580 matches
-
o poziție extrem de puternică în sistemul actual. Argumentele lingvistice pentru dobândirea acestei poziții "forte", în stare de a contracara o direcție anterioară contrară 33, sunt următoarele: - S-a observat 34 că avantajul cel mai mare al acestui tipar îl creează desinența -uri, a cărei particularitate este de a nu induce alternanțe în radical, permițând păstrarea intactă a bazei, atât ca accentuare, cât și ca formă fonetică, ceea ce asigură, implicit, acomodarea facilă a radicalelor împrumutate. - S-a observat, de asemenea, rolul de
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
încă la sistemul fonetic și morfologic românesc, al căror semn de neadaptare îl constituie preluarea formei ca atare, de cele mai multe ori, o formă cu finală vocalică (accentuată sau neaccentuată), pentru care există o dificultate fonetică de a-și atașa enclitic desinența de plural și articolul. DOOM2 înregistrează forme invariabile precum: ● Pentru masculine, cele mai multe sunt formații terminate în vocală, accentuată sau neaccentuată, sau semivocala -ǐ; vezi substantivele: *avocado "plantă", bebe/ bebe, bebi, chulo, cowboy, cruzeiro, daimio, dandy, dingo, escudo, *euro, *expresso, factotum
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
este rară, prezența lor este semnul clar că articularea ar fi oricând posibilă 45. Articularea este primul semn spre o utilizare (parțial) variabilă. ● În alte situații, semnele de variabilitate apar în uz, substantivul primind fie articolul enclitic, fie chiar o desinență de plural; vezi, în acest sens, comportamentul de pe internet al recentului tsunami, pentru care apar 681 de înregistrări ale formei cu desinență de plural -uri și 197 de înregistrări ale formei de plural cu desinență și articol enclitic (-urilor); vezi
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
variabilă. ● În alte situații, semnele de variabilitate apar în uz, substantivul primind fie articolul enclitic, fie chiar o desinență de plural; vezi, în acest sens, comportamentul de pe internet al recentului tsunami, pentru care apar 681 de înregistrări ale formei cu desinență de plural -uri și 197 de înregistrări ale formei de plural cu desinență și articol enclitic (-urilor); vezi și formele cu flexiune enclitică înregistrate în presă în Dimitrescu (2004−2005): Negocierile cu FMI dezvăluie tsunamiul prețurilor ("Adevărul", internet, 2005, apud
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
articolul enclitic, fie chiar o desinență de plural; vezi, în acest sens, comportamentul de pe internet al recentului tsunami, pentru care apar 681 de înregistrări ale formei cu desinență de plural -uri și 197 de înregistrări ale formei de plural cu desinență și articol enclitic (-urilor); vezi și formele cu flexiune enclitică înregistrate în presă în Dimitrescu (2004−2005): Negocierile cu FMI dezvăluie tsunamiul prețurilor ("Adevărul", internet, 2005, apud Dimitrescu 2004−2005: 166), victimele tsunamiului (id.), riscul de mari seisme submarine și
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
de limbă, nu s-au produs modificări privind sistemul alternanțelor fonetice, care continuă să funcționeze cu trăsăturile anterioare 51, în sensul că este mai conservator în privința alternanțelor consonantice, dar continuă tendința de slăbire (de pierdere) a alternanțelor vocalice. 3.1. Desinența -i de la pluralul substantivelor masculine continuă a declanșa alternanțe consonantice, care apar cu regularitate pentru noile intrări în limbă, indiferent de originea bazei (împrumut sau formație internă) și de tiparul flexionar (Ø - i sau e - i). Astfel, noile intrări sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
-se și mai mult funcționarea unei alternanțe de tip special [consoană - Ø]. Alternanțele vocalice, mult mai rare, atunci când apar, continuă tratamentul unor finale de cuvânt/sufixe semianalizabile mai vechi; vezi beautician - beauticieni, după modelul fizician - fizicieni, plastician - plasticieni. 3.2. Desinența de plural -i a femininelor acționează diversificat, în funcție de natura bazei substantivului (bază veche sau împrumut recent). Astfel, pentru bazele mai vechi în limbă, -i este declanșator, în continuare, atât de alternanțe consonantice, cât și de alternanțe vocalice, fapt vizibil în
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
remarci, fără alternanță vocalică, în ciuda existenței în limbă a unei baze neologice (mai vechi) în care aceeași alternanță a/ă se păstrează (marcă - mărci); (d) tumoră - tumori, fără alternanță, deși perechea variantă a substantivului păstrează alternanța (tumoare - tumori). 3.3. Desinența de plural -e a neutrelor acționează, ca și în faza anterioară de limbă, regulat în ce privește alternanțele consonantice, dar neregulat în ce privește alternanțele vocalice. Astfel, declanșează alternanțele consonantice c/č și g/ğ (barbituric - barbiturice, esofag - esofage). Sub aspectul alternanțelor vocalice, în
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
barbituric - barbiturice, esofag - esofage). Sub aspectul alternanțelor vocalice, în condiții fonetice apropiate, aceeași alternanță vocalică uneori se produce (epiteliom - epitelioame, care înlocuiește mai vechiul epiteliom - epiteliomuri; papilom - papiloame; *antiinflamator - antiinflamatoare etc.), iar alteori, nu (simptom - simptome, hexapod - hexapode). 3.4. Desinența de plural -uri continuă a se atașa în condițiile menținerii fonetic intacte a radicalului, păstrându-și, astfel, marele avantaj flexionar în raport cu celelalte desinențe ale pluralului. Puținele excepții (aramă - arămuri, blană - blănuri, iarbă - ierburi, mătase - mătăsuri, mâncare - mâncăruri, otravă - otrăvuri, sare
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
vechiul epiteliom - epiteliomuri; papilom - papiloame; *antiinflamator - antiinflamatoare etc.), iar alteori, nu (simptom - simptome, hexapod - hexapode). 3.4. Desinența de plural -uri continuă a se atașa în condițiile menținerii fonetic intacte a radicalului, păstrându-și, astfel, marele avantaj flexionar în raport cu celelalte desinențe ale pluralului. Puținele excepții (aramă - arămuri, blană - blănuri, iarbă - ierburi, mătase - mătăsuri, mâncare - mâncăruri, otravă - otrăvuri, sare - săruri, treabă - treburi, verdeață - verdețuri etc.), conținând alternanțe vocalice, privesc numai femininele în -uri, nu și neutrele, și sunt formații mult mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
productivitate. Tiparul voc. acc. - le a devenit totalmente mort. - În cazul neutrelor, crește fără margini ponderea numerică și funcțională a tiparului Ø -uri și continuă a-și manifesta fragilitatea fonetică și slăbiciunea tiparul ĭu - iĭ. - Singularul acceptă introducerea unei noi desinențe (-o la masculine); pluralul, în schimb, manifestă o clară tendință de respingere a lui -s și o tendință de slăbire a ponderii desinenței feminine -le. Pluralele "duble", cu -s degramaticalizat, sunt puțin numeroase, iar, dintre acestea, un număr și mai
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
și continuă a-și manifesta fragilitatea fonetică și slăbiciunea tiparul ĭu - iĭ. - Singularul acceptă introducerea unei noi desinențe (-o la masculine); pluralul, în schimb, manifestă o clară tendință de respingere a lui -s și o tendință de slăbire a ponderii desinenței feminine -le. Pluralele "duble", cu -s degramaticalizat, sunt puțin numeroase, iar, dintre acestea, un număr și mai mic este acceptat de norma literară. - Crește ponderea clasei substantivelor invariabile și, în mod special, a celor total invariabile (lipsite complet de flexiune
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
de flexiune enclitică), cu urmări sintactice semnificative, mai ales în privința marcării cazurilor oblice. - Continuă procesul de limitare a alternanțelor vocalice și, implicit, de pierdere a caracterului regulat al acestora. Sunt mult mai conservatoare alternanțele consonantice, declanșate cu regularitate sub presiunea desinenței -i de la pluralul masculinelor și al femininelor. 1 Nu orice indicație de nouă intrare în DOOM2 reprezintă și o formă neologică reală (multe circulau anterior în limbă, dar, dintr-un motiv sau altul, nu fuseseră înregistrate în vechea ediție). Nu
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
pretexturi, principiuri, privilegiuri, procesuri, producturi, protesturi, proverburi, puncturi, romanuri, salonuri, scheleturi, scrupuluri, sedimenturi, sujeturi, suveniruri, talenturi, teatruri, templuri, tiparuri etc. Pentru începutul secolului al XX-lea, se înregistrează, fără îndoială, o expansiune a tiparului în -e. 34 Avantajele flexionare ale desinenței -uri în adaptarea împrumuturilor sunt formulate, pentru prima dată, în Brâncuș (1978/2007: 31); aceeași idee apare în Pană Dindelegan (2002a: 38). 35 Pentru funcția de "clasificator flexionar" pe care o îndeplinește desinența -uri și pentru efectele, în ansamblul sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
tiparului în -e. 34 Avantajele flexionare ale desinenței -uri în adaptarea împrumuturilor sunt formulate, pentru prima dată, în Brâncuș (1978/2007: 31); aceeași idee apare în Pană Dindelegan (2002a: 38). 35 Pentru funcția de "clasificator flexionar" pe care o îndeplinește desinența -uri și pentru efectele, în ansamblul sistemului, ale acestei funcții, v. Pană Dindelegan (2002a: 38-39). 36 Pentru analiza specială a acestei terminologii, cf. Dindelegan (2002b), iar pentru neutrele în -e, p. 50-51. 37 Cauzativele semnifică, de la o apariție la alta
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
după mai bine de șase decenii, a rămas același. 44 Pentru istoria acestui cuvânt, vezi Dimitrescu (2004−2005). 45 Un proces similar s-a produs în istoria recentă a limbii, când numeroase formații neologice cu finală vocalică și-au atașat desinențele -uri sau -e, fie direct (lame - lameuri, embargo - embargouri), fie după transformarea finalei vocalice în diftong (aparteu - aparteuri, ferodou - ferodouri, fronseu - fronseuri, hublou - hublouri, panseu - panseuri etc.) 46 Este vorba de preferință, și nu de obligativitate. Astfel, alături de aparține BCR
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
În sine, singur, nu conține foarte mult sens. Atunci când se evocă, de pildă, o fraternitate de arme, al doilea termen este cel care determină sau Întărește inteligibilitatea primului, printr-un soi de efect recurent. Un gramatician ar spune aici că desinența primează asupra radicalului. În schimb, dincolo de utilizarea convenită a expresiilor, chiar și a celor devalorizate prin transformarea În sloganuri, cuvântul sugerează un fel de poruncă sau de obligație ce figurează În registrul relațiilor directe și privilegiate Între persoane, cel al
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
materială avută în vedere (casa despre care se discută, referința). În mod similar, adjectivul pronominal mea sau articolul hotărît -a realizează același tip de precizare și sînt, prin urmare, actualizatori (determinanți) de aceeași specie (casa; casa mea). Morfemele de plural, desinențele, pot fi la rîndul lor actualizatori, dacă sînt privite ca adaptări ale formelor limbii pentru a se raporta la realitate. Astfel, -uri, din enunțul se văd focuri pe deal, actualizează ideea de multiplu în raport cu singularul (se vede foc pe deal
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuvînt", una dintre acestea fiind stabilitatea interioară, adică faptul că nu poate fi întrerupt prin pauză în conversația obișnuită și nici nu permite o reorganizare internă a părților constituente (fonemelor) sau atașarea altor elemente decît a morfemelor legate (afixe și desinențe, îndeosebi). Pornind de aici, se poate face precizarea că un cuvînt este alcătuit din anumite foneme, că aceste foneme se succed într-o ordine fixă și că orice adaos este restricționat din perspectiva unei reguli flexionare sau de compoziție. O
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
independente, căci, din punctul de vedere al referinței, o formă de plural, de exemplu, se aplică atunci cînd se denumește ceva care este mai mult decît unul, fără a se pleca de la forma pentru singular la care să se adauge desinențe. De altfel, este un fenomen ușor de observat faptul că unele forme flexionare se pot lexicaliza, intrînd în clase morfologice deosebite de cea inițială, precum auz și văz, cu originea în prezentul indicativ singular de persoana întîi al verbelor auzi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semnificație și relațiile de desemnare. În terminologia lingvistică tradițională, morfemele se opun lexemelor; acestea sînt formele care au semnificat lexical, în timp ce morfemele au doar semnificat instrumental, funcționînd ca modificatori și determinatori gramaticali sau lexicali. Prin urmare, în cuvinte sînt "morfeme": desinențele, prefixele, infixele, sufixele, alternanțele fonetice, eventual și accentul, chiar și absența unei determinări materiale ("morfemul zero"), dacă aceasta indică o anumită funcție. Lexemele funcționează numai împreună cu morfemele gramaticale de orice tip (desinențe, sufixe, articole etc.), iar cuvintele nu pot consta
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau lexicali. Prin urmare, în cuvinte sînt "morfeme": desinențele, prefixele, infixele, sufixele, alternanțele fonetice, eventual și accentul, chiar și absența unei determinări materiale ("morfemul zero"), dacă aceasta indică o anumită funcție. Lexemele funcționează numai împreună cu morfemele gramaticale de orice tip (desinențe, sufixe, articole etc.), iar cuvintele nu pot consta decît în asocieri de lexeme cu morfeme gramaticale în forme flexionare. Cele două dimensiuni semantice fundamentale ale limbii, lexicală și gramaticală, sînt, ca atare, coocurente și cofuncționale. Lexemele, spre deosebire de morfeme, aparțin unor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
următoarele morfeme au+încep+-ut+zi+-le+-le+frumos+-e+al+-e+primăvar+-i+-i, de unde se poate constata că morfemele au un statut diferit în enunț și se pot repartiza unor clase morfologice și lexicale diferite (cuvinte, radicali, afixe, desinențe etc.). Există în unele limbi morfeme care nu au o structură segmentală proprie, precum du (de+le) din franceză sau zur (zu+der) din germană, cînd un segment cuprinde deci mai multe morfeme. Uneori, se face distincția dintre morfem și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau predicativ suplimentar (predicat secundar); c) în grupul verbal, cliticele de dublare a complementului direct și a celui indirect sunt considerate în unele studii drept mărci ale acordului verbului cu complementele respective: așa cum acordul verbului-predicat cu subiectul este marcat prin desinențele de număr și persoană ale verbului, acordul dintre verb și complementele direct și indirect ar fi marcat prin cliticele de dublare; d) tot la acord poate fi încadrată și concordanța formală dintre pronumele anaforice și antecedentul nominal. Aceasta nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unii lingviști, care au afirmat că româna are doar două valori de gen, masculin și feminin, neutrul fiind, de fapt, un ambigen (vezi cap. 7. Genul neutru din perspectiva acordului). Substantivele de genul neutru se disting de celelalte prin unele desinențe (desinența de plural -uri este specifică neutrelor, dar desinența de plural -e este comună neutrelor și femininelor) și prin acord: la singular, substantivele neutre impun acordul la masculin, iar la plural, acordul la feminin. Prin urmare, țintele acordului (adjectivele, pronumele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]