3,459 matches
-
tot aurii, cu vîrful degetelor. * * * Am trecut în caiețel denumirile scrierilor, evoluția lui... Egiptean, deci, fenician, sud-arabic, sinaitic, aramaic, pahlavi, latin, grec, punik, elamit, babilonian, sumerian, asirian modern atchana, amarna, hattusus, changar bazar și altele pe care nu le mai deslușesc. Scriere cuneiforma pe tablete de lut. Ceva comestibil. Ca niște tablete de șocolata. Descoperitor al scrierii Șir H. C. Rawlinson (1810-1890). Nume egiptean din Cartea morților - British Museum 7 febr. 1979 Nesitanegtashru, - nume de prințesa. Greutatea de piatră în formă
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
murit, chiar și cei de la mănăstire. Tînărul fost ucenic monahal donează tot bănetul pe care îl avea mănăstirii, redevenind călugăr, ba chiar ajungînd, acolo, stareț. Apoi renunța la stăreție, trăind ca simplu călugăr pînă la 90 de ani. Morală se deslușește de la sine. Românul Sfîntul, scris în 1942, se integrează perfect cărții, făcînd aproape corp comun cu precedentă nuvelă. Crăciun, fecior de țăran, e, de fapt, de toți considerat un maniac religios, vestind tuturor că Dumnezeu i s-a arătat pentru
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
Gheorghe Grigurcu Vizitînd pentru prima dată Bistrița, în primăvara acestui an (1999) am pătruns, încîntat, într-un burg vechi, compus în bună parte din construcții începînd cu veacul al XIII-lea, pe zidurile cărora se pot încă desluși desenele fantaste ale vîntului medieval. Am constatat că între aceste ziduri venerabile pulsează, în actualitate, o viață a spiritului demnă de toată atenția. Alături de o robustă filiala a Uniunii Artiștilor Plastici, trăiește aici și o grupare de scriitori, dintre care
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
publicist, printre ultimii adevărați Arnoteni pe care îi avem, ne oferă de mai bine de douăzeci de ani lecția perfectului control și a unei strategii fără fisuri în privința valorificării bunurilor simbolice - pînze, cărți, articole - pe care le produce. Să o deslușim puțin. Val Gheorghiu știe să fie ceea ce se cheamă o prezență; la intervale bine gîndite și cu o pregătire minuțioasa face o expozitie la Iași și, obligatoriu, la București, daca nu e invitat undeva, în străinătate, între timp, între două
Secretul lui Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17907_a_19232]
-
altminteri, ar fi putut destrăma ițele acelei mafii moldo-ucrainiene însărcinată a îndepărta victima de la postul parcă gata apucat? În limbajul acelui partid în sânul căruia dl Iliescu a petrecut cei mai fremătători, mai frumoși, mai fructuoși ani ai vieții, mai deslușim expresiile, a lichida, a elimina, cu același conținut. Dacă, bunăoară, Kamenev, Zinoviev, Buharin s-ar fi îndepărtat singuri și la timp, nu i-ar mai fi îndepărtat alții, la modul știut. La noi chiar, care adoptasem din zbor aceste moravuri
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
cărților de citire, unele versuri din ele circulînd autonom, cu valoare de slogan. Nici chiar reciclările ironice ale postmoderniștilor nu le-au slăbit vraja hipnotică. După o scurtă ezitare, crestomațiile de azi le reiau în inventar". Cuvinte în care putem desluși blamarea tuturor kitsch-urilor agitatorice, izvorîte din emfaza patriotardă, de la aripa inflaționistă a producției pașoptiștilor pînă la contemporanii noștrii M. Beniuc și A. Păunescu... Pana d-lui Eugen Lungu știe să reconstituie, în puține rînduri, o existență și un profil
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
divină, așa îmi venise, pe urmă V. se aruncă într-o filipică împotriva capitalismului ca inamic al evlaviei și bunătății creștine ortodoxe mai ales comparînd biserica catolică, Vaticanul și Sfîntul Scaun cu,... și rostise un nume, pe care nu-l deslușisem, cred că era ceva pe grecește, un epitet bizantin, sau o frîntură de text religios. Preotul făcu deasupra lui semnul binecuvîntării, ce poate fi și al iertării și al îngăduinței, cînd numele Domnului este luat în deșert. La un moment
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
Joseph Conrad, Chance (tradus în românește ca Întîmplarea) este conceput ca un triptic narativ avînd în centru o femeie dispărută, moartă sau doar pierdută definitiv în lumea largă. Cei care au cunoscut-o, bărbați, încearcă, fiecare prin povestirea lui, să deslușească, din amintire, profilul acestei femei, spre a putea astfel înțelege misterul dispariției ei, spre a-și lămuri propriile sentimente, și spre a păstra cumva vie efigia unei făpturi pe care toți trei au iubit-o. Identitatea de sine ca poveste
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
care pianul apare în compania organismului orchestral. Cultură, înțelegere, comunicare personalizată, înțelepciunea trăirii intru muzică...; este portretul acestui consistent artist ce lasă o urmă inconfundabila în viață muzicală a deceniilor din urmă. Care sunt exigențele acesteia? Nu sunt greu de deslușit. Mă gândesc, în primul rând, la frecventarea tuturor marilor stiluri ale literaturii pianului pe o perioadă de mai bine de trei secole. Este un teritoriu inepuizabil. Astăzi în mod special pianistul muzician are obligația de a-si înnoi în permanență
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
mi se par efectiv evidente. Vorbele cu care Vernant își încheie prefață spun, după părerea mea totul: "În cele două oglinzi-miraje (arianul și semitul, n.m. ), îngemănate și asimetrice, în care savanții europeni din secolul al XIX lea încearcă, proiectîndu-se, să deslușească trăsăturile propriului lor chip, cum am putea noi, astăzi, să nu vedem, ca pe fundalul întunecat al unui tablou, profilîndu-se umbră lagărelor și înăltîndu-se fumul cuptoarelor?" Maurice Olender, Limbile Paradisului. Arieni și semiți: un cuplu providențial, prefață de Jean-Pierre Vernant
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
anarhiste, atât de frecvențe încât i-au atras supranumele de ăRoza flăcăriloră. Mulți dintre notoabilii burghezi erau parveniți de data recentă, iar în febra arhitectonica pe care o promovau, clădindu-si locuințe care mai de care mai somptuoase, se poate desluși mobilul nouveau riche al ostentației, imboldul de a ărupe guraă vecinului 4) și a ătârguluiă, si mai ales de a umili trufia castiliana și statală a Madridului. În ciuda tuturor defectelor și păcatelor ei, în anii modernismului această burghezie a știut
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
Fără falsă modestie, fusese o întîlnire într-adevăr de neuitat. Mai întîi asta se petrecea cu o zi înainte ca Arlette să se mărite în mica localitate unde se află muzeul. Mi-o spusese cu toata franchețea ei în care deslușeam, bine stăpînita, o fericire de față ce-și găsise în fine alesul în preajma vîrstei de treizeci de ani. În al doilea rînd, ne avînd alt dar pe care să i-l fac, în cinstea evenimentului, îi recitasem teatral Albatrosul pe
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
primul a apărut în 1996 la Editură "Mașină de Scris" și se numește Garsoniera memoriala confort trei) este deosebită cînd găsește un asemenea tip de explicație pentru că nu prea are parte de-a lungul românului de prea multe "chei" ajutătoare. Deslușind, chiar și după 129 de pagini, profilul personajului narator, ne putem închipui cauza dispariției orașului Iași: un complex din copilărie. ("Din copilărie vin complexele. (...) Și totuși cîte pornesc de aici. Nu cunosc o cifră exactă, dar prea multe pornesc de
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
aceiași oameni de azi de ieri, si alaltăieri, visează ca niște poeți fără opere, scufundați într-o stare sufletească selenara, cea mai tristă dintre literaturi, ca în menajele de poeți mediocri, la supă și la friptură. Pe cînd li se deslușește personal metodă după care peste o mie de ani omul va izbuti să fie tot atît de sălbatic și de nul, ca și azi, copiii se uită la odraslele altora, bine hrănițe și îmbrăcate, nevestele n-au cu ce să
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
1949-1979), a demarat noul curs al istoriei Chinei de azi. Ce deja e cu un picior an mileniul trei prin zonă economică liberă, Shenzhen, "poligon de ăncercare" a capitalismului unde chinezii călătoresc cu pașaport și viza. Realitate a paradoxului chinez, deslușit de Ioan Holban, ăn spiritul sau ăntre "ritual și metaforă". Răbdarea, tenacitatea, eficiența muncii, "obsesia superlativului absolut", marea putere de adaptare a vechimii imperiale la noutatea și dinamica pieței libere par tot atâtea șanse pentru Chină să devină cel mai
Paradoxul chinez by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17426_a_18751]
-
de exemplu: aderarea la partidul nazist, răceală mergând până la insensibilitate an relațiile cu oamenii (chiar cei mai apropiați). Pentru fiecare pas parcurs de Karajan an lungă sa carieră autoarea schițează peisajul profesional, politic al momentului și mai ales ăncearcă să deslușească ăntelesul demersurilor sale; oferind explicații, cântărind le pour et le contre ea face parte dreapta binelui și râului ăncercănd să ajungă cât mai aproape de adevăr sau măcar de plauzibil. Deși firul povestirii este continuu, fără subămpărtiri comode, este foarte clar
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
Ada Brumaru Mi-am împovărat adeseori tăcerea încercînd să aud, în mine, o improvizare de imagini sonore ireale; să deslușesc cum va fi sunat o revărsare de note muzicale atunci cand Chopin o stârnea, el însuși, din atingerea clapelor pianului. Încercăm să topesc, într-o aglutinare de configurații ideale ceea ce adunasem, minute furate de la Lipatti și Richter, de la Rubinstein, Arrau, Askenazy
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
mitul cu realitatea și la ce vor mai zice ei cînd, peste 30-40 de ani, ceea ce azi se numește atît de abstract politică de globalizare a lumii nu va deveni, cu timpul, o situație concretă, ale cărei elemente pot fi deslușite încă de pe acum. Anume, că nu se va mai pune chestiunea "smulgerii Transilvaniei" din trupul "Patriei Mume"; ci, într-un mod mult mai inteligent, si mai stringent, va apărea, din punct de vedere strict economic, nevoia numitei globalizări de interese
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
preocupă nici peisajul, nici frumusețea (sau ariditatea) peisajului, ci o chestiune intelectuală de-o maximă abstracțiune. Și anume, înțelegerea felului în care, deși ineluctabilă, realitatea ni se înfățișează sub o multitudine de înfățișări. Mai precis spus, tehnica prin care ochiul deslușește exterioritatea, în necontenită prefacere și evoluție, a formei, culorii și consistenței. Prima propoziție a dialogului are materialitatea unei inscripții dăltuite în bronz: „Ineluctabilă modalitate a vizibilului”. O afirmație tare, care deschide o discuție, dar limitează percepțiile. Semnificația e cât se
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
de ani, simțea imboldul să se întoarcă în târgul lui. Ce avea să facă oare? Ce urmărea? Călătoria la Capitán Olmos, poate ultima A avut niște vise pe care a încercat să le descifreze mult mai târziu. Dar cine poate desluși oare semnificația viselor? „Capitán Olmos”, a auzit, pe jumătate adormit. I s-a părut că era bătrânul don Pancho cel care scotea în șoaptă cuvintele astea din trupul lui mumifiat. S-a uitat în jur. Nu, nu era nimeni. Medina
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
dezideratul unei emoții semnificative, care trăiește în poem, nu în povestea vieții poetului. Deosebirea dintre artă și evenimentul real este, așadar, în opinia sa, întotdeauna absolută. În mod similar, detectează un mister în procesul receptării critice: problema autorității neputând fi deslușită și definită ferm - ea aparține până la urmă unei intuiții instinctive. Dacă Ștefan Stoenescu apreciază că actul critic este pentru Eliot o circumscriere lejeră a obiectului, se poate observa și că rămâne enigmatic, bazat pur și simplu pe simțul critic indefinibil
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
Javier Pereira îl joacă pe El, un don Juan ocazional, cu un cert farmec, și Aura Garrido o interpretează pe Ea, o tânără nu neapărat inocentă, dar de o fragilitate care se lasă ghicită, fragilitate în care posibil se poate desluși conturul unei traume înrămate în retractilitate melancolică. O poveste sentimentală cu final trist? Posibil. Nu avem indicii clare și nimic nu iese la suprafață pe parcursul dialogului dintre cei doi. Șarmant, frivol, facil cu grație, dar nu stupid, infatigabilul Bartolo încearcă
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
vreun rost etc., ca și cînd ce iam spus despre Ce se vede ar fi fost o amenințare a rostului scrisului său.” Scriitorul este impresionat că Mihai Dinu Gheorghiu descopere sensul unor simboluri, pe care nici scriitorul nu-l putea desluși, criticul văzînd în femeile cernite și în cimitirul Bellu, din romanul Ce se vede, „negrul cernelii tipografice”. Ce învăluie sau ce dezvăluie acest voal negru? În ceea ce ține de domeniul spiritual, strict literar, își pune problema oportunității publicării unor creații
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
dicteu. Latura nedivulgata din viață, aceea care nu aparține corespondentei, contrapunerea cu valul Mayei, ar întregi, poate un portret somatic, însă cu acele trăsături pe care eternitatea le șterge. Cornelia Pillat care a avut uriașă răbdare și pregătirea de a desluși, în note, personajele fiecărei epistole - o lume, întreaga aproape bună societate a doua epoci și largul cerc al intelectualității tot de atunci - și de a așeza fiecare scrisoare în râma ei de lumină, cu un aparat critic ireproșabil, s-a
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
Mircea Mihăieș 1. Intrăm în al zecelea an post-comunist și continuăm să orbecăim pe aceleași drumuri prăpăstioase și prin aceeași mizerie, incapabili să deslușim vreun liman salvator. Dramă României - faptul de a-si fi început nouă istorie printr-o minciună îngrozitoare - a devenit, cu fiecare an scurs, o tragedie. La început, în primele luni ale lui 1990, au încetat să ne mai creadă străinii
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]