231 matches
-
și înțeleptul din Ioanide ajung uneori la dezbinări frapante și, cu toate că se orientează categoric într-o direcție precisă, conduita omului se află veșnic sub semnul contrastului. Se înfruntă în erou două suflete - unul grav, năzuind spre absolut, liber de patimi, despovărat de dorințe, altul vijelios, neastâmpărat, sensibil la adulări banale, accesibil micilor vanități, dăruindu-se clipei cu înfrigurare, iradiind de plăceri trecătoare, dar mai adesea crispîndu-se de durerea jignirilor îndurate. Un demon lăuntric ațâță necontenit facultățile personajului, îi zgîndără îndeosebi vanitatea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aduce, dintr-o dată, aproape, primejdioasa lume vie din afară, de departe. „Un nedeslușit sentiment al lumii din jurul lor Îi făcu să se agațe unul de celălalt; era un ireal sentiment de răceală din toate părțile; se sprijineau unul de altul, despovărându-se, unindu-se ca două jumătăți ce se potrivesc de minune și care, unite, reducându-se În exterior, se prelungesc În interior În timpul fuziunii, Într-o unitate mai mare. Uneori erau nefericiți, căci nu puteau Împărtăși totul până la ultimul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și responsabil, care Îl ostraciza pe Bérenger pentru firea sa rebel-dezorientată, Jean devenise un delirant reacționar. El Începe să «Înverzească», treptat, denunțând structura socială pe care, ca om, o apărase cu atâta vehemență. Eliberat de Înfățișarea sa umană, Jean este despovărat de legile și regulile pe care fusese silit să le urmeze. Bérenger este terorizat. În fața sa stă omul care simboliza totdeauna ordinea - cineva pe care se simțise prea slab să-l imite. Bérenger nu poate trece dincolo de absurditatea acestei revoluții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și aruncă o privire nehotărâtă cămășilor, frumos împăturite, curate și bine călcate. Un miros puternic de levănțică înțeapă în mod plăcut nările lui Marius. Optează pentru un costum gris închis, cămașă albă, la care asortează o cravată bleumarin de mătase. Despovărat de greutatea hainelor militare, simte o formidabilă reînnoire fizică și spirituală. Lasă în urmă încordarea, nesiguranța și frica proprii acelui univers al frontului unde avea impresia că se afla integrat într-o uriașă mulțime de victime, cu toții tovarăși de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
simțind și ea cum se desprinde ușor de pământul străvechi, din care erau plămădiți, și cum începe să se ridice și să plutească în sferele cerești, printr un ocean de stele pline de strălucire și de vibrație. Amândoi se simțeau despovărați de trupul lor de lut și pierduți în infinitul sideral: un nesfârșit voal de mătase ca o mângâiere divină, care îi înfășura, ocrotindu-i. Bart își cobora buzele încinse mereu mai în jos, lin, fără precipitare, cu o rafinată pricepere
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și bătrânul Iorgu tot nu dormea... somnul nu-l prindea. Simțea nevoia să se roage... să se roage pentru mântuirea sufletului său. - Doamne, Dumnezeule, de ce mă pedepsești!. Doamne, Dumnezeule, miluiește-mi sufletul păcătos!... se rugă el. Simțea nevoia să-și despovăreze sufletul, să-și spuie neliniștele care îl macină. - Roagă-te, omule, roagăte!... Dumnezeu e bun și te va ajuta...!” îi șopti un gând ” Tatăl nostru carele ești în Ceruri... Tatăl nostru carele ești... Începu bătrânul să se roage... ”- Nu, nu așa, omule
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
decât hieratismul bizantin, îți dau fiori... Aici, te simți izolat de restul lumii... întralta, o lume de taină. Iorgu, copilul, privi în jur ca la un miracol și rămase adâncit în gânduri... ca într-un sanctuar, aici se simțea descătușat, despovărat de orice apăsare sufletească... Simțea și vedea totul limpede, ca în oglinda unei ape liniștite... ... Întins pe spate, cu mâinile sub cap, bătrânul Iorgu rămase cu privirea fixă în tavan, pradă gândurilor de demult, apoi, încet-încet, pleoapele îi căzură grele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
căutând răspunsuri la gândurile și frământările mele. Copiii mi-au îmbogățit viața, dar eu nu trebuie să-i împovărez cu amintirile, păcatele și durerile mele. Ei au drumul lor, ca păsările care zboară din cuib. Trebuie să-i lași liberi, despovărați de grijile părinților. Trebuie să fiu mereu senin, cu o aparentă liniște. Ca oglinda unui lac, fără a-mi dezvălui zbuciumul din adâncuri. Mă întreb, uneori, cum de și-au înălțat zorelele clopoțeii albaștri până la mansarda mea, urându-mi "bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ca un stejar bătrân: cu cât îl privești din mai multe părți, cu atât vei băga de seamă că are mai multe scorburi. Fie voia ta, preacuvioase! răspunse Vulture. Apoi întorcându-se spre cel gras: — Măria-Ta, oare dacă-i despovăra calul de augusta-ți greutate, n-o fi mai bine șalelor dumitale și sufletului acestui vrednic dobitoc? Voi pogorî, căci așa mi-a fost scris, suspină cel gras, privind cu spaimă la tătărușii care-i făceau semn cu săbiuțele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai des decât și-ar fi imaginat că este posibil. Și nu pentru a discuta numai despre Iustin, ci pentru că le făcea plăcere să se plimbe împreună, să vorbească, să se bucure de puținul timp liber pe care-l aveau, despovărați de gânduri încărcate de griji. Și-au mărturisit multe amintiri din copilărie și din vremea studenției. El studiase în București. Obținuse loc de muncă în Craiova, așa cum și-a dorit, dorind să-și dedice munca, priceperea și dorința de a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la palme și acasă nu pot s-o ating nici măcar cu o vorbă că sare de fund în sus și ea și soacră-mea, îmi scol toată casa în picioare. Aflată în casa părinților Carmina se simți dintr-odată liniștită, despovărată de griji și de resentimente. Se schimbă de haine, luă un capot al mamei și odată cu veșmintele parcă-și lepădase toate îndoielile și temerile. Părinții o copleșeau cu atențiile lor, devenise peste noapte, pentru ei, un personaj de seamă, nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stătea un moșneag: din când în când atingea boii cu sfârcul biciului și atuncea i se vedeau ochii, apoi părea că-și închide obrazul în sprâncenele-i stufoase și-n barba-i zbârlită. Câțiva soldați, cei mai slăbiți de drum, despovărați de greutăți, pășeau în urma chilnei de dinapoi, domol, cu capetele plecate, prin roirea pulberei deșteptate. La ambulanța noastră, pe lângă caii regimentului, erau înhămați și doi căiuți care se zbăteau în ștreanguri și trăgeau cu încordare, îndemnați din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și plină de răutate, care nu se mulțumește mult timp cu ceva. Îi dai un automobil, după un timp vrea două și așa mai departe. E însă adevărat (și aici meditația care ni se propune nu poate fi ocolită) că despovărat de conflictele și umilințele generate de lupta pentru existență, omul, asemeni unui animal hămesit care a descoperit în sfârșit în natură sursa unei prăzi abundente, se măi potolește în pornirile lui. Consumă! Și, inteligent cum e, nu renunță la mijloacele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ca proasta la mine / duc mâna la fermoar e închis / poate-mi curg mucii“; „trântit pe asfaltul încins un câine și-o linge asiduu /... / supralicitând îi ordon câinelui scoală-te și umblă / și-i fut un șut în spinare“; „mă despovărez de ceea ce știu / ca de un jeg puturos și scârbavnic“ etc. O singură dată are Ovidiu Băjan dreptate și atunci anume când constată că „poezia [sa] duhnește a alcool și căcat“. Este și concluzia criticului, care însă, paralizat de prejudecăți
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
asupra drapelului despre care se spunea că ar fi „mai tare ca moartea“, rămâneam în formație, mărșăluind cu pas cadențat. Nici un fel de îndoieli nu-mi întinau credința, nimic subversiv, cum ar fi transmiterea de manifeste, nu vine să mă despovăreze. Nici un banc cu Göring nu mă făcea suspect. Mai degrabă îmi vedeam patria amenințată, fiindcă era înconjurată de dușmani. De când mă îngroziseră rapoartele despre „duminica însângerată de la Bromberg“, niște reportaje care, îndată după începutul războiului, începuseră să umple pagini întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o oaie virgină i-a devenit accesibilă. Făcutele și nefăcutele lui îi provocau uimire până și confesorului meu, părintele Wiehnke, cel pentru a cărui ureche nimic din ce e omenesc nu era străin. Mie, însă, spovedania îmi ajuta să mă despovărez de tot ceea îi putea fi atribuit ori inventat, ca sursă de plăcere, îndărătnicului accesoriu: ușurarea din fiecare săptămână. Mai târziu, însă, atunci când băiatul de paisprezece ani s-a trezit în ipostaza de a fi absolut lipsit de Dumnezeu, mădularul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un pacient l-a rugat pe îngrijitorul său, Bruno, să-i facă rost de cinci sute de coli de hârtie albă, ceea ce a avut urmări. Cu încăperea noastră lipsită de ferestre, întrucât era închisă în mijlocul clădirii și aproape imposibil de despovărat de mirosul de bărbați tineri, încăpere care, însă, bine încălzită fiind, păstra căldura, se învecina chilia unui frate servitor, al cărui nume de călugăr l-am uitat. Dar silueta lui înaltă și deșirată, tot mereu grăbită și care părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aproape una de alta. Nu-i de mirare că, în timpul acestei călătorii de o jumătate de oră până la locul de muncă, penisul meu oricum independent de mine și pe deasupra ușor irascibil devenea semirigid sau chiar tare de-a binelea. Abia despovărat la schimbarea tramvaiului, îmi făcea pantalonii să se întindă. Nici măcar printr-o evadare intensă, în gând nu se lăsa adormit. Sătul de supa matinală de griș cu lapte, simțeam cum începea să roadă acum, violent, cealaltă foame. Și asta zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cere proverbialul blid de linte. Oskar insistă să aibă prioritate, le știe pe toate mai bine și râde de memoria mea lacunară; în cazul său, după cum se poate citi, ceapa are o altă funcție și un alt rost. Ca să mă despovărez și să mă eliberez de condiția mea de minor, a cărei vină îmi revine chiar mie, ajung fără alte ocoluri la primele mele mari călătorii. Vacanța mare, din iunie până în august, e cea care le-a făcut posibile. Din 1951
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cărțile de gen ale lui Dumitru Vacariu " Dincolo de poveste" (1979), "Bărzăunul și restul lumii" (1984), "Vornicul Țării de Sus" (1984), "Comoara" (1988). "Aventuri de dincolo de timp" (1990), " În căutarea Scufiței Roșii" (2005) se adresează, însă, și celor pentru care patriotismul, despovărat de retorica găunoasă, contează, apropiindu-se de spusa unui cărturar ardelean: nu poți învia la Judecata de Apoi, scria acesta, decît din pămîntul țării în care te-ai născut. Într-o altă ordine, "Junimea" ieșeană continuă, cu "Aventurile Bărzăunului", programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
într-o stare exasperată, intră în panică. Nu bănuia că soția lui poate suferi atât de mult din pricina celor aflate la spitalul din Pitești. Nu știa că ea purtase tot drumul spre casă spaima destăinuirilor. Îi fusese imposibil să se despovăreze de mărturisirea Olgăi. O ținuse într-un plâns continuu, marcată de o tristețe care depășea orice limită. Alex îi respectă încercarea prin care trecuse, dar se întreba în sinea sa: oare merită Olga atâta zbucium sufletesc din partea Inei, oare merită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
partea bună a celor menționate mai sus este că de voi depinde și voi trebuie să decideți cum veți călători și ce bagaje veți lua cu voi în toate zilele din viața voastră. Cea mai bună metodă de a vă despovăra de multe bagaje inutile este practica DETA{|RII. Este foarte simplă și rapidă această practică. Spuneți-vă simplu cu voce tare: Renunț la ..... ce vreți voi. Sunt multe exemple de bagaje psihice la care se merită să renunțăm și am
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
fluturarea poalelor sau fâlfâirea pletelor lui cu geometrie variabilă, se afunda tot mai decis printre trunchiuri magnifice de copaci, dispărând sub fremătătoarele zale de clorofilă. O pornise fără țintă anume, doar pentru a obține un răgaz în care să-și despovăreze cugetul de vălmășagul și de povara ușuraticelor gânduri ale gloatei. Circula, circula, făcea pas după alt pas, fâlfâia din plete, își flutura poalele trenciului, fiind în tot timpul acesta profund absorbit în efortul de a-și aminti culorile unei vesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Inginerul lăsă să-i cadă tuburile pe care le ținea în brațe. Fiecare era cam de două degete în diametru. Lo-vindu-se de podea, emiseră un sunet dogit. De fapt, nu prea arătau a arme! Brett, cu o mutră satisfăcută, se despovără de câțiva metri buni de plasă. ― Asta-i calabalâcul. Testat și gata de misiune. ― Îi chem pe ceilalți, zise Dallas dând din cap. Lansă ordinul de adunare imediată pe pasarelă și profită de cele câteva minute care mai rămăseseră până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
CUVÂNT Spuneți‐ mi alt cuvânt 92 De duioșie și alint mai plin, Ce v‐a‐ nflorit copilăria Ca purtător de vise și senin. Care‐a deschis mereu în noi De ne‐ nțelesuri plină‐a lumii carte și ne‐ a purtat despovărați de gânduri, Pe drumul de aproape și departe. Spuneți‐ mi, spuneți‐ mi alt cuvânt Mai mistuit de‐ atâta tainic dor Mai limpede, mai pur ca o lumină, și dătător de viață, un izvor. De viață, de tihnă și nădejde, În
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]