932 matches
-
masă sîngerie, din care negrul, cu ochii țintă la licărul oțelului, scuipă automat fărîme de dinți. — O să-i zdrobesc creierii blestemați... cioroiul dracului... Îl Învăț eu minte dacă... trosc! Lovitura cade pe creștetul lînos al capului și acum, cu craniul despicat pînă la baza frunții Înguste, trupul negru și puternic se clatină ca un bețiv, Își Îndoaie genunchii, capul negru cade În față, plecîndu-se sub lovituri, brațele rămîn Întinse orbește Înainte, stă acum sprijinit cu un genunchi pe pămîntul arid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de durere. Iubirea, munca, arta, știința și legile erau jocuri periculoase pe gheață; toate casele și orașele se construiau pe această idee. Gheața era fragilă. O minusculă îngustare a canalelor bronhiilor îl putea trage la fund și un singur atom despicat putea îneca orașe. Toate religiile existau pentru a justifica Iadul și toți oamenii bisericii îi erau agenți. Cum oare puteau să meargă prin lume cu fețele acelea afabile, prefăcîndu-se că aparțin suprafeței vieții? Craniile lor ar trebui să fie furnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a formelor cosmice. Ω. Brațele ridicate ale prizonierilor semnifică o supunere și o chemare la dreptate. Diavolul este simbolul răutății, indiferent dacă apare ca un domn bine îmbrăcat ori ca un cap de țap sau de cămilă schimonosit, cu picioare despicate, coarne, păr. El are rolul de a fi ispititor, călău, de a fi îngerul căzut, cel care divide, di - abole. A 15 lamelă de Tarot exprimă combinarea elementelor naturii (apă, aer, foc, pământ) în forma dorinței pasiunii supraexcitării omului. Lamela
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
există probleme gastro-intestinale. dacă linia vieții pornește sub degetul arătător, denotă o persoană ambițioasă; dacă linia vieții este dreaptă fără întrerupere, denotă o persoană ambițioasă dacă linia vieții are linii ca un lanț sau arată ca un fir de păr despicat, este necesară o atenție specială la sănătate; dacă linia vieții este palidă, arată o personalitate limfatică; dacă linia vieții este foarte roșie, arată o personalitate violentă; dacă linia vieții este largă, arată o personalitate cu excese; dacă linia vieții este
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
un puștan cînd auzise povestindu-se despre execuția lui Mussolini, a amantei lui și a miniștrilor fasciști care-l Însoțeau cînd fugise. Cadavrele fuseseră transportate În remorca unui camion pînă la Milano, unde fuseseră spînzurate de picioare. Mussolini avea craniul despicat, capul zdrobit, maxilarul inferior Îi atîrna. O femeie trăsese cinci gloanțe În capul mare și chel al dictatorului: „Pentru cei cinci fii ai mei pe care i-ai trimis la moarte!“. François Își amintea foarte bine de istoria asta. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Poate că ar trebui doar să facă un soi de spectacol și să vorbească din interiorul unei carcase de porc atîrnînd din tavan din care să i se ițească numai capul. Capul, care să pară că se naște din pîntecele despicat al porcului, să recite versuri dada Într-un limbaj inventat unor oameni care vorbesc multe limbi, dar care cred numai Într-a lor. — Nici nu mai poți ieși seara pe stradă, plînge doamna Petrovici. Te trîntesc pe jos, Îți iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fusese băgată în leșie de ani buni. Chiar și felul cum arată era respingător. Pielea feței, de o paloare cenușie, era numai cute. Țeasta craniului, despuiată de tonsură, era plină de pete maronii. Unghiile degetelor de la mâini erau negre și despicate precum ghearele unui bătrân șoricar. Uitătura îi era răutăcioasă, poate din pricina pleoapelor căzute, roșii și urduroase. Purtările nu îi erau mai prejos de înfățișare: îți stătea în cale sfidător, zornăinduși cheile ce-i atârnau la brâu, și-ți vorbea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la ele stând pe vine, am zărit o viperă. Se încălzea la soare pe o grămadă de olane sparte, la mai puțin de un pas de mine. Era mare și lungă de peste trei picioare. Ridicase capul și pipăia cu limba despicată aerul, cumpănind dacă să fugă sau să atace. Încet, am pus mâna pe o bucată de statuie, un braț fără mână. Vipera mă țintuia neclintită. Tocmai când eram gata să o lovesc cu piatra, cineva în spatele meu mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
venit parcă din iad, gutural. - Sunt unde vei veni și tu. Aici te aștept. Cuprins de o spaimă nebună, am înșfăcat copăcelul de aur și l-am lovit cât am putut de tare în cap și în mutră. Din tâmpla despicată a țâșnit sânge și mi-a mânjit mâna; după câteva clipe, un jet și mai violent, țâșnit dintr-o tăietură adâncă la gât, mi-a umplut fața și pieptul. A încercat atunci să se ridice, drept care, țintuindu-l la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lua un interviu unui skin head care dăduse foc unui vagabond. Nu mai avea trupul zvelt al lui Tadzio și părul lung până la umeri. Acum era greoi și Își pierdea firele de păr - dimineața le găsea pe pernă, fragile și despicate. Purta ochelari și nu mai avea speranțe. Îmbătrânea fără să fi fost vreodată tânăr cu adevărat. Și, mai mult decât atât, era sătul de minciună, de prefăcătorie, de lașitate. Era scârbit de monogamie, de fidelitate - sătul de cât se Înclinase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
deși avea sentimentul că îl știe de-o viață, pe jumătate convins că avea o datorie mare față de el, iar pe jumătate lăsându-se dus de val, căci femeia i se părea interesantă, îi plăcea părul ei negru, drept și despicat pe frunte, de parcă ar fi fost desenat. Primele întâlniri au fost frumoase. Lui Bobo îi mai plăcea și mersul ei sigur, o privea când pleca de lângă el ori când se apropia, încercând să-i identifice mușchiul croitor ori quadricepsul. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o senzație neplăcută. Cu siguranță, era În stare să-l mintă ca să nu-l vadă că-și face griji: era prea afectuoasă, prea drăguță. În general, sâmbătă seara gătea și, după o masă bună, ieșeau În oraș. Ea purta fuste despicate, bustiere transparente, portjartiere, uneori un body deschis Între picioare. Vulva ei era delicioasă, excitantă, se umezea imediat. Petreceau seri minunate, cum Bruno nu sperase să trăiască vreodată. Uneori, când o penetrau mai mulți bărbați la rând, inima Christianei zvâcnea, Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
viața pe linia de plutire. — Iisuse, dar văd că nu te dai bătută ! În vocea lui se simte o urmă de admirație sinceră. Nimic nu te demontează ! Îmi dau părul de pe față. Îl simt uscat și neiubit, plin de vârfuri despicate. — Trebuie doar să... îmi văd de viața mea. Nu știu cum, reușesc să-mi păstrez glasul calm și egal. Trebuie să mă întorc la Londra. Dar nu mă pot duce acasă. Ketterman și-a cumpărat un apartament la mine în bloc. Locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
anul 1805, Coleridge a visat-o pe Sara Hutchinson, iar dimineața a scris cam așa: „Orice asemănare luată de pe pământ, orice accident de naștere și neam pieriseră. Nu era urmă de-altceva pe chipul iluminat, întors în sus sub piatra despicată, decât de-un spirit doar al ei. Ea, ea singură, și numai ea strălucea vizibil prin tot trupul ei.” Ea, ea și numai ea: către acest adevăr care e dincolo de orice putem recunoaște trebuie să tindă arta, dar procesul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zile, tihna se tot destrăma. Thomas fusese un ales. Nu al sorții, deși nu se putea spune că avusese una potrivnică, ci al clinicii H&V-Cryos. Secția internațională. Înfățișarea contase cel mai mult. Înalt, blond, bine clădit. Trăsături plăcute, bărbia - despicată - puțin cam mare, dar asta Îi dădea un aer voluntar. Albastrul privirii, cald - nimic de albastru fiord, rece, cum aveau unii nordici -, răspîndea lumină, numai că, În poză, ochii fiecărui bărbat erau acoperiți cu o bandă neagră. Un chip viril
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a unui hîșcîit ca de insectă. Dinspre foaiere, la parterul lambrisat și aurit, penetrând draperiile, se zvârcoliră pe parchetele întunecate șerpii de lumină vopsiți într-un purpuriu vorace, vătămător. Explodară apoi înăuntru amalgamurile de mirosuri, pomezi ieftine, parfum rafinat, copită despicată și deodorant BOB, semne că măgădăii se clintiseră dintre tejghelele și tonomatele lor, doldora de o muzică putredă, parkinsonică, și-și cărăbăneau acum trupurile angrenate în gheme uriașe către sala de proiecție. În atmosferă sfârâia zăpușeala. O legătură de chei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prima noapte, intuind parcă valoarea soțului dânsei, se purtă rece cu madam Bacovia. Prin prisma soției, era circumspect cu privire la talentul doamnei Arghezi. Aceea care îi fu prezentată drept doamna Blaga îi păru o molâie. Doamna Ion Barbu avea limba tăiată, despicată, ca de șarpe și oricât s-ar fi străduit cu dânsa, nu se putea obișnui cu șuierul ei. Doamna Coșbuc era gospodină. Doamna Alecsandri, pisăloagă. Doamna Minulescu, de viață. Doamna Topîrceanu, sprintenă. 354 DANIEL BĂNULESCU - Nu mai e femeie. E
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
doarmă. Către seară, s-a trezit gagica, cu trupul umflat. Ardea pielea pe ea și-o țineau junghiurile. A început să țipe de durere. Și-a pipăit fata lovită și-a văzut cum îi mai curge încă sânge din buzele despicate. A plâns după aceea multă vreme, de rușine și de durere. Dincolo, Bozoncea privea lămpile albastre cu scârbă. Piele îi turna pahar după pahar. Se simțea bătrân, bătrân, și somnul nu-l mai cuprindea, îl usturau ochii și liniștea odăilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aflăm În Scrisoare către Zulnia, și tot Într-o retrospectivă. Este vorba de acea parte din poem care rememorează „pustiul cel mare”: spațiul În care avusese loc, În timpurile fericite, Întîlnirea, dezmierdarea, libovul: „Acei munți pînă la nouri, acele stînci despicate, Ce răsună de suspinul dragostelor Înfocate, Acei copaci nalți și mîndri, marturi cu a lor umbrire De dezmierdări, de voroave, de libov și de iubire, Potica acea vestită ce-o treceam cu groază mare, Dar ne Înlesnea prilejul de-o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
întredeschizând ochii. Nu te mai mișca atâta... — Dacă- mi vine... gâfâi Aurica. Atuncea mai bine strigă... Poate că ea nici nu-i auzi îndemnul și nici nu era nevoie. Erau nemărginiți, pluteau deasupra lumii, rostogolindu-se printre ceruri, o apă despicată ca o carne crudă. Când luminile se apropiară din toate părțile, de parcă veneau spre ei în același timp din adâncurile cerului și din măruntaiele pământului, Aurica scoase un țipăt scurt. Apoi tremurul ei dădu în plânset, ca și cum ar fi vrut
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceea ce tu însuți, oricât ai vrea, nu poți să uiți ? Nu se face ziuă, ba mai mult, întunericul se întoarce pe dos, ca o sferă căreia îi scoți centrul în afară. — Și acum între noi doi, sâsâi Vocea, cu limba despicată. Nu trebuia să mă chemi, știai că stau la pândă. Trebuia să te macini, în amintirile tale, până ajungeai un pumn de țărână... Ai călcat legământul... N-am jurat... gemu bătrânul. Eu nu... — Pentru că nu era nimic sfânt pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai auzi bătrânul, înainte ca piciorul să pășească în gol și trupul să i se prăvălească pe scări. Câteva clipe trecură fără să se simtă vreo mișcare. Lumina veiozei clipi din susul scării, întunericul se dădu deoparte, ca o mare despicată. Ochii bătrânului rămăseseră deschiși, dar nu mai primiră lumina. Telefonul mobil vibră. În cameră se făcuse întuneric. Simți cum bărbatul duce încet mâna la buzunarul de la piept, desface clapeta aparatului și rămâne câteva clipe cu ochii pe ecran. — Statisticile spun
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai știa care e trupul ei și care ale celorlalți, încât, atunci când a vrut să iasă, nu a putut găsi marginile trupului ei, pentru a-l face să se miște. Poate că abia vederea bărbatului blond și slab, cu țeasta despicată și sângele uscându-i-se ca o glugă peste urechi, îi dăduse prima stare de luciditate. „Eu nu pot fi el !“, îi trecuse prin minte. Mai târziu a aflat cine este, nu-și putea explica ce forță țâșnise din paloarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doamnă Wurm, și spuneți-mi ce este ținutul natal. Și apoi uitați-vă la copilul dumneavoastră, la Herrmann, carnea dumitale înmatrițată ca patrie, care v-a fost cauzată într-o oră de slăbiciune pentru plăcere. Herrmann al dumitale, această existență despicată, doamnă Wurm, eu aș putea să împietresc de fericire! Semenii dumitale produc fără să se gândescă o tortură mortală. (Herrmann plânge cu capul pe masă) DOAMNA KOVACIC: Asta e o grozăvie îngrozitoare, da, totul e... a degenerat, cum se spune
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu cenușă de cărbune pisat, cu grăsime, lapte dulce, pâine muiată În vin roșu, cu sacâz pisat, țuică, usturoi, tutun. Comprese cu gaz, lapte dulce și fasole negre, arse și măcinate sau cu boabe de fasole umflate În apă și despicate, legate cu un ban de metal (aramă sau argint). Pentru mușcături de șarpe: Se lega strâns locul de deasupra mușcăturii, pentru a nu circula veninul "la inimă". Se sugea apoi sângele contaminat și se scuipa, iar În caz că se știa că
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]