754 matches
-
care confundă punctele cardinale ale vieții strigă „Evrika” și-și împlinește regăsirea de sine dacă întâlnește un model: Gianina Corondan! Descoperind-o pe Gianina Corondan, descoperi remediul despovărării de juguri și străbați, într-o alunecare înviorată, inversă, spre ieșirea din desiș, apoi pășești pe drumul ce duce la libertate și lumină. Gianina Corondan este o personalitate plurivalentă, om de televiziune, artistă, om de presă, om de omenie... Aceste ocupații și haruri ale sale sunt ca ciocanul sculptorului, rotund pentru ca oricum ar
GIANINA CORONDAN. NU SEAMĂNĂ CU NIMENI, SEAMĂNĂ NUMAI CU EA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367545_a_368874]
-
derivă dintr-un țărm necunoscut în altul umplându-și vidul orelor din puștiul zilelor din anii sterpi, Necunoscutul l-a înghițit, lumea și-a schimbat polii, pomii forme mișcătoare, pământul topit, cerul solid, iarbă șoptea, florile cântau, aerul dansa, Prin desișuri întunecate a intrat în mormântul pădurii, umbre și forme prin aer pluteau, un vuiet tot mai puternic prin nepătrunsul de verde-pădure, haotic urca cărările muntelui spre vârf, înfrunta groază cunoașterii, istovit, tot mai adânc în el se scufundă urcând muntele
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
greacă, ceea ce i-a aprins imaginația. Cu adevărat însă, simplitatea în artă nu este un scop, după cum spunea cineva, „la ea ajungi fără să vrei, trecând printr-o pădure deasă, fără prea multe raze de lumină și ieșind din acel desiș, neașteptat, simplu, te simți de îndată gol, înveșmântat în lumină...“ Simplitatea era doar aparentă! Brâncuși cunoștea mai mult decât ne-am fi închipuit la acea vreme. El căuta verticala, direcția spiritului, îl căuta pe Dumnezeu Însuși, dorea să atingă centrul
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
are ceva de spus. Poate doar tristețea absenței spațiului familial care oferă siguranță, echilibru și armonie interioară, așa cum sugera Virgil CARIANOPOL într-una din poeziile sale: ” Când vrei să vezi prin timpul ce desparte/ Și nu mai poți străbate de desiș/ Închide ochii și-ai să vezi departe/ Ce nu mai poți vedea cu ei deschiși”. Idealul reprezintă o valoare morală, înaltă, în jurul căreia se desfășoară multă pasiune, este o condiție a echilibrului psihic, care ne dă impulsul de a ne
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
tot la sex te oprești! - constată cu ironie Muzeografa. - Gata cu pălăvrăgeala! - scurtă Michel conversația fără noimă. Discuția v-a readus avântul pentru îmbogățire și elanul tineresc pentru a trăi din plin viața. Cu rucsacurile în spate se afundară în desișul pădurii pe un drumeag care după înfățișare nu mai fusese umblat de secole. Totul era acoperit de ierburi și mușchi, iar printre trunchiurile seculare crescuseră tufișuri. Pe alocuri înaintarea le este blocată de arborii smulși de urgia vijeliilor. Ocolesc, sar
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
până la capăt. Poante multe i-au scos sătenii pe seama acestui beteșug. Avea omul, totuși, o oarecare gospodărie frumușică în sătucul acela ascuns în pădure. Alături se afla un pârâu, iar câțiva copaci stăteau gata să cadă pe casă. Vara, prin desișuri, erau mulți hribi, gălbiori, iar în luminișuri era belșug de zmeură și afine. Să tot muncești, să tot trăiești într-un loc atât de bogat și liniștit! La așa gospodărie, se găsi și o femeie care să stea cu el
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
pădure - frumoasă, roșie, aromată, de-ți lasă gura apă, de bună ce e! Dar, ia să văd, tu ce ai adus în coșuleț? - Ei, asta-i bună, Pufosule! Ce, eu sunt ca tine? Să umblu bezmetic prin părău și prin desișuri de pădure după pește și zmeură? Eu sunt mult mai deștept ca tine! - Cum adică? Tu deștept și eu prost? - Să vezi! Am luat-o agale de-a lungul marginii pădurii, am coborât în vale, deasupra unui luminiș de lângă râu
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347643_a_348972]
-
asemenea altitudine. Platoul îngust, suspendat pe coasta versantului, era nu mai mare decât un teren de fotbal și înveșmântat de o vegetație ciudat de bogată și variată: speciicare îl contrariau cu cât înainta... Temperatura aerului creștea evident. Se strecura prin desiș urmărind susurul care se amplifica. Auzea inconfundabil apa curgând și simțea aburi, condens...” Un izvor termal” s-a gândit, „o zonă vulcanică neadormită”... Înainta mânat de descoperire. „Totuși, și-a amintit, harta nu specifică acest relief, zona e nudă, nici
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
în gol... Un gol care nu se mai sfârșea... Trecuse mai bine de două ceasuri și ea îl căuta alarmată, îi luase urma intrigată că cina se răcea. Amurgul făcuse loc unui întuneric de vid umplut cu funingine. Undeva, peste desișuri și contuiruri indefinite, zărera pete de lumină difuză, ca de soare la apus, mascat de relief. S-a lăsat condusă de susurul lichid și sursa de lumină... -Copilul dumneavoastră este cam străveziu... E aproape verde!... Deceți-l la pediatru doamnă! E
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
trec prin crengile mele, au pași care nu au trecut încă. Viitorul așteaptă trecutul prin pașii care vor venii, ca să se adapostească la umbra mea. Nu-i roată care să se învârtă pe cerul unei păduri, care să nu lumineze desișuri, chiar dacă sunt ascunse-n întunericul în care își are sălaș, răul, în umezeala dinspre nordul rece. Am iarna care albește coama ramurilor mele multe, dar cu soarele care încălzește, totuși, albul rece din ele. Crăpată-mi este scoarța și bătrână
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
Stepanovic așa ceva, arcul începu să-i tremure în mâini, și nu mai avea vlagă să tragă. Lăsă săgeata să cadă jos și aruncă arcul și tolba într-un tufiș. Se-nțelege, între timp, căprioara și vătuiul se făcură nevăzute în desișul pădurii. Pe Artemie, această întâmplare, îl făcu să-i dea lacrimile. Cum, o căprioară, era în stare să-și dea viața pentru puiul ei? Era așa de însemnată viața puiului ei, încât să merite sacrificiul vieții? Plângea de-a binelea
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
și puiul injectat cu apă, să arate mai frumos. Las în urmă pădurea cu stejarii scârțâitori și pensionarul așezat la coada umilinței și-mi continui drumul spre nicăieri. Poate voi întâlni acel Bine mult râvnit de toți românii. Ies din desișul codrului și dau peste o poieniță plină cu tineri care dansează. Par a fi fără nicio grijă. Este doar o părere. De undeva se aude o muzică care te înfioră. Ea conduce pașii tinerilor fără locuri de muncă, fără viitor
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
aceeași fată. Ajuns la marginea pădurii, Albert s-a cățărat în copacul din care se vedea casa Iuriei. A coborât , afundându-se apoi în pădure, înaintând cu grijă pentru a nu călca vreun șarpe încolăcit, nemișcat, încălzindu-se la soare. Desișul pădurii se termina la marginea unui amfiteatru natural. Totul se deschidea larg, dintr-o dată. Lacul de la baza amfiteatrului îți dădea senzația că te afli undeva, între două părți de cer. Albert s-a grăbit să coboare spre marginea lacului, din
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
a sărit? - Nicicum; a plecat să se bălăcească în apa până la genunchi. Sărim? - Sărim! - Iuhuuuu..... * - Am obosit, eu mai stau la soare. - Mie mi-e foame! Merg să caut niște corcodușe. - Nu mai găsești; le-am halit noi. - Poate în desiș, unde este mai greu de pătruns.... - Pe acolo sunt șerpi! - Ți-e teamă că am să vă descopăr cazemata? - Știi de ea? - Sigur că știu. - Și n-ai stricat-o? - Ați găsit-o stricată? - Încă nu. Cineva ni le descoperă
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
Pădurea își schimba ușor culoarea, Pășind pe iarb-acoperită -n poleială, Distinsa Toamnă își urma încet plimbarea. Doi greieri ce-și cărau pe drum chitara, Priveau cum îi acoperă frunzișul, Și suspinând după Crăiasa Vara, Își căutau prin vânt cu greu desișul. Pe banca de sub teiul desfrunzit, Stătea uitat caietul meu cu versuri, Și printre file, ghemuit și necăjit, Un greieraș căta al toamnei înțelesuri... Nu căuta degeaba printre rânduri! I-am spus, îmbrățișându-i piciorușul, Eu toamnei nu i-am scris
TOAMNA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366257_a_367586]
-
sobre. Se lămurea, acum, ce era cu privirile ei stăruitoare asupra lui. O surprinsese de câteva ori, dar nu dăduse importanță. Ea reușise cu eleganță să dea altă conotație întâmplărilor. Puștiul a făcut semn de adio cu mâna dispărând în desișul pădurii, alături de mama sa. „- Voi fi mereu parte din tine și destinul tău! Nu uita de mine!” Pierduse noțiunea orelor, avea senzația că a călătorit prin timp ... era vremea să se întoarcă acasă, să remedieze greșelile. Camelia Constantin 2012 Referință
ALTER EGO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351365_a_352694]
-
Că tata nu o vrea ... Ce mult o iubesc, Dar curând o părăsesc, Căci tatei nu mă împotrivesc. Cântecul este interrupt de sunetul cornului care dă semnalul de culcare. Mihai și Cozia rămân pe malul Oltului și apoi dispar în desișul pădurii ținându-se de mână. Fata cântă același cântec, care din ce în ce se aude tot mai departe, până se pierde.Liniște.). TABLOUL II POVESTITORUL E noapte. Cortul Domnesc este păzit de câțiva soldați.În celelalte planuri se desfășoară
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
de tine, sat îndepărtat, Natalul meu Purani-sanctuar de pace , Te port în suflet cu tainic zvon de luncă, De cânt și vise pe netede cărări. Prin mintea mea, tablouri trec, crâmpeie, Pădurea cu florile-n tufișuri Și Glavaciocul murmurând printre desișuri De mure, de visătoare sălcii și hamei. În fața mea, Izlazul, Neprihănit ca sânul de fecioară, Renaște-n fiecare primăvară. Apoi Livedia, lacul "Ileanii", cu nuferi și iriși aurii, Pe malul căruia se joacă Nepotolite cete de copii. Se stinge-n
SATUL MEU, PURANI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351739_a_353068]
-
poate face ceva în edificarea unei Europe cu adevărat democrate. Textul aduce în atenție o sumă de teme de prim interes și maximă sensibilitate. Pentru a răspunde provocării intelectuale a autorului și a găsi o posibilă cale de ieșire din desișul îngrijorărilor, dezamăgirilor și alternativelor lui, al oportunităților, sfidărilor și amenințărilor pe care le identifică, îmi pare necesară separarea temelor și tratarea lor oarecum distinctă. O asemenea tema privește relația dintre democrație și egalitate. Domnul Leu vede în egalitate una dintre
DEMOCRAŢIE ŞI EGALITATE (2) de ADRIAN SEVERIN în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352047_a_353376]
-
care își mai așteaptă încă autorul să le eternizeze în operă! Cît despre cursurile de vară ale centrului cultural, ele se vor ține pe punte și pe dealuri, la umbră și la soare, în apa cea răcoroasă cît și în desișurile molcome ale pădurii. Fișe analitice, texte grilă, sinteze și diplome la sfîrșitul cursurilor, inscripționate pe o coajă de copac. Referință Bibliografică: PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN - CAP 4 / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 318, Anul I, 14 noiembrie
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
ne pasă! Pământul plânge! Îmi apropii fruntea de scoarța copacului, ii simt vibrația ... și ei au suflet. Animalele, florile, toate vietățile suferă. Picăturile de ploaie sunt lacrimile norilor care purifică, reînnoiesc natura. Un pui de căprioară, fuge speriat dispărând în desiș. Zbuciumul vieții este pulsul pământului! Ce am făcut lumii? Priviți! Boli, războaie, poluare, răutate, nelegiuiri.. ne-am îndepărtat de divinitate! Poate, ploaia va reuși, să spele mediul înconjurător. Dar va putea ea oare, să curețe mizeria din caracterul celor mulți
CÂNTECUL PĂMÂNTULUI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356403_a_357732]
-
te frământă. Iar dacă uneori îți vei simți sufletul precum o sticlă fisurată, ce riscă la prima vibrație să se transforme în mii de cioburi, tot trebuie să găsești curajul de-a rupe lanțurile vieții. Vei regăsi mereu calea prin desișurile ființei dacă te vei lăsa ghidat de inimă și nu de propriul ego. Important este să nu te dai bătut, să-ți lași creativitatea să zburde și să nască idei care te definesc. Învață să fii hotărât și să urci
DRUMUL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354779_a_356108]
-
De apa marilor pustiuri Să nu mă spulber absorbit De alte forme în formare, Ori înghițit de vreun vertij Îe adâncimi clocotitoare Din porii beznei larg deschiși. Mi-am tors din fibre învelișul Păienjenos pe temelii De blocuri goale din desișul Feliilor de mici felii... Drept scut mi-am pus o protopiele Sub care m-am restâns să-ncap Cu tot confortul gurii mele Lipsită la-nceput de cap: Îmi perforasem o spărtură În lungul golului sucit; Sfârșeam și începeam cu-
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354839_a_356168]
-
Și-am văzut că fericirea nu este un tort cu mure Deși zînele suave au dat buzna în pădure Îmbiindu-mă cu jocul coapselor ușor bronzate Călărind caii sălbatici, ca în zbor, pe deșelate Și răpus de-amara truda prin desișul cel romantic M-am trezit în miezul nopții diafane cam sălbatic - Căpătînd în fine dreptul de-a zbura spre alte țărmuri Pe cînd zîna-ncălecată mă-ntreba iar: „De ce tremuri ?” SUB UN CER CU MERE COAPTE sub un cer cu stele
SONETE ANGUASATE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355660_a_356989]
-
în ne-înfricat avânt.// Lăsând departe vetre, „fiara” tot mai jos,/ Urcam cu tine trepte și despicând furtuni,/ Ne cățăram pe lespezi, călcând pe veacul ros,/ Sorbind cuminecare de dincolo de lumi.// Zălog rămas acolo, sub streașină de stânci/ Sau prin desișuri negre, culcuș știut de noi,/ Mi-i inima fierbinte, tresar ca și atunci,/ Când, drepți, treceam prin viață-sau moarte, amândoi. După omagiul fierbinte adresat camaradului drag, luptătorul nostru își reface țesătura spirituală a sufletului său cu evocarea splendorii și
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]