608 matches
-
recurentă - și iată-l călătorind ici și colo, vizitând regiunile Indiei Occidentale, de la Golful Oman În Himalaya, până când dorul de a revedea Europa Îl copleșește. Pe drum, vaccinează Împotriva variolei, Îngrijește plăgi, distribuie pilule, Întreprinde săpături În Afganistan, se lasă despuiat de briganzi și e cât pe ce să-și piardă viața, Îi administrează chinină emirului de Buhara, Îl pune la dietă pe primul-ministru, se Îmbracă Într-un mod deosebit de ciudat, făcându-se remarcat și de către cei mai miopi. Nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
teama că nu va putea ajunge ceea ce a visat încă din școală.” e. propozițional (propoziția completivă directă): „Ce-ai vrut să cânți? Ce n-ai știut să-nduri?” (A.E. Baconsky) f. multiplu: „O toamnă va veni și-o să-ți despoaie de primăvară trupul, fruntea, nopțile și dorul și-ți va răpi petalele și zorile, lăsându-ți doar amurgurile grele și pustii.” (L. Blaga) „Copilul nu învață numai a vorbi corect, el învață a gândi și a simți românește.” (M. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a celor mai prețioase texte tipărite este orientată către Paris unde Biblioteca Regală, devenită națională, se îmbogățește cu 300 000 de volume dintr-o dată. Urmînd exemplul Franței, mai multe state germane secularizează bunurile ecleziastice, îmbogățind bibliotecile orașelor și universităților și despuind provinciile pentru a umple capitalele. Naționalizarea bibliotecilor private a pus la dispoziția publicului savant o amplă documentație, adesea puțin cunoscută și greu accesibilă; dar ea presupune și pierderi datorate deplasărilor și jafurilor extinse. Dacă numeroase cărți au fost aruncate pe
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
duhul Mântuirii: „Chemarea mea-i Ființa sfântă,/ Viața mea-i cerescul cântec”. Ca homo christianus, nu poate concepe lumea decât prin Iisus, ca singurul Domn care o întruchipează. Hristos este măsura universală vie cu care sunt măsurați oamenii. M. îl despoaie, în poezie, și îl împământenește, făcându-l să semene cu păstorul cel bun (bonus pastor), cu semănătorul și plugarul. Mitul cristic crește, ca la Crainic, „din vlaga pământului românesc”, Iisus este mereu cu cei mulți și necăjiți: „Când crucea vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
De altfel, activitatea publicistică Îi va aduce lui Goga numeroase procese publice. În 1909 va fi Întemnițat la Cluj, apoi la Seghedin (ecou - poezia Poet din volumul Din umbra zidurilor, În care ironizează tratamentul deținuților, pe care paznicii Îi pot despuia de tot, dar visul nu li-l pot lua). Poetul Își asuma sarcina pe care o punea În seama tuturor scriitorilor: În viața popoarelor luptătoare scriitorii au fost și vor rămîne avangarda ce deschide bătălia. Scrisul lor e o trîmbiță
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
ale românilor din teritoriile ocupate. Drama din Muntenia e aceeași și dincolo de creasta munților. Pe Olt ca și pe Mureș se dezlănțuie În aceste vremuri urgia desființării unui popor. În România ocupată ne distrug sub cuvînt că au dreptul să despoaie un pămînt dușman, iar În Ardeal ne calcă În picioare invocîndu-se primejdia păcii interne. Conștient de puterea impactului pe care versul Îl poate avea asupra cititorului sau a ascultătorului, Goga nu a neglijat deloc acest mijloc de a-și promova
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
de mari proporții. Cînd între o bucată de fier supusă modelării și un om supus reeducării nu există nici o diferență și omului, și fierului li se pot aplica aceleași metode de lucru pentru atingerea scopului urmărit. În virtutea unui asemenea raționament despuiat de orice sentiment uman -, se poate avea față de deținuți orice fel de atitudine. Cioplește pentru a scoate din piatră amorfă un model existent în imaginația ta. Dacă nu reușești nu importă. Materie primă e destulă. Cantitatea de materie consumată va
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
POLITICĂ ȘI IDEOLOGIE Mai mult decît originile sale istorice, problematica sa fundamentală face din economia politică un subcontinent al filosofiei soci-ale, o provincie a științei, Pentru aceasta, ea n-a făcut decît să urmeze tendința care, în gîndirea modernă, a despuiat filosofia de atributele sale antice, în profitul științei. Astfel, proclamația dogmatică a Școlii de la Viena anunța lumea că singura gîndire cognitivă este cea științifică. Refuzînd orice spațiu metafizicii, concepția științifică asupra lumii autorizează totuși filosofia să reflecteze asupra științei, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
este preferința autentică a autorului), dar, menținută multă vreme, poate produce, În final, o răsturnare a criteriilor raționalității. Intr-o povestire a lui Kafka, Colonia penitenciară, este descrisă, În spiritul exactității științifice, În limbajul analitic cel mai exact și mai despuiat de metafore, o mașinărie (o glorie a concepției și realizării tehnice) care-l pedepsește pe făptaș Înscriindu-i pe piele propria sentința. Este marea realizare a guvernatorului coloniei prezentată cu fast vizitatorului de ocazie. Aparența de realism, minuția și seriozitatea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
numită și prin adjective care semnifică golul Într-un mod particular, potrivindu-se doar cu unele lucruri, respectiv substantive: Copaci desfrunziți - În paragina verii nici n-ai ce fura Apa secată din lutul uscat - țipătul prigoriei Pe bradul de Crăciun, despuiat de daruri, două vrăbii Un cuib părăsit: singură-n el tăcerea și poate vântul Plouă monoton peste gara pustie cu ceasul stricat Luna lui cuptor - ulița e pustie Îmi caut umbra În alte poeme, adjectivarea absenței, ușor metaforică, Își justifică
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de dincolo (1980) constituie un moment de ruptură, un salt înapoi, în acea autenticitate a versurilor de debut, într-un soi de realism nud al emoției. Pierzându-și caracterul alegorico-livresc, poemele redevin directe, sunt „trăite” la nivelul unei realități elementare, despuiate de „literatură”, se transformă în „documente” ale unei realități tragice. Agonia și moartea surorii cheamă dorința de a „consemna” suferința fără vreun fel de „comentarii” lirice, într-o expresie purificată, cu modulații de bocet. Linia vieții (1982) atenuează duritatea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat în simbolism Universul poetic bacovian e o structură lirică de mare coerență, întemeiată pe câteva obsesii stilistice. Sub aparenta monotonie a celor câteva simboluricheie veghează o conștiință neliniștită și tragică ce despoaie realitatea de orice confortabile iluzii. Estetica simbolistă - definită prin cultivarea unor sentimente imprecise, difuze, sugerate prin simbolul multisemnificativ, prin imagini sinestezice, prin tehnica sugestiei, prin principiul corespondențelor ori prin muzicalitatea deosebită a versurilor - este perfect ilustrată în poeziile volumului Plumb
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Hai la lupta cea mare, Rob cu rob să ne unim, Internaționala Prin noi s-o făurim! Sculați, nu-i nicio mântuire în regi, ciocoi sau dumnezei! Unire, muncitori, unire, și lumea va scăpa de ei! Prea mult, ne-au despuiat tâlharii Ce-n lene, lux, desfrâu se scald; Să ne unim toți proletarii, Să batem fierul cât e cald! Refren Țăranii și muncitori noi suntem Partidul mare muncitor! Pământul este-al celor harnici, Cei leneși plece unde vor! Când vulturi
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Ordine și sens sunt suspendate. Candoarea e mincinoasă (Pui de găi..., Lache), jocul devine agresivitate paroxistică (Sici, bei, La popice), mizeria biologică e copleșitoare (Cina, Ion Ion). Sânge, foame, ațâțare (Streche, Rada, Tinca). Instinctele arată disperarea lipsei de ființă. Moartea, despuiată de suferință, de speranța redempțiunii se reduce la recea numărătoare a cadavrelor (Dimineață, Morții). Închisoarea e „Golgotă șeasă, fără altare”. Totuși, o undă de lumină în ochii unui monstru (Sfântul), Ion Ion, fixat prin moarte în neprihănita copilărie, „fătălăul”, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
supus. De aceea femeia părea să nimicească posibilitatea de relație personală ce presupune asumarea și acceptarea celuilalt prin părăsirea voii proprii. Nu e vorba de o iubire de tip social "altruist", ci de o transformare existențială în care individualitatea se "despoaie" de independența conduitei sale și se lipsește de rezistențele sale autonome. Pe parcurs, Persida cunoaște dăruirea iubitoare, dăruirea de sine naturală ce devine o asumare dinamică și progresivă a celuilalt, o asumare personală reciprocă a naturii individuale a celuilalt, o
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pe care majoritatea ziariștilor i-ar fi pus între ghilimele, nu sînt între ghilimele: FEMEIA PUBLICĂ. În acest film, apărut în 1984, ies în evidență dansul barbar al lui Valérie Kapriski (care încă nu și-a revenit după Anul meduzelor), despuiată la tot pasul, compoziția neverosimilă a unui Francis Huster în rolul unui scenograf roșcovan preocupat să monteze Posedații de Dostoievski sau compoziția mai puțin bizară a unui Lambert Wilson tînăr, care o face pe fotograful, dar destul de prost. Rubrica "Televiziune
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
deja despărțite de sine, dacă „sinele” lucrurilor 2 este înțeles aici ca „nucleu” al fenomenalității: „Venirea la apariție în acest «în afară de sine» al lumii înseamnă mai degrabă că lucrul însuși este aruncat în afara lui însuși, fracturat, frânt, scindat cu sine, despuiat de realitatea proprie, în așa fel încât, lipsit de acum înainte de realitatea sa, golit de carnea sa, el nu mai este în afara lui însuși, în Imaginea lumii, decât propriul său corp neînsuflețit, o simplă imagine, o peliculă transparentă, o suprafață
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în locul lui, și îmbrăcat în armura lui, să întoarcă soarta războiului. Dar Patrocles moare de mâna lui Hector, iar Ahile se hotărăște în sfârșit să intervină, nu înainte însă de a dobândi altă armură în locul celei de care Hector îl despuiase pe Patrocles, o armură făcută de Hefaistos însuși la rugămintea Tetidei. Apoi Ahile se împacă cu Agamemnon și, în a patra zi de la redeschiderea ostilităților, se năpustește pe câmpul de luptă, aducând nimicire în oastea troiană și omorându-l pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
moartea: atâtea morți, atâția morți și ruguri și cenușă, atâtea morți timpurii, câteva ilustre, multe, foarte multe întrevăzute doar în fulgerarea unei lovituri de lance. Și spaima continuă că nu vei fi îngropat după datini, că leșul o să-ți fie, despuiat de arme, ciopârțit de dușman sau lăsat pradă câinilor flămânzi și păsărilor care se hrănesc cu mortăciuni. Că, fără împlinirea riturilor, umbra ta va rătăci fără odihnă între tărâmuri. Însă durerea cea mai mare este pierderea unei ființe pe care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să-l împiedice, ba chiar spune că e frumos lucru să sară n ajutorul aheilor istoviți și pe pragul înfrângerii, și că pentru asta are nevoie de altă armură, de alt coif și de alt scut (de ale lui îl despuiase Hector pe Patrocles) și că a doua zi, în zori, va avea tot ce-i trebuie. Apoi Tetis le roagă pe surorile ei să se întoarcă acasă, cufundându-se în ape, și să-i spună lui Nereu toate câte s-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
omorât de Hector. Aflând, Ahile o cheamă din nou pe Tetis și îi spune că se întoarce la luptă, ca să-l răzbune pe Patrocles, omorându-l pe Hector. Ahile nu mai avea însă arme, pe ale lui le luase Hector, despuindu-l pe Patrocles. Tetis îi spune că îi aduce altele noi, făcute de Hefaistos. Între timp, Ahile se duce până la șanțul de apărare aheean și scoate trei strigăte cumplite, care îi înspăimântă pe troieni și le îngăduie aheilor să ia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
zăvorăsc porțile. Hector rămâne însă în afara zidurilor și îl așteaptă pe Ahile. Cuprins de spaimă, întâi fuge de el, iar Ahile îl urmărește, ocolesc de trei ori cetatea, apoi Hector se oprește, îl înfruntă pe Ahile, care îl ucide, îl despoaie de arme (erau propriile lui arme), îi străpunge gleznele și petrece o curea cu care îl leagă de car și pleacă în galop, târând leșul, cu părul despletit, prin praful câmpiei. Ajuns în tabără, ordonă mirmidonilor să rămână în formație
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Și că vor toci coasa țărănimii, sub ascuțișul căreia se temeau că aceasta se va răscula. În curțile oamenilor, ispravnicii strângeau zeciuiala în numele lui vodă. Scoteau în plânsete de copii datornicii din bordeie. Surzi la rugămințile și bocetele nevestelor, îi despuiau de haine și, beștelindu-i, îi biciuiau fără milă. Îi snopeau în bătaie pe acești necăjiți care nu-și plătiseră dijma. Prin pielea crăpată de lovituri, șiroia sângele țăranilor. Îndurau pe spate bătaia nemeritată a sărăciei trăite de veacuri, care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sunt făcut de Mama Natură ca să slujesc; iar traducerea, nu este ea oare o sclavie de care trebuie să mă dezbar?461 Pentru Leopardi acest exercițiu nu are funcția nociva pe care i-o atribuie celălalt romantic. Ea nu îl despoaie pe autor de propria personalitate, ci dimpotrivă, poate sa revigoreze inspirația creatoare, așa cum și anticii credeau că traducerile reprezintă o etapă necesară în dobândirea celei mai rafinate ars oratoria: cred că mi-am dat seama că traducerea că exercițiu trebuie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în tradiția mai veche sau mai nouă, în retorica (încă) modernă a simbolismului. Imagismul lui caută bizarul sau, în orice caz, inadecvarea logică și de bun-simț. Efectele stilistice sunt deseori surprinzătoare, fie pentru că sfidează prejudecățile pudibonde ale vremii, fie pentru că despoaie motive vechi de emoționalitatea lor și le coboară în derizoriu: toamnă „s-a descheiat încet la sâni” și „și-a lățit în țară rană”, „lumina-și îmbracă mănuși”, dimineața „a venit cu strachina de lapte în răsărit”, anunțând „pasărea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]