909 matches
-
se ceruse. O fată tremura, înțelegând din grozăvia scenei respective că ceea ce se întâmplă nu poate fi de bine. - Eu sunt, spuse Elefterie, vesel, breaz, frumos, dârz, imberb. Eu sunt. - Vino-ncoace, îi porunci celălalt, săgetându-l cu o privire desprinsă parcă dintr-un film de groază. Puștiul se apropie. Ochii lui Mircea Cârpenișteanu nu vesteau însă nimic bun. Cuțitul cu atât mai puțin. - Domnule? făcu Elefterie. - Nici un domnule. De ce scrii mai bine decât mine? De ce? De ce acum? Nu ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
răzeși din sat, părți de moșie, măsurate în stânjeni, își rotunjiseră averea prin cumpărarea unor părți din moșia Filipeni, dobândiseră mici titluri de căpitan, agă, postelnicel, vorbeau în numele comunității în relațiile cu autoritățile și boierii. Din rândul acestor familii sau desprins Ion Ciuchi, cel care i-a dus pe bejenarii bucovineni pe moșia lui Ștefan Rosetti și care lasă mărturie despre aceasta într-o carte bisericească, Dumitru Corniță care lasă însemnări despre bejenarii veniți în 1784 și despre stabilirea lor în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fiecare zi. Dante ajunse repede la Baptisteriu, intrând pe poarta meridională. Fu nevoit să treacă printre maghernițele Întortocheate care, de-a lungul deceniilor, se tot lipiseră de maiestuosul edificiu, aproape sufocându-l În Îmbrățișarea lor, și prin mulțimea de vânzători desprinși să Își potrivească tejghelele chiar și printre mormintele vechiului cimitir, care Încă mai supraviețuia. Bătrânul medic era În picioare, În lumina uneia dintre ferestre. Părea adâncit Într-o meditație profundă, cu capul Înclinat și cu ochii Închiși. Pe fața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mântuire, osândă, infern, cântărirea sufletelor, viața de apoi etc. în mod evident, Platon îl calchiază pe Pitagora care, la rându-i, reciclează înțelepciunile orientale. De unde, la adepții idealului ascetic, o apărare și o ilustrare a metempsihozei și a metensomatozei: sufletul desprins de materia corporală dispune de o existență autonomă; trupul moare, spiritul dăinuie; unul, material, se descompune, celălalt, imaterial, nu cunoaște entropia, moartea și dispariția. Omul rău se reîncarnează într-un animal detestabil; cel bun, într-un înveliș pământesc prezentabil - cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
timid, frumusețea aceea pură a Firii din momentul inițial al Genezei, frumusețe scoborâtă cu putere din semantica plină a Verbului divin. Aici descoperi, deopotrivă, atât perfecțiunea formelor redate, cât și sălașul propriu al îndelung discutatei noțiuni de ”idee” în sine, desprinsă parcă din cercul platonician al gândirii și așezată cu bună intenție în ochiul blând al rășinii incolore. Ca și Brâncuși, Goldhammer se naște din trunchiul puternic al filozofiei aceluiași loc fascinant al Pământului numit România, cadorisit de divinitate cu o
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
gheața timpului. Priveam spre două păpădii, ce, printr-un miracol al uitării, rămăseseră cu umbreluțele încă deschise, privind una spre cealaltă mirate. Nici ploile, nici plapuma zăpezii nu le clintise podoabele, și tresăreau, din când în când, la auzul frunzelor desprinse târziu din creștetul copacilor zgribuliți. Purtau o conversație șoptită despre gâzele ce nu le mai dezmierdau tulpinile, despre soarele ce le mângâia acum pletele, despre muzica nopților prea lungi. Se aplecau ușor una spre cealaltă, ca într-un tangou. Iar
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
imașuri stau oile, îngrămădite unele în altele, ca să-și facă umbră. Ciobanii, tolăniți și ei pe iarbă, la umbră, îngână o doină din fluier. Este un tablou idilic, cum este zugrăvit și în poezie: „La șipot vine copilița, Cu păr desprins, cu umeri goi, Își umple până-n ochi cofița Și fuge repede-napoi. Din ce în ce, căldura crește Și toate ramurile tac Prin aer molcom rătăcește Mireasma florilor de mac”. Se lasă seara peste Domnești. Aerul se răcorește și valuri
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
De la grâu. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși, copiii vin; Satul e de vuiet plin, Fumul alb alene iese Din cămin”. Iată viața la țară, iată viața pașnică și sănătoasă din Domneștii de Argeș. Mereu proaspătă, curată, diversificată, ea pare desprinsă chiar atunci din poeziile lui Coșbuc și Alecsandri, din care am citat mai multe versuri, pentru exemplificare. Cu totul altceva decât plictiseala și agitația de la orașe, pe ale căror trotuare, orășenii își tocesc blacheurile și nervii. Într-o seară frumoasă
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Da, nu a fost o problemă grea, asta. Dar te ținea prezent. Te uitai în toate părțile, Însă, fără discuție, trebuie să recunosc - nu știu în ce măsură puteți să mă-nțelegeți -că ne ținea puterea lui Dumnezeu. Era o viață suspendată, desprinsă și de cuvinte și de înțelegerea oamenilor care n-au trăit cât de cât, cu mare dăruire mântuirea vieții lor. Este greu să vorbești despre niște lucruri de înălțime ... Nu mai erai viu. Și totuși erai viu. Îmi amintesc multe
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366756_a_368085]
-
deslușite: מעבר ... שליפה îmi atrage privirea-magnet spre casa părăsită cu aerul unui templu coral ecoul slab al unui cândva-undeva ... - acorduri ireale - urme de pași făcuți cândva mă cheamă înăuntru fac doi, trei pași, ca-n transă... în față umbra mea desprinsă ușor de mine întoarce capul, mă privește, apoi înaintează spre templul ce parcă are o nouă lumină, ireală. Spre Ea se-apropie doar Umbra, conturul unui tânăr, se privesc, se-mbrățișează, Privind acum imperceptibila lor îmbinare îmi pare doar o
DESPRINDEREA UMBREI MELE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367124_a_368453]
-
o suită de rime catalectice, se accentuează mai mult lumescul decât finalul de vers: Și, lîngă el, mîndră,-n șa, / Ședea dragă Dragosteá, / Văi și munți se luminá / Și se-nroura lumeá). În versurile acestui Poet, iubirile sunt umane, reflexe, desprinse (parcă sau aievea) din realitate (Cînd amăgiri în mine-s toate / Și-aievea toate cîte-mi par...), din care cauză sunt și extrem de trecătoare: Ci, așa mi-i mie dor... / De-o părere de izvor, / De-un tumult duios de ape
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
La copii, ca prin minune, Moș Nicolae vine. An de an la fel de darnic, Minuni poartă-n sacul sau. Misiune duce pașnic, Asemeni unui erou. În încălțări lustruite Pune daruri pe furiș. Ca-n legendă sunt menite Cu hâr din mituri desprins. Mai strecoară pe sub ușa, La copii năbădăioși, Câte-o „sfântă” nuielușa. De-a fi buni și respectuoși. Sau un bețișor sculptează, Să poată părea mai sic. Dar îi impresionează Cât ar fi „darul" de mic. Copiii se învrednicesc, Ghete să
SFÂNTUL NICOLAE ÎN TRADIȚIA CREȘTINĂ ȘI ÎN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368707_a_370036]
-
și GPS-uri; roboți industriali, I-pod-uri și Black Berry's; tuneluri subacvatice, vase de croazieră luxoase, avioane invizibile, transatlantice; structuri de sticlă si metal care ating cerul; poduri care sfidează gravitația; nave spațiale și sateliți; materiale, aparatură medicală și medicamente desprinse parcă din literatura științifico-fantastică; plante și animale modificate genetic; vopsele, cosmetice și parfumuri, sau banale soluții de curățat, toate sunt rezultatul inteligenței creatoare a inginerilor. La începutul mileniului trei, inginerii oferă mapamondului minuni greu de imaginat. Rolul lor este de
ZIUA INGINERULUI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364655_a_365984]
-
a șterpelit poșeta în orele de serviciu. Era într-o zi de Vineri la prânz și luasem imediat primele măsuri de precauție, apoi încercasem să-mi reconstitui din memorie ce aveam în poșetă... Totul ar fi fost recuperabil, afară de fotografia desprinsă și trimisă în clandestinitate cândva, traversată în poșeta mea. Secția de poliție mi-a indicat o adresă, unde se expunea obiectele pierdute sau furate. Luni la rând căutam cu ochii în acele vitrine, o aveam naintea ochilor dar n-am
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
stă când tot se va fi dus Și ți-aș plăti pe tot simbrie În mari de-azov m-aș adună, Să nu te știu, melancolie Tu, strop sărat sub geana mea... M-aș pune în oglinzi cu nuduri De cer desprinsa, fulg topit La Carul tău aș prinde fluturi, Zerouri de la infinit Și cât ar ține lungă seară, Pe timpul meu nimic să dai Să nu-ți știu gustul și povară, Ți-aș pune stelele din Rai Nebuni, nebună nebunie Doar joc
SĂ NU TE ȘTIU, MELANCOLIE de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366030_a_367359]
-
Autorului Colecția MAGIC - a Editurii Armonii Culturale - vă semnalează o nouă apariție editorială: ANGELA BURTEA (Brăila) - "ILINCA ȘI MATEI" (povești) Din colecția MAGIC a Editurii Armonii Culturale, vă semnalam o nouă apariție editorială: ANGELA BURTEA - "ILINCA ȘI MATEI" (povești). „Lumină desprinsa din fiecare poveste a cărții se divide în razele diafane ale simțirii, purtând nuanțele sufletului, viu colorat de trăiri unice. Astfel, atât tonul poveștii, cât și fiecare erou în parte, inspiră: melancolie, adevăr, respectul față de tradiție, puritatea vârstei. Personajele sunt
O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ: ANGELA BURTEA – POVEŞTI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365233_a_366562]
-
român al scriitorului din Mangalia VIRGIL STAN, intitulat ZBORUL SPRE STELE. "Romancier, prin excelență, Virgil Stan știe să deruleze cu flexibilitate, stil și verva scriitoriceasca, un fir epic limpede, fără rupturi de ritm, să „picteze” personaje vii, pline de surprize, desprinse - cu certitudine - din cotidian. În românul sau de dragoste, erosul - construit cu delicatețe și o deosebită atenție la detalii - este pur, lipsit de orice urmă de indecentă ori trivialitate. Se spune că un roman fără o poveste este o scriere
– „ZBORUL SPRE STELE” (ROMAN) DE VIRGIL STAN (MANGALIA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364895_a_366224]
-
să se întâmple și când se unesc popoarele din UE. Lumea fizică, în care trăim noi, sau ni se pare că trăim acum în plan virtual, este proiectată de o conștiință cosmică solară pe un sferoid planetar Viu; un sferoid desprins, la origine, dintr-o „Stea arzătoare cu opt raze” de formă lenticulară, apoi „terraformatat” într-un glob de bioluminiscență solară, încărcat la nivel informațional-energetic de Soarele Galactic ce se rotește pe orbita sa cu 106.000 km pe oră, în
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
trebuit să pună în două talere ale aceleași balanțe o lume de carne și alta pur si simplu tehnologizată. Două repere care am zice noi, nu ar avea loc în aceeași teacă de sabie. Și totuși, tocmai acest curajos paralelism, desprins direct din cotidian , face din relația poetică o expresie proaspătă. Autoarea nu are inhibiții, nu se teme de alăturarea cuvintelor aparent nepotrivite, în aceeași sintagmă. Își cunoaște posibilitățile creative și exersează într-o simfonie complexă, convinsă fiind că totul se
TAINA DE DINCOLO DE CUVINTE de MELANIA CUC în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366703_a_368032]
-
l-a publicat anul acesta-”Cireșul spovedaniei”- arată clar că autoarea nu se dezminte: ne introduce încă de la început în lumea satului, cu personaje care se întâlnesc la o nuntă după foarte mulți ani. Aici are loc o scenă parcă desprinsa din filmul “Ciuleandra”, cănd lăutarii cântă “Alunelul” și provoacă lumea la dans. Oamenii intră în horă și toată lumea dansează cu pași săltăreți, cu chiote, fluierături și strigături până la epuizare. Titlul românului este unul simbolic. Aici, simbolul "spovedaniei" nu mai este
„CIREŞUL SPOVEDANIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366191_a_367520]
-
Firu este un flăcău sănătos, harnic și ambițios: își construiește o casă ajutat de rude, prieteni, vecini ca să fie în rândul lumii atunci când se va căsători. Acesta se căsătorește cu Zina care îi apare în vis în focul mergător, scena desprinsa parcă din lumea fantastică, Zina fiind “o zână bună, frumoasa și veselă, care îl strigă pe nume și îl îndemna să vină după ea, să o prindă”...Acesta pleacă la război tocmai când Zina era însărcinată cu fiica lor, Mura
„CIREŞUL SPOVEDANIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366191_a_367520]
-
Cred, cu tărie, în afirmația lui Ion Dodu Bălan că “oamenii poartă chipul locului în care s-au născut.” Iar eu mai adaug zicerea lui Lucian Blaga: “Veșnicia s-a născut la sat”. Povestirile, în majoritatea lor sunt scurte, bucăți desprinse parcă din prozele scriitorilor Ioan Slavici, Barbu Șt. Delavrancea, M. Sadoveanu. Unele povestiri sunt mai întinse, cu miez, altele sunt ca niște flashuri dintr-o fotografie, episoade din viața autoarei atât la sat cât și la oraș, întâmplări cu personaje
CRISTINA CREŢU ŞI FARMECUL POVESTIRILOR SALE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366188_a_367517]
-
porți spre drumuri nelimitat deschise, care, prin esența sa nelipsită în cea a desfășurării existenței, a generat o sinusoidă continuă a vieții, alternand în mersul ei, în ritmuri opuse, între momente de joasă frecvență atinse în "fuga" sufletului de sinele desprins al ființei, în rătăcirea și refugierea îndelungă a propriului eu în irealitatea înconjurătoare țesută din închipuiri, îndoieli și incertitudini, și întâlniri mărețe, la marginea reflectării părților superioare, spre ale căror chemări înalte vibraționale, urcă sufletul călcând pe trepte nestrăbătute către
URCÂND PE TREPTE ÎNALTE ALE EXISTENŢEI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366258_a_367587]
-
ereziații din zona inferioară (stătători între contrarii) , care nu pot vedea dincolo de oglinzi, Răsăritul Scânteii Răsunătoare de Lumină. Așadar, Lumea Fizică, în care învățăm să ne trăim misterul vieții, este proiectată pe un sferoid planetar viu, al Pluralității Lumilor ; sferoid desprins, ca un glob incandescent, din Soarele Galactic, în timpul metamorfozelor ontice, ce se rotește pe orbita sa cu 106000 km pe oră, fiind permanent impregnat de cele 62 Octave ale sublimelor vibrații cosmice. Încă înainte de naștere, fiecare copie umană poartă în
INTERVIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351305_a_352634]
-
în plan virtual, este proiectată de o conștiință cosmică care vine din alt sistem solar, iar noi suntem doar manevrați de o rasă care monitorizează Pământul de secole. Această conștiință cosmică superioară a proiectat acest sferoid planetar Viu. Un sferoid desprins, la origine, dintr-o „Stea arzătoare cu opt raze” de formă lenticulară, apoi „terraformatată” într-un glob de bioluminiscență solară, încărcat la nivel informațional-energetic de Soarele Galactic ce se rotește pe orbita sa cu 106000 km pe oră, în consonanță
SCRISOAREA NR.141 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351588_a_352917]