452 matches
-
un mareșal de Richelieu este imposibil. Un pair al Franței sau chiar un prinț riscă să fie sub nivelul unui elector de o sută de ludovici, dacă pierde stima celorlalți: fiindcă nimănui nu-i este permis să fie necuviincios sau desfrânat. Cu cât lucrurile s-au aflat mai mult sub influența gândirii, cu atât amănuntele vieții s-au Înnobilat, s-au curățat, s-au Înălțat. Pe această pantă, pe nesimțite, creștinismul revoluției noastre a luat locul politeismului feudalității; În felul acesta
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Ah! fetițo, porți inele de aur, coliere de vis și cercei care lucesc asemenea ochilor tăi de foc!... Ai grijă! Dacă te zărește sergentul, te va lua și te va Închide pentru că ai coborât așa prin oraș, alergând pe străzi, desfrânată, trezind scântei În ochii bătrânilor care Își golesc punga din pricina ta!... Mâinile-ți sunt albe?... Vei fi strâns de gât În urletele mulțimii care va striga: „Trăiască Fitecine! Moarte seniorilor!”. Porți crucea Sfântului Andrei?... Intră fără nici o teamă În Paris
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să se exprime prin condei sau otravă. Înainte de aceasta totuși, se pare că s-a lăsat Înflăcărat de visele, obișnuite băieților, legate de aventura și cavalerismul vieții de ostaș și că a devenit un tânăr membru al gărzii. Dar viața desfrânată și nesăbuită a camarazilor săi nu a reușit să satisfacă rafinatul temperament artistic al cuiva care era făcut pentru alte lucruri. În scurtă vreme, s-a plictisit de Îndatoririle militare. „Arta”, ne spune el, cu cuvinte care Îi mișcă Încă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
acest Domn în care sămânța bunului e așa de bogată, căci răutatea lui nu e decât întîmplătoare. De vom depărta cauza răului, răul ar lipsi. ARB[ORE] Taci, copilul meu! Îmi faci rău. Ce e o femeie pentru-un om desfrânat... o gură mai mult în nopțile lui de veselie... o față mai mult între zecele de fețe pe cari el le-a murdărit cu sărutările lui!... D-zeul meu!... l-am crescut ca pe copilul meu, am sămănat în el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ștefan, D-zeu să-l pomenească, turcii luase Chilia și Cetatea Albă. Ai privit și tu prea adânc în ochii sărmanei mele fete... dar, în orce caz, mai bine e să fie nevasta ta, a unui visător, decât țiitoarea unui desfrânat... căci nu mă îndoiesc... el va urmări și se va folosi de cel întîi prilej ca să puie mâna pe ea... s-o răpească. O! însă or fi și făcut socoteala fără mine... nu știe că leul bătrân veghează în noaptea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fără soare, Un murmur fără ape, un miros fără flori, Un vânt care nu bate din aripe răcori Ci stă-nvelit în noapte și-nbălsămit [respiră] Precum respiră Eol în diafana-i liră. MAIO (apart) O singură speranță mai am. Nebunia cea desfrânată s-a lățit asupra feței lui... De-oi reuși! Cântecul ei! ȘT[EFAN] Ce-ai zis tu, Maio? M[AIO] Nimic, Doamne! Zic că visați! ȘT[EFAN] (beat) 2262 Prin noaptea mea cea plină cu umbre de argint, Cu gânduri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ultima pocăință, fie comunicarea din sângele lui Cristos, căci libertatea și Cristos (crucea) una sunt. Binecuvântarea mea, gândirea mea, care totdeuna te va conjura, fie mirul din urmă. Ilariu! știi tu ce ai să taci?... Vezi tu Moldova?... Un Domn desfrânat, vânzător de țară... iată Moldova!... în sufletul acelui nimic, acelui om beat de omor, e sufletul Moldovei... numele lui e numele Moldovei... O, Satana n-a făcut neciodată un aliagiu mai monstruos, prostituțiunea rînjîndă n-a îmbrățoșat neciodată cu mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
purta în sânul ei un roi de vise, în ochi o mie de-nșelăciuni... Am dat peste o femeie... m-am aninat de acea femeie, de acea minciună sfântă, cum sângele unui șarpe pătează o cruce de aur, cum Mesalina desfrânată pune, beată de vinul crimei, pe fruntea ei coroana unei martire. Și, din rugăciunea înecată în blăstăm, din sărutările ce dă Satana unui înger... ieși un copil... Îngerul muri... Satana rămase... Satana-i etern... Sufletul ieșit din crimă și virtute
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cheltui dormind la umbră. Deci fiecine să miște numai din mâni, să producă obiecte de utilitate și nu va exista sărăcie. Acest sfat însă îl poți da unui om în toată firea și nestricat. Pungașul care trăiește înșelînd pe alții, desfrânatul care fuge de lucru ca dracul de tămâie vor râde de tine daca le vei da sfatul să muncească, să întrebuințeze într-un mod util echivalentul de putere mecanică pe care îl produce organismul lor viu. Țăranul întrebuințează acest echivalent
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fi ilustrațiuni. Licența presei, orice s-ar zice, nu e decât urmarea firească a licenței de moravuri publice și private. Într-o țară în care trădarea se decorează, afacerile Warszawsky se bucură de impunitate, reputația de-a fi vicios și desfrânat nu închide cuiva nici o ușă, la orice palat ar fi, presa nu poate fi decât cum este. A-i închide gura prin asemenea măsuri ar fi numai a înainta ipocrizia, a arunca un văl de ochii lumii asupra putrejunii sociale
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
azi și de mâine, reclama, se supăra: el și răspunse scurt și coprinzător: "D-le redaptor, rău m-ați trecut între reapționari și antirevizioniști: sunt ultraliberal și ultrarevizionist ". Ai dreptate, d-le Ștefănică Bellio! Așa e: noi românii suntem imorali, desfrânați. D-ta ai să ne îndreptezi. Nu știm ce este munca, probitatea; o să ne înveți d-ta. Lascar Catargiu, generalul Manu, G. Vernescu, Al. Lahovari, Gr. Păucescu, Al. Știrbei etc. sunt niște nenorociți, corupți și corupători; o să-i faci dumneata
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
academii, colegii și alte instituții similare destinate formării oamenilor de cultură și cercetării, totul pare să se opună progresului cunoașterii” (apud Burke, 2004). Dominația clericală asupra universităților, conservatorismul acestora și reputația proastă a studenților - considerați în general scandalagii, bețivi și desfrânați - au provocat scăderea interesului pentru studii superioare și declinul universităților aproape peste tot în Europa. Acest lucru nu s-a întâmplat în cazul institutelor care și-au modernizat programele, făcându-le mai orientate către cercetare și dezvoltarea științei. Cel mai
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și cosmologică. Medic fiind, Eryximachos pune trupul înaintea sufletului. Medicul nu este însă brutal în felul maniheic: „ce ne-a spus adineauri Pausanias, că-i frumos să ne bucurăm de iubirea oamenilor superiori și rușinos să ne amestecăm între cei desfrânați, rămâne-n picioare și pentru corpuri”. Cred că medicul e chiar subtil aici, în ciuda lui Robin care-l consideră pe Eryximachos un spirit inferior inclusiv lui Pausanias. Și spun că e subtil pentru că, în realitate, el nu apără trupul, ci
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o rugăciune augustiniană: Continentiam iubes; da quod iubes, et iube quod vis - cf. Confesiuni, X, XXIX, 40: „Tu poruncești stăpânirea de sine: Tu dă-ne nouă ceea ce poruncești și apoi poruncește ceea ce vrei”. Și apoi vorbește Augustin despre nimicirea pornirilor desfrânate ale somnului. În dialog, Socrate tratează despre cumințenie în legătură cu nechibzuința și nebunia). Și „dacă Socrate are dreptate, atunci toate ne sunt străine, în afară de viața noastră”. Dacă el are dreptate, noi nu trăim în adevăr și nu suntem, ca el, paradigmatici
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
infinitezimale, rubricile în care putem înscrie cutare sau cutare sectă par uneori extrem de inconsistente: unii consideră drept secte distincte ceea ce alții văd doar ca niște ranguri, poziții ocupate în ierarhia comunității. Ce putem spune despre Simon, filosoful zburător? Despre Vasilide desfrânatul? Despre Carpocrat și Epifanie, veritabili adepți ai amorului în grup? Despre Valentin pneumaticul? Despre Nicolae mâncătorul de spermă? Și ce ascund oare ophiții, adoratori ai șarpelui bănuiți a fi și adepți ai sodomiei? Sau barbelognosticii, talentați bucătari, excelenți în prepararea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o fațadă. Dar dacă În locul cerințelor de a nu ucide, fura, Înșela etc. le-am consacra pe acestea: poți să ucizi, să furi, să minți cât vrei etc., ar Însemna că oamenii de bine ar trebui să fie criminalii, hoții, desfrânații! Cum s-ar mai putea, În aceste condiții, ca viața să se perpetueze și să se Îmbogățească În valori, desigur, spirituale? Sănătatea intelectuală trebuie să meargă mână În mână cu cea morală: eventuala ruptură Între ele Îl determină pe om
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
București, 1985, 151; Alex. Ștefănescu, Fragmente de realitate, FLC, 1987, 9; Ulici, Literatura, I, 276; Simona Filip, „Îngeri și banjouri”, „Antares”, 2000, 22-24; Dumitru Anghel, Spațiul dunărean spiritual, „Ancheta”, 2001, 585, 586; Popa, Ist. lit., II, 470; Marin Mincu, „Poeme desfrânate”, LCF, 2002, 39; Tudor Mușat, Purgatoriul acvatic, „Porto-Franco”, 2002, 10-12. T.V.
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
antagonice, afirmă că ele se ivesc nu simultan, ci succesiv, că „civilizația e bătrânețea unei culturi”, ba chiar „moartea” culturii; anatemizează Occidentul și simbolul acestuia, „orașul mondial”, care ar fi un tărâm al degradării umane, al totalei dezumanizări, prin „materialismul desfrânat și toate «ismele» eticii și esteticii, până la internaționalismul incolor”, „un nou Turn al lui Babel”; deplânge „europenizarea” Rusiei de către Petru cel Mare (precursor prin aceasta al lui Lenin) și a Principatelor Române prin acțiunea luministă a lui Dinicu Golescu, dar
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
de ideea că viața prea puțin creștină pe care o duce nu poate fi privită cu ochi buni de Dumnezeu. Născut cam prin 390 în regiunea Treviri sau Colonia într-o familie de nobili, a dus în tinerețe o viață desfrânată. S-a convertit după căsătorie și împreună cu soția s-a stabilit în sihăstria din Lérin cam prin 424. La Lérin, Salvian a fost preot și s-a bucurat de stima și prietenia lui Honorat și a lui Euherie; ulterior, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
expropriază și o consumă În decursul vieții pentru a se perpetua stilul risipitor de viață, probabil că ne-am Înspăimânta de acest masacru. Nu este de mirare că atât de mulți oameni din Întreaga lume se uită la consumul nostru desfrânat și ne văd ca pe o cultura a morții. Dar asta este tot ce suntem? Unii critici ai aventurii americane ar argumenta că nu mai este mult de spus. Asta este ceea ce a devenit America. Greșesc Însă. Există o altă
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
spirituală, de ideea că viața prea puțin creștină pe care o duce nu poate fi privită cu ochi buni de Dumnezeu. Născut prin 390 în regiunea Treveri sau Colonia într-o familie de nobili, a dus în tinerețe o viață desfrînată. S-a convertit după căsătorie și împreună cu soția s-a stabilit în sihăstria din Lerin cam prin 424. La Lerin, Salvian a fost preot și s-a bucurat de stima și prietenia lui Honorat și a lui Eucheriu; ulterior a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mare”, „Babilonul‑cel‑mare”? Versetul 9 ne sugerează răspunsul: cele șapte capete ale fiarei sunt identificate, prin analogie, cu cei „șapte munți deasupra cărora șade Femeia”, mai exact cele șapte coline pe care se întinde cetatea Romei. Paharul din mâna „desfrânatei” este (Ξ:≅< ∃∗γ8Λ(:ςϑΤ<, termen aproape tehnicizat care constituie o aluzie, incriminantă desigur, la cultele idolatre. În Vechiul Testament, „desfrânarea” reprezintă o metaforă foarte puternică, extrem de aspră, a apostaziei unite cu idolatria. Profeții învinuiesc poporul lui Israel de desfrânare de fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
politic. Nu se insistă prea mult asupra faptului că „poemul” ioanic aparține, asemenea Oracolelor sibiline, valului literaturii de propagandă antiromană inițiată de Orient. Eliberarea creștinilor și victoria finală a lui Cristos sunt puse pe același plan cu condamnarea Romei („Marea Desfrânată”, „Noul Babilon”) și a imperiului occidental. Pe de altă parte, declanșând cea dintâi persecuție sângeroasă împotriva creștinilor, în anul 64, Nero se impune practic drept paradigmă a persecutorului. Chiar dacă ideea dezvoltării mitului anticristic pornind de la legenda neroniană nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Dumnezeu” (11, 4). Simbolurile Anticristului apar, în concepția lui Victorin, în mai multe capitole: balaurul din Apocalipsă, cap. 12; fiara care se ridică din mare și cea care se ridică din pământ (Apoc. 13); balaurul pe care stă marea desfrânată (Apoc. 17). Monografia tiranului eshatologic poate fi obținută prin juxtapunerea celor câteva „portrete schiță” simbolice, realizate de Duhul Sfânt, autorul divin al Apocalipsei. „Toate [fiarele] simbolizează forțele răului, dar fiecare dintre ele aduce o lumină aparte asupra forțelor care se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ipostaze ale feminității, de la frumoasa Clodia (cea născută în anul 94 î.Hr.), soră a tribunului Clodius și soție a consulului Quintus Cecilius Metellus - o Clitemanstră romană, căci umbla vorba că și-ar fi otrăvit, în anul 51 î.Hr., soțul, văduva desfrânată pe care Cicero a numit-o „amica omnium” și „quadrantaria”57, și până la patriciana Fulvia, o veleitară amestecată în multe intrigi, fiică a lui Marcus Fulvius Bambalione (netrecută cu vederea de Suetonius), măritată pe rând cu tribunul Publius Clodius Pulcher
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]