără nas, urechi sau obraji, nu mâinile ajunse niște cioturi sau oasele ce se ivesc din cangrene. Nu. Ceea ce îngrozește cu adevărat este disperarea, moartea continuă și lentă, cu horcăiturile, zvârcolelile, urletele și gemetele ei; să vezi muribunzi acoperind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zâmbea în continuare, și asta m-a speriat și mai dihai, simțeam că mă ia cu frig, și atunci, ca la un semn, au început să râdă toți, și Traian, și Feri, și Prodanii, și ceilalți, și muncitorul cu chip desfigurat, despre care eram acuma sigur că nu e tatăl meu, iar în timp ce, de peste tot, mă asaltau hohote de râs, mi-am băgat o mână-n buzunar, și-am pipăit fotografia tatei, și-am simțit că mă podidește plânsul, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cele mai frecvente, ni se par astăzi absolut logice. Putem de asemeni nota, ca trăsătură simptomatică, reacția publicului la perspectiva unui atentat terorist: În cvasitotalitatea cazurilor, oamenii ar prefera să moară pe loc decât să fie mutilați, sau chiar numai desfigurați. În parte, desigur, pentru că s-au cam săturat de viață; dar mai ales pentru că nimic, nici chiar moartea, nu li se pare mai cumplit decât să trăiască Într-un corp diminuat. În dreptul satului Chapelle-en-Serval, Bruno coti la stânga. Cel mai simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Mozambic, n-ați auzit nici de Neta?... Ochiurile plitelor și aragazelor din gospodăriile pe lângă care treceau se aprindeau și se stingeau singure. Câinii și pisicile simțeau cum li se coboară o pâclă pe cap, se trăgeau după muchiile unor căscioare desfigurate, de a căror lemnărie, umplută ici-colo cu chirpici de pământ, amestecat cu paie tocate, se izbeau până când considerau c-au împrăștiat destulă pâclă pe lemnăriile alea. Între usciorii grajdurilor, vitele își plimbau trupurile albite de spaimă. Din frigidere, săreau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
despică”. Tartarul deschizîndu-se, Îngerii rebeli se afundă Într-un ocean de foc, Satan mai Întîi, fiind mai greu. Imaginea este remarcabilă: munți de foc se Înalță, plesnesc, vîrteje de fum se rotesc În jurul unei inimi de foc negru, iar dracii, desfigurați, Înoată Într-un „noroi de flăcări”: „Încep să mișuiască În vasta Încăpere, Într-un noroi de flăcări de tot desfigurați.” Noroi de flăcări e, probabil, metafora cea mai frumoasă a poemului. Ea marchează capătul procesului, semnalat mai Înainte, de materializare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
remarcabilă: munți de foc se Înalță, plesnesc, vîrteje de fum se rotesc În jurul unei inimi de foc negru, iar dracii, desfigurați, Înoată Într-un „noroi de flăcări”: „Încep să mișuiască În vasta Încăpere, Într-un noroi de flăcări de tot desfigurați.” Noroi de flăcări e, probabil, metafora cea mai frumoasă a poemului. Ea marchează capătul procesului, semnalat mai Înainte, de materializare a elementelor aeriene, de „degradare” a lor pe măsură ce se Îndepărtează de arhetipurile pure. Ele și-au păstrat fluiditatea (au devenit
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vremuri. Masca îi acoperi ridurile, lăsând în loc o paloare care nu mai răsfrângea lumina. Sprâncenele i se subțiară și se arcuiră, mărind spaima din priviri, iar părul se îndesi și se înnegri. Pe chipul bătrânului curgea acum fantasma unei tinereți desfigurate. Era el și tot el se privea, ca și cum ar fi stat în spatele ecranului și vedea lucrurile de-a- ndoaselea. Nu știa cum să facă să se trezească, întinse mâna să stingă lumina, dar veioza se depărtă. Își trase mâna, ca arsă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chiar în sânul mișcărilor și al spațiilor de autonomizare, reprezintă reinjectări de dependență și de alienare: jocul intern nu se dezvăluie atunci decât într-un ansamblu de confruntări în care prezentul, trecutul și viitorul se amestecă precum niște fantome deopotrivă desfigurate și refigurate, dar în toate cazurile de rearticulat. Pentru că acest exercițiu este demn de interes indiferent de perioada de timp analizată, am ales să republicăm în această lucrare două articole de Gérard Althabe. Cel dintâi tratează semnificațiile multiforme ale banilor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
dacă un spectru, inamic neîmpăcat al goliciunei de idei, fie asta îmbrăcată până și în vestmântul cel sunt al versurilor, ar arunca razele sale pătrunzătoare și reci în mormântul de versuri frumoase ale junelui nostru poet?... Ce palide și ce desfigurate ar apărea ele, când acuma... sardanapaliză încă în opiniunea cea încîntată a publicului, și poate tocmai grație acelei foi a Societății umilite, pe care d-sa o blamă, și care poate tocmai din cauza umilinței sale n-a deșteptat încă ochiul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]