293 matches
-
dreptatea pe care El o va împărți la sfârșitul veacurilor”. Trecu spre fereastra care era deschisă - câteva minute pentru aerisire - Rex, deși se afla în fața geamului, n-o observă. Ea nu vorbi. Începu amurgul. Vântul trecu șuierător prin coroanele copacilor desfrunziți -, “în curând vom intra în iarnă”. - „Vei veni atunci lângă mine, Keti! Vom fi iar împreună lângă șemineul acesta aprins.” 29. Eram acum în decembrie. Poștașul a sunat, mi-a întins o scrisoare de la învățător, scrisă „din partea întregii familii”, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să știe de nimic în lume, decât de dragostea ei. Toamna își aduse înștiințările cu firele lungi de argint ale funigeilor plutitori, cu buciumările vânturilor; iar mahalaua prinse iar a clocoti. Iar se adunau sara cumetrele, în cațaveici, sub salcâmii desfrunziți, iar șopteau nevestele încete, urmărindu-și pruncii și ridicând la înălțimea nasurilor andrelele neliniștite. Dragostea Haiei era de poveste. Se știau strecurările ei sara, se știau întristările ei ziua, și mâniile ei cumplite când maică-sa punea o întrebare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vârstă, dar fața smochinită era minuțios tăiată de cute, strânse concentric în jurul ochilor și gurii. Cutată, din nou cutată și iar cutată. Obții efectul ăsta în Londra, când te uiți de-a lungul unui șir de copaci iarna, și crengile desfrunzite se tot intersectează până când rămân, în sita triunghiurilor, doar petece de lumină. O față muncită și muncitoare. Dar ochii erau strălucitori. — O, bună, am spus eu. — Doamnă Davis, spuse Fielding grav. Apoi îi sărută mâna și i-o ținu strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o față rotundă, grăsulie și imberbă. El ține mâna dreaptă Întinsă deasupra crucii simple de lemn și pare că jură răzbunare. Imaginea este solemnă și gravă și este Înscrisă Într-un peisaj de câmpie mohorâtă cu mai mulți copaci tineri, desfrunziți, răspândiți ici-colo. Totul este foarte cenușiu, deci putem deduce că e toamna târzie și că plouă. O sală de tribunal cu bănci de lemn În care stau așezate mai multe persoane. În față un bărbat tânăr Îmbrăcat În negru, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
s-or trezi în foi galbene ploi, de miere Venise toamna și printre picioarele trecătorilor zburau, ca niște șoareci roșii, frunze de castan. Fiecare stradă era spălată de ploaie iar arborii uzi înfigeau în văzduhul, care mirosea a veșted, crengi desfrunzite. Mă aflam în fața celei mai însemnate hotărîri din viața mea. Terminasem facultatea și aveam o diplomă. La ea se adăoga o repartiție. Dacă mă luam după această hîrtie, cariera mea nu părea deloc ispititoare. O școală dintr-un sat. În
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ieși în șandrama. Luîndu-se după bătrîn, șeful ne făcu semn să rămînem pe loc. În dreptul ferestrei, am auzit glasul neputincios al moșului răcnind: - Nu da, omule! Stăi, nu da!... Departe, în șesul Siretului, două case răzlețe se ițeau printre vișini desfrunziți. La una din ele o femeie alăpta un prunc. De după fustă i se ițea altul. Speriată, nevasta ne zîmbi sfioasă. Bădia Nică o întrebă: - Ai făcut cererea, Mariță? - Nu-i acasă omul. Să vie el, răspunse ea. - Da’ ce, fa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
MÅRÅCINI ÎNFLORIȚI Contextul desprinderii de haos este mai greu de povestit decât urmele furtunii peste trupul desfrunzit al pådurii ramurile dezgolite ori franțe înfipte în noroiul întårit, cråpat Ci omul dupå råtåcire și pierdere regåsirea - și o înțelege O atinge și zboarå aripile înåuntru și ntinde și se înalțå în sine că un fluture în coconul måtåsos
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1624]
-
înconjoară e straniu, iar chipurile pe care le întâlnește sunt ostile. Închide ochii din nou și zace în tăcere. Are trupul strâns înfășurat într-o pătură din bumbac. Vântul din nord șuieră noaptea prin curte. Doi copaci bătrâni, înalți dar desfrunziți, din careul mărginit de clădiri, stau ca doi nebuni care se ceartă. Ce e în mintea lui Liu? Soția lui a fost condamnată la moarte. Fiul lui cel mare, Liu Yong-bing, a fost omorât în bătaie la un miting. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
profesoral și m-am apucat să-i explic că Sandburg este un mare poet, dar Gina a continuat să-l nege cu indignare. Altă dată am însoțit-o până acasă, în jos pe Taras Sevcenco. Din castanii aproape cu totul desfrunziți cădeau uneori fructele lucioase, iar casele cenușii aveau pereții uzi. Mirosea puternic, nostalgic a fum de prin curțile cu grilaje de fier forjat. Ea purta o haină de ploaie dintr-un material lucios, galben-citron și se distra împrăștiind cu vârful
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi pierdut prestanța, se bîlbîie. Și are această figură comică, parcă e piticul de porțelan din fundul grădinii. Tot din punctul de comandă iese la un moment dat și locotenentul Soare, care se duce spre pavilionul central privind cerul, copacii desfrunziți, camionul-cisternă de pe pista de rulaj, Își privește unghiile și Își cercetează fundul chipiului, pe care și l-a scos de pe cap, apoi scuipă brusc peste umăr, cu o voce gîjÎită: — Auziși, bă Cerbule, intrarăm În Radu cel Frumos. Cuvintele conspiră
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu-l cunoștea poate că era directorul sau contabilul-șef sau cine știe ce alt funcționar cu funcție mare. De la șirul de spinări privirea îi fugi afară pe fereastra dinspre stradă, unde iarna venise și înconjurase cu un abur de gheață copacii desfrunziți și frontispiciul de deasupra intrării în biserica Sfânta Treime. Ochiul lui Dumnezeu, într-un triunghi albastru-deschis, răspândea pe acel frontispiciu raze aurii în toate direcțiile. În ciuda lor, ziua rămânea geroasă și mohorâtă. Din tonul vorbitorului puteai să-ți dai seama
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
armata într-adevăr, o mizerie. Putem să rămânem camarazi și fără armată. Și să nu râvnim unul la nevasta celuilalt! Râdeau plimbându-se, în largul lor, răsfirați pe toată lățimea trotuarului de pe Bulevardul Libertății, fără nicio grabă printre bătrânii castani desfrunziți pe care doar gerurile nopților de primăvară timpurie îi mai opreau să înmugurească. Candidatele ar trebui să se prezinte în fața juriului. Care candidate? La măritiș. Viitoarele neveste. Trec frumușel prin fața noastră, eventual în costum de baie, le punem întrebări, le
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu aspirația romantică spre dezmărginire, dar și cu acuitatea simțurilor venind dinspre simbolism, Viorel Dinescu creează o arhitectonică prin care exprimă negarea ori, cel puțin, o atenuare a facilului, în stare să bulverseze podoaba liniștii din noi. Totodată, o melancolie desfrunzită se strecoară prin această îmbinare de concret și livresc, fiind chiar liantul lor, în timp ce eul încearcă să se lepede de ea, flancat de recuzita simbolistă (Corăbii mari și pânze cenușii; crinii care-și scuturau parfumul / Peste cadavrul nesfârșitei nopți etc.
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu mine primele volume din cele zece care conțin “Documente privitoare la istoria orașului Iași” de la 1408 la 1800; operă a profesorului universitar doctor Ioan Caproșu, membru de onoare al Academiei Române. Soarele, cu chip tomnatic, îmi zâmbea printre crengile aproape desfrunzite ale pădurii. Îi simțeam căldura molcomă care îmi făcea bine... Ajuns la vechiul meu culcuș, l-am găsit năpădit de ierburi. A fost nevoie de oleacă de muncă până să-l aduc la starea lui de odinioară... M-am culcușit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
au crucit. Dar, bine, domnule, un doctor ca mata, un om așa și pe dincolo, un fost ministru, să se facă, iar, ca pe timpul copilăriei, ciobănel,în satul natal? De ce nu?! Bine, mă, chiar, cioban-cioban? Da. Ciobancioban. Primarul, om mai desfrunzit la minte, l-a aprobat. Eu mă bucur, nene Ioane, dacă vrei să ai grijă de oile comunei. Da, mă copile, vin. Că de aia am sosit, acum, ca să vă consult, să văd, în ce ape vă scăldați. Eu te
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dădu aprobator din cap. - Masa aceea de nori de deasupra - arătă cu degetul - și copacul de aici. Dă-i foc! Copacul spre care arătase era un schelet răsucit, înalt de vreo douăzeci de picioare, dezgolit de iarnă. Cu crengile sale desfrunzite, răsfirate ca niște gheare, atârna aplecat peste stâncă și părea să spânzure acolo, gata să se răstoarne. Așteaptă până ce băiatul observă copacul; apoi își aruncă privirea spre nor. - Există fulgere, iarna? întrebă Enin cam nedumerit. - Oh, făcu Gosseyn. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
dar le chinuie și le distruge la fel de bine. Sau mi-ar plăcea să pictez o serie de peisaje urbane prin care trece canalul. Sau Stiloul i se opri deasupra paginii, apoi coborî și schiță copacul din Sauchiehall Lane, mărit și desfrunzit, printre casele de raport și grădinile din spate ale cartierului Riddrie. în jurul lui trei gospodine pitice întindeau frînghii între stîlpii de rufe, și le desenă amintindu-și de cele care se îngrijiseră de gospodăria lor cînd maică-sa era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vedea ca o inimă sfârtecată de ulii în câmp: îți spunea despre cum îi mințiseră zilele, nopțile, anii și cum dincolo de speranță nu fusese nimic. Intraseră pe sub o boltă gătită cu buchete mari de verdeață și ieșiseră într-un ținut desfrunzit. Isabelle și Mémé crescuseră și plecaseră de sub aripa tatălui. Serafina, femeia în casă, ajunsese o bătrână posacă și temătoare. Credea în continuare că, prin pupilele de foc ale mâței Eleonor, o privea din când în când diavolul. De când i se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu mai bine de o lună înainte de a începe eroica Revoluție de la Județeană. Îmbătrânise Băcănel. Se stafidise, slăbise, numai haine și ciolane. Avea culoarea vișinie a înserărilor. Se ținea însă drept, cu un fel de semeție a lujerului de porumb desfrunzit, fără știuleți, ars de brumă. Murise și femeia care îi ținea menajul, Caliopeea Pârțângău, o rudă îndepărtată a maestrului avocat Pârțângău. La ultima eliberare din pușcărie i-o adusese în casă chiar avocatul. Băcănel intenționase chiar să se căsătorească oficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-se frunze gonesc pe vânt Toamna spectacol de sunet și lumină - ciori și nori vineți Frunzele ude abțibilduri pe geamuri - toamna-n grădiniță Secera lunii se ascunde printre nori - frunzele-s roșii Picuri rubinii - printre spinii ascuțiti surâsul toamnei Copaci desfrunziți - fără tata acasă anotimp în tuș Vânt rece-n scrânciob îngânând guguștiucii - tot parcul pustiu Toamna la scăldat - soarele-n copca azurie dintre nori Mai multă lumină pe drumul din pădure - cum mor copacii Străzile-s pustii - în plopii goi
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
carele ești în Ceruri... ” Continuă să se roage bătrânul, poate, poate vine somnul... Crede si nu cerceta Era trecut de miezul nopții, se intrase în primele zile ale lui noiembrie. Acelaș vânt de decuseară, dinspre miazănoapte, sufla rece și crengile desfrunzite ale cireșului din fața ferestrei, se ciocneau între ele cu sunet uscat. - Se-năsprește vremea!... murmură Iorgu, lăsându- se pradă gândurilor. Pe cer, drept în creștet, o stea a tras o dâră albă pe răbojul cerului luminând liniștit, și dispăru stinsă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fiecare zi a venit la Vasilica la mormânt. Pe aleile cimitirului, frunzele moarte foșneau înghețate sub pașii lui. Soarele strălucea palid și vântul iute și rece mușca obrajii. În genunchi pe marginea mormântului, asculta freamătul tainic al vântului printre crengile desfrunzite ale copacilor. Soarele ajunsese în dreptul amiezii... Odată cu înserarea, după ce mai rătăci pe străzile întunecate cu gândul la Vasilica, ajunse acasă... răsuci cheia în ușă și păși cu teamă în camera rece și pustie... Și, deodată, un dor nestăvilit îl prinse
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-i, dacă nu locul despărțirilor? De câte ori mă înduioșează un zâmbet, mă îndepărtez cu o povară de ireparabil, căci nimic nu descoperă mai înfiorător ruina care așteaptă omul ca acest simbol aparent de fericire și care exprimă mai crud unei inimi desfrunzite freamătul de vremelnicie al vieții, decât horcăitul clasic al sfârșitului. - Și de câte ori îmi zâmbește cineva, descifrez pe fruntea luminoasă chemarea sfîșietoare: "Apropie-te, vezi prea bine că și eu sânt muritor!" - Sau când ochii mi s-au întunecat de noaptea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
despre moarte. Mândria drăcească de a dispune de amărăciune în fața nu importă cărui lucru, de a desfigura banalitatea în vârtejul paradoxului și de-a tulbura liniștea firii în patima contradicției... Nu mai rămâne nimic decât desfrâul minții peste o realitate desfrunzită, o optică sumbră străpungând calmul uitării și pătând orice prospețime. Și atunci, să te miri de ce lebedele - suflete spulberate-n corpuri - îți par chioare (căci nu privesc ele în lături?); de ce un cer senin îți trezește icoana lucie a unui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dumnezeu și mai activă decât el! Fără Dumnezeu, singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, noblețea tăcerii ne domolește aiureala nemîngîierilor. După ce-am pierdut toate, ne recâștigăm cumpătul înveșnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite. Numai gândul la El mă mai ține vertical. Când îmi voi stârpi mândria, putea-voi să mă culc în leagănul lui de o milostivă afunzime și să-mi adorm veghile în consolarea insomniilor sale? Dincoace de Dumnezeu, ne mai rămâne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]