782 matches
-
care vin și ei, adulții yacht-uri și avioane. Calman, în schimb, joacă, despărțit de ceilalți, într-un scenariu aducînd a Împăratul muștelor. Între timp, se-ngroașă gluma, profesorii fac saună blocați în compartiment, trenul nu oprește în Brașov, autoritățile disperă. Un tren deturnat. Funcționari ticăiți, foarte reușiți ca tipuri și - vai!- foarte ,după natură", încearcă să dea de capăt situației ridicînd praful de pe regulamente vechi de vreo zece ani. Cînd îi ,vezi", și-i recunoști, cum să nu ții cu
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
De nu as fi român decât prin defecte și tot aș iubi această țară, împotriva căreia sunt înverșunat dintro nemărturisita iubire. Nu este mare lucru a iubi România din instinct. Nu este nici un merit. Dar să o iubești după ce ai disperat total de destinul ei, îmi pare totul. Că oameni, avem dacă nu dreptul, în tot cazul libertatea la multe speranțe. Că români nu putem avea decât una singură: Speranța într-o altă Românie. Despre Credință: Totdeauna m-a atras ideea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
unuia caracterul, dă-i putere... Ajuns președinte, Washington își dorea suficientă tărie și virtute pentru a-și păstra ceea ce el consideră drept cel mai de invidiat titlu, acela de om onorabil. Cei care trec prin încercări datorită vremurilor să nu dispere, ci să-și aducă aminte de sfatul evanghelistului Matei: Bateți, si vi se va deschide. După Emerson, cel care stă pe pernele avantajelor se simte tentat să adoarmă, pe când cel hărțuit este obligat să-și exploateze din plin calitățile. După
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Carp a reacționat din studio la tirul de jigniri, spunând că el nu este "obișnuit" să aibă "un dialog cu persoane care jignesc". "Băi băiatule nu te mai duce la televizor dacă nu știi. Cum să spui așa prostii, că disperi omul! Pentru ce am eu nevoie de imunitate, ca să nu mă arestezi tu?", a spus Gigi Becali.
Scandal în direct la RTV: Becali l-a făcut cum i-a venit la gură pe Radu Carp () [Corola-journal/Journalistic/41788_a_43113]
-
puteam gândi la nimic, și orice întrebare legată de altceva mă irita. Așa că am decis, foarte înțelept, să nu mă duc acasă, pentru că știam că era foarte posibil să plâng pentru rochia aia (absolut fără motiv) și că D. o să dispere. Am dormit la niște prietene, am căutat toată seara “prețuri rochii C.P” și am inventat zeci de scuze de chiulit de la corporație a doua zi. După o noapte în care am visat doar rochia aia și în care mă
De ce sunt miresele isterice – cea mai savuroasă confesiune by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18578_a_19903]
-
încruntându-se urât. Nu era chiar o problemă, a doua zi avea să le dovedească de ce era în stare. A doua zi, însă, nu mai fu trimis pe teren, iar colegii de birou începură să-l evite. Unde greșise? Era disperat să demonstreze că merită să fie inspector, că este demn de compania selectă a oricărui consilier. Nu i se dădea nimic de făcut, nu era prins în nici o acțiune, era ignorat, iar el suferea mai ceva decât suferise mânuind burghiul
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
vrea să se desființeze întrebarea “Ce faci?”. Și să se desființeze și sora ei mai mică “Ce mai faci?”, precum și verișoarele după mamă, “Ce mai faci tu?” și “Ce mai faceți voi?”. Nu știu cum e la voi, dar pe mine mă disperă pur și simplu aceste întrebări și niciodată nu știu să răspund la ele. Există câteva variante de răspuns, care mai de care mai nefericită: 1. Varianta cea mai banală: “Bine”. E cea mai la îndemână, dar sună atât de stereotip
“Ce faci?”. “Uite, tocmai am făcut caca”. by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19181_a_20506]
-
fac cinste pentru succesul elevelor mele la olimpiadă. - Ei, vezi că ne înțelegem bine amândoi! Atunci așa rămâne. Te voi suna și îți promit că nu voi întârzia atât de mult, încât din cauza emoțiilor să-ți pierzi răbdarea și să disperi. - Sunt călit în această privință! rezist ca un luptător antic în arenă la orice lovitură. - Da, dar în arenă cei doi gladiatori erau dușmani de moarte, la noi nu este cazul. - Nerăbdarea și incertitudinea pot deveni și ele dușmani de
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342656_a_343985]
-
să-mi fabrice vreun dosar este fie neinformat, fie naiv. În ciuda eforturilor sale, nu a reușit acest lucru". Mizerie și ură "Dar nu Traian Băsescu este cel în măsură să vorbească despre neregulile din instituțiile statului. Acest trist personaj este disperat acum pentru că va trebui să dea explicații multe după încheierea mandatului său, din care nu au mai rămas decât foarte puține săptămâni. De fapt, acesta este motivul disperării sale fără margini. Afacerea Flota, casa din Mihăileanu, combinațiile cu terenurile de la
Ilie Sârbu îi răspunde lui Traian Băsescu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28346_a_29671]
-
anume... - Orice ai, e foarte potrivit pentru mine ! - Înțeleg...Poate ar fi ceva ... - Ceva ?! „ Ceva” n-am practicat până acum ,dar cred că e perfect ! - Ha ,ha,ha ,nu ți-a pierit simțul umorului deloc ! Se pare că ești chiar disperat ! „Dacă ai știi, cred că m-ai înțelege ! ” - Săptămâna trecută mi-a plecat un șofer ! Îți trebuie doar B-ul ,e o dubă mică ,Transporter ! Însă nu cred că o să lași catalogul și o să apuci volanul ! Șofer profesionist am mai
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
preasupușii voștri slujitori așteaptă nerăbdători să execute alte porunci pe care le dați. Împăratul înțelese și bătu de trei ori din palme, iar slujitorii, foarte bucuroși, o zbughiră cu mare viteză din sală. După ce plecară, împăratul îi spuse nerăbdător: - Sunt disperat, căpitane, și aștept propunerile salvatoare! - Majestate, în această situație trebuie să pregătim mai multe planuri în funcție de ce gândește acest străin, dar mai ales prințesa noastră. - Ei, spune-odată planul! i-o reteză împăratul. - Mai întâi, eu zic să-l chemați pe
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
alături de trecătorii arseniați și boreali. 64. Reperaj: femeia nud ce-a tras săgețile și le-a înfipt în gâtul dușmanului și-n brațe, de fericire exultă. Sunt foarte puternice viețile celor care pentru a trăi, de tot și de toate disperă să se agațe. 65. Reperaj: fetișcana blondă cu cozi de rândunică ce mândră a îmbrăcat bluza roșie cu mâneci scurte, surprinsă, cu mult curaj se apără, gonind lupii fără frică, cât mai departe de copii, de reni și iurte. 66
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
extraordinară sunt descrise faptele femeilor într-o lume complicată și complexă: „De două ori am născut și, de fiecare dată, a fost ca-n filme. În dimineața zilei de 2 februarie 1990, pe la șase, inund patul cu un lichid sângeriu. Disper, când văd sânge, dar îmi amintesc cuvintele Academicianului Munteanu: „Copilul e perfect, numai tu ai o hibă. Și nici aceea nu-i mare, că nu-i la cap...” (pagina 96). Nașterea este un act fundamental, el provoacă universul la mișcare
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
-ți treacă cârcelul. Plutești și îți mai amintești că viața îți este dăruită de Dumnezeu și că trebuie să încerci s-o trăiești până la capăt, să te salvezi. O fi acesta capătul? - te întrebi fugitiv. Dar ești obligat să nu disperi, să speri, să ai voința de a lupta pentru darul pe care l-ai primit. O scânteie de lumină! Idee! Ideea de voință, ea te orientează, ai ... Citește mai mult „Cea mai mare glorie nu o dobândești atunci când nu ești
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
-ți treacă cârcelul. Plutești și îți mai amintești că viața îți este dăruită de Dumnezeu și că trebuie să încerci s-o trăiești până la capăt, să te salvezi. O fi acesta capătul? - te întrebi fugitiv. Dar ești obligat să nu disperi, să speri, să ai voința de a lupta pentru darul pe care l-ai primit. O scânteie de lumină! Idee! Ideea de voință, ea te orientează, ai ... XVIII. CRĂCIUNUL, de Vavila Popovici , publicat în Ediția nr. 2185 din 24 decembrie
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
ăsta? Întâmplarea mi-a stârnit curiozitatea și am hotărât, cu orice risc, să stau toată noaptea sub caiși, până va sosi acel ceas, ca să aflu minunata poveste. Tremuram la cel mai mic zgomot făcut de pașii vreunui trecător întârziat, eram disperat când mai lătra vreun câine sau miorlăia vreo pisică și... în sfârșit... așteptarea nu mi-a fost zadarnică. La miez de noapte, în ploaia de petale și lumină, Zefirul, boarea tremurată a nopților de primăvară, s-a întrupat într-un
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
comportarea lui? Nu mai știu exact. Ședea ghemuit pe o scară, ținea În mînă fotografia unei femei cu părul blond, o ducea din cînd În cînd la frunte și bolborosea ceva indistinct. Cred că se ruga. Parcă făcea penitență — Era disperat, nu-i așa? — Nu, mai curînd detașat. Avea aerul unui ins care Îndeplinește un ritual. Era În toată atitudinea lui ceva stoic și spartan În același timp. Mi-a atras atenția fiindcă semăna frapant cu mine după campania de la Termopile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la vreo crimă sau la alte lucruri de genul ăsta, de care Mircea avea mare nevoie. Se pare că băiatul era nu numai talentat, dar și foarte luminos, nimic negativ sau întunecat nerăzbătând din cele scrise de el. Mircea era disperat. Soarta nu putea fi atât de crudă, iar el trebuia să acționeze repede, căci puștiul tocmai se înscrisese într-un concurs literar pe care criticii apreciau că are toate șansele să-l câștige, un concurs al cărui premiu Mircea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fugind apoi cât ne țineau puterile. Era noapte și era de departe cea mai întunecată beznă pe o văzusem vreodată. Ținându-l de mână pe Maro, iată că era rândul meu acum să fiu salvatorul și conducătorul său, dar eram disperat, căci nu știam încotro să îl călăuzesc, pentru că nimic nu mai semăna cu ceea ce fusese cândva. Negura domnea acum supremă, ca o pedeapsă pentru evadarea noastră din acea casă a spaimei. Doar lumina slabă și rece a felinarelor se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de reasigurări. În cameră lumina robotului telefonic era aprinsă, există indicația că sunt două apeluri, poate că una e a inspectorului cerându-i să aibă grijă, alta o fi a vreunui secretar al albatrosului, ori sunt amândouă ale directorului poliției, disperat de trădarea unui om de încredere și îngrijorat în privința propriului său viitor, deși responsabilitatea alegerii nu fusese a lui. Comisarul puse în fața lui hârtia cu numele și adresele grupului, la care adăugase numărul de telefon al medicului și formă numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fi putut cina împreună? Mă bombarda cu întrebări. M-a așezat pe un scaun, mângâindu-mă de parcă aș fi fost o pernă, mi-a oferit cu insistență havane, prăjituri, vin. Pur și simplu nu mă putea lăsa în pace. Era disperat pentru că nu avea whisky în casă, a vrut să-mi facă o cafea. Își scormonea creierii să afle ce-ar fi putut face pentru mine. Și râdea și zâmbea încântat și, în exuberanța fericirii lui, transpira prin toți porii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Maestru, nu cred că în artă combustibilul ar fi entuziasmul, fericirea, optimismul. Dacă ai coaie tari, combustibilul înseamnă disperarea, nefericirea. Credeți că I.L. Caragiale a fost fericit?, nu, n-a fost, de-aia a și plecat din țară, că era disperat, i se făcuse greață. Dramaturgia și, paradoxal, comicul izvorăsc la el din nefericire. Râdeți?, ei bine, greșiți, sigur a fost așa... — Da, te cred. Și, înainte de ’89, suspinai după libertate? — Pe noi, ’89 ne-a prins cu garda jos, suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în fața a două mii de suflete care nu au suflat și care au aplaudat apoi nesfârșit. Îmi jucasem viața mea așa cum este ea, o tragicomedie nebună, delirantă, galopantă, fără de odihnă, fără de sfârșit. O singură dată am mai jucat-o așa de disperat: era într-o vară, la Abrud, în fața minerilor și a nevestelor lor, vreo 500 de oameni înghesuiți într-o sală de casă de cultură amărâtă, venea dinspre ei un fel de frig, o liniște înspăimântătoare care poate să-ți înmoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ploi, ale Cirenaicii, dar ce au ei în comun? Ce anume propovăduiesc ei care să poată constitui o școală structurată, coerentă și demnă de acest nume? Din nefericire, nimic. Mai rău: Hegesias, de exemplu, trece drept un pesimist înnăscut, un disperat de primă clasă cu retorică eficace și perfidă, în așa măsură încât i se pune în seamă o epidemie de sinucideri care l-a determinat pe Ptolemeu să-i interzică învățăturile. Nu prea vedem cum Hegesias și ai săi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cât ajungem mai repede acasă, cu atât aveți o șansă mai mare să vină cineva după voi. Se ridicară cu toții și ieșiră. La scara navei, Felix S 23 se opri și strânse mâna tov. Roșca 7, spunându-i șoptit: — Nu disperați, nu intrați în panică. Organizați totul în așa fel încât obsesia rapiței să cadă pe un plan secundar, în subconștient. Taraful să cânte zi și noapte. Înființați mai multe brigăzi satirice. Organizați tombole. Revalorificați folclorul. La revedere. Tov. Roșca dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]