312 matches
-
Ediția nr. 2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului să ne așezăm iubito la cafea în noaptea cea cu vrăjitoare noi să ne ghicească în zaț, din pulbere de stea apoi să ne iubim pe pături de convoi, și despuiați, și goi să ne pitim de moarte, eu și cu tine până în mizul nopții să ascultăm tic-tacul în turn cum ora bate, din zațul de cafea să ne ghicim noi sorții, apoi la o alarmă ce sună în miez de
VIAŢA, UN REGRET de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379216_a_380545]
-
n-a mai rămas. Ba nu, în incinta de la intrare, cassa încă fanat colorată, ca o sudică moschee. În cîteva locuri, inscripțiile vechi, într-o limbă cu puzderie de semiluni dănțuind cînd deasupra, cînd dedesubtul cuvintelor. Ziduri și iar ziduri despuiate, răzăluite pămîntiu, surprinse parcă de un dezastru pompeian. Și pînzele temerarei pictorițe. Un trup de femeie, prins în lene de serai, dar, dar aici... aici... alături, era una din încăperile în care intra doar o cadă și unde ciolănosul băieș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și pe Giorgione, extrem de vizibil acum, în... pompierismul fidelității anatomice, în întîrzierea, nepermisă, acolo de unde, altfel, urma să șocheze, să scandalizeze. Nu îmi pot refuza, iarăși, tentația tactilă: mă apropii hoțește de copleșitoarea pînză și pipăi, medical, degetul mare al despuiatei între cei doi domni îmbrăcați: ei, bine, e aceeași materialitate a pastei ca la Rafael, ca la Giorgione. Poate un pic mai... Mai cum? Dar nu asta, sigur, i-a scandalizat pe filistinii juriului, ci doar (exterior picturii) teatralizarea, înscenarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Meu, si într-acolo mergi cînd cu o-Înțepătură-a limbii mele Înveninata te rostogolești spre înăuntru la locul cel din care eu ieșit-am15". 150 Tremurînd, ea răspunse: "De ce m-am născut, si ce sînt eu? Tristețe și frica, viu chin și despuiata Victima. [Gînditu-m-am să țes un Acoperămînt pentru Păcatele-mi în fața mîniei lui Tharmas.] [Cercetînd păcatele lui Tharmas curînd pe ale mele le-am găsit. O, nu ma ucide! tu esti mînia lui în Amăgire întrupata.] 155 L-am crezut păcătos
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
denumiri mineralogice: Fécamp, La Rochelle, Bayonne... Într-una dintre învelitori, am descoperit chiar o bucățică feroasă și aspră cu urme de rugină. Am crezut că citeam numele acelui metal ciudat: „Verdun”... Mai multe piese din colecția aceea au fost astfel despuiate. Când a intrat bunica, jocul luase de câtva timp o întorsătură mai agitată. Cele care ni se păreau urâte - ca „Verdun”, de pildă - fuseseră aruncate pe fereastră pe un strat de dalii. Mai multe învelitori ajunseseră să fie sfâșiate... Bunica
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sexual) în vederea alungării/legării duhurilor rele. La jumătatea secolului al XVIII-lea, arhiepiscopul catolic al Moldovei, Marcus Bandinus, a descris un rit de nuditate rituală menit să alunge/lege demonul ciumei. „într-o noapte obscură - notează Bandinus -, 10 fete bătrâne, despuiate, alergară de mai multe ori împrejurul satelor, gesticulând cu săltături și jocuri cu cântece, [și] aruncau din mână bețe aprinse [...] ; făcând aceasta, românii cred că ciuma nu se va atinge de oamenii goi, ci va avea rușine” (83, p. 57
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să le controleze. Undeva în spatele său, Elek, o femeie bătrână, încerca să pună în aplicare îndemnul Preotului ei. Acționând fulgerător, Xtyn ridică toate cele cincisprezece pumnale rituale și stârni un vârtej de metal asupra bătrânei, care rămase la rândul ei despuiată. În jurul ei se formă imediat un gol și, fără să vrea, gloata o împinse pe Elek în centrul arenei de consacrări. - Ai crezut că are vreo importanță faptul că am învins-o pe fata asta, pe care părinții ei au
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care istoria o amintește - sunt explicit tema unui poem al unui poet dialectal, intitulat chiar Limbă și dialect 2 (poetul este Ignazio Buttitta 3, iar dialectul - siciliana). Poporul e întotdeauna, în esență, liber și bogat: poate fi pus în lanțuri, despuiat, i se poate pune căluș 1, dar este în linii mari liber; poți să-i iei munca, pașaportul, masa la care mănâncă, dar este în esență bogat. De ce? Întrucât cine are o cultură proprie și se exprimă prin intermediul ei este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
trecerea în neființă. Transpunerea în frescă a pildelor scripturistice - cum ar fi parabola săracului Lazăr -, prilej pentru zugrav de a reprezenta „moartea păcătosului”, o moartea „rea”, anticameră a Infernului (pictorului i se recomanda să așeze în imagine „pe un bătrân despuiat [care] zace răsturnat pe un pat, acoperit până la mijloc cu o velință de preț; el își rotește ochii cu mare spaimă, dă din picioare și își întinde mâinile în toate părțile; iar deasupra-i un diavol îi înfige în inimă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Drapel la indigo). Imaginea trupului (dinăuntru, cel cu organe bolnave, ori trupul dinafară, spiritual) revine obsedant, deghizând boala și spaima de moarte în mici „spectacole”, liniștite sau terifiante, realiste sau onirice: „Respirația cicatrizată/ printre sceptre și oase colorate,/ abandonează pieptul despuiat/ asemeni unui ciocan uitat în ploaie - / râul negru ni se refugiază în obraji/ și sub stern - / dintr-un clopot uriaș,/ fără limbă,/ cad pisici roșietice - / prin mine trece tata fluierând/ o melodie veselă...” (Cortina); „De la o vreme picadorii înfruntă,/ noapte
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
când sunteți certați: jenă, durere, ori rușine? Indignare? Actualizați tumultul interior sau indignarea trezită de felul, cum sunteți certați. Imaginați-vă, că sunteți mustrați astfel: Era în primăvară. Mugurii se umflaseră, dar nu plesniseră și ramurile erau golașe, iar arborii despuiați și înfrigurați. Un înțelept se plimba prin pădure și gândea. Tot mergând și meditând, pentru că nu găsea răspunsuri mulțumitoare, s-a oprit în fața unei ramuri golașe, cerându-i: Vorbește-mi despre Dumnezeu! Deodată, mugurii au plesnit, petalele s-au desfăcut
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
o percepție sectară sau magică a Scripturii. Apelul la verset este vicios atunci când cititorul neglijează contextul și tradiția receptării. Timp de două milenii, creștini cu Scriptura în mână au putut justifica chiar totul. Biserica impune însă exigențe suplimentare față de cunoașterea despuiată a textului biblic. În citirea Scripturii, avem nevoie de tiparele tradiției și de rugăciunea „în Duh și Adevăr”. Urmând lecționarul și canonul patristic, credincioșii ortodocși vor putea renunța să pescuiască citate „anti-baptiste” sau „anti-penticostale” (transformând memoria Scripturii într-un rezervor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dintre furtuni, taifunul. Acesta se dezlănțuie uneori din senin, întocmai ca o bombă care explodează pe neașteptate deasupra unui orășel adormit. în ziua aceea, către asfințit, Pequod nimeri într-un taifun care-i smulse pînzele și-l lăsă cu catargele despuiate, în bătaia vîntului năpraznic ce-i sufla din față. Cînd se lăsă întunericul, marea și cerul începură să urle, sfîșiate de fulgere; lumina acestora dezvăluia catargele avariate, pe care fluturau ici-colo zdrențele lăsate de furtună, ca aibe cu ce să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
disprețuitoare: „Doar toată lumea știe că pe taică-tu l-au doborât mitraliorii ca pe un câine...“. Sau altă dată, în cursul unei hoinăreli, când am surprins-o din întâmplare, pierdută printre bălăriile dintr-o viroagă, pe femeia aceea pe jumătate despuiată și beată, pe care doi bărbați o posedau cu o grabă brutală, într-un gâfâit de râsete false și înjurături. Pe fundalul întunecat al ierburilor de iunie, albul trupului ei foarte rotund, foarte plin, îți lua ochii. A întors capul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
am dat peste o femeie care, așezată cu spatele la zid, părea absentă, cu ochii măriți, cu chipul deformat de o bilă de qât, pe care o mișca încet cu limba. Iar pe stradă, oamenii târau pe jos un trup pe jumătate despuiat, pe care trecătorii încercau să-l calce în picioare, cu urlete de bucurie... Când te-ai întors acasă, era încă destulă lumină pentru a vedea pe chipul tău rețeaua aceea de tăieturi. „Parbrizul...“, ai șoptit, și ai rămas câteva secunde
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
schelete în haine vărgate. Un neamț pitit îndărătul acestei grămezi. O grenadă care împrăștie morții. O bucată de zid se năruie - violența soarelui. Neamțul se încurcă, înfășurându-se printre trupurile în haine vărgate. O baracă arde. O ființă, pe jumătate despuiată, se târăște salvându-se din flăcări. Surzenia e totală. Exploziile sunt auzite de stomac, de plămâni, de tâmplele strânse ca într-o chingă. Tăcerea vine și din interior, din pântece. Privirea, încă febrilă, sare ricoșând de la un zid la altul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
O să-mi iau cutia pentru viermi de mătase. Și niște ouă. Ca să putem face bani. Lefty o apucă de cot și Îi zgâlțâi jucăuș brațul. ― În America nu se face mătase. ― Dar se poartă haine, nu-i așa? Sau umblă despuiați? Dacă poartă haine, au nevoie de mătase. Și pot s-o cumpere de la mine. ― Bine, cum vrei tu. Dar grăbește-te. Eleutherios și Desdemona Stephanides au plecat din Bithynios pe 31 august 1922. Au plecat pe jos, cu două geamantane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fi murmurat cuvinte învățate pe de rost. Am mai învățat și să semănăm semințe, să îngrijim ogorul, să tăbăcim pielea. Vă bucurați cu toții că ați învățat aceste lucruri? Da, padre. Undeva în sat se auzi cântând un cocoș. Niște copii despuiați se uitau dintr-un colț al răscrucii la această scenă ce aducea întrucâtva cu o judecată. Velasco se întoarse triumfător spre japonezi. În acel moment, subsorile sale răspândiră în aer un miros puternic, dulce-acrișor, însă Velasco nu păru să bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care scrisese aceste semne stângace. Se apropia prima iarnă de când se întorsese acasă. În crângul dimprejurul casei sale, frunzele veștede cădeau în fiecare zi ca fulgii de zăpadă. Într-o bună zi băgă de seamă că păduricea era cu totul despuiată, iar ramurile argintii și golașe se întrețeseau ca ochiurile unei plase. Ca de obicei, samuraiul se ducea în munte împreună cu Yozō și cu ceilalți supuși să taie lemne. La ei în vale, copacii doborâți erau fie tăiați ca lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să mă aline. Noaptea te visez mereu, Ramuri peste trupul meu, Că mă strângi la sânul tău Ca o mamă pruncul său. Ieri la tine am venit, Supărat eu te am găsit Era-i trist și aplecat Și de frunze despuiat. Soarta să ți-o schimb acum Mi-aș dori dar nu am cum, Tu veșnic, eu trecător, Tu renaști eu sigur mor! Mă chemi când întinerești Tot cu flori să mă- nvelești Să te simt că ești cu mine Să
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
pe furiș. Nu vreau singur să te știu Când codrul este pustiu, Fă-ți o casă călduroasă Ca să treci iarna geroasă. Codrul e frate cu mine, Nici lui iarna nu îi bine Că e trist și aplecat Și de frunze despuiat. Îți port grija-n suflețel Că ești mereu singurel, De-ai fi cucule cu mine Amândoi am trăi bine. MAMA De când e lumea pe acest pământ Tu ești mamă chipul cel mai sfânt Ești un înger ești un strop de
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
mâncat de dorul de sacralitate. Da, du-te și găsește-o când toată lumea ucide pe toată lumea. Când a fost ucisă Antonina. Când el Însuși a fost supus la omor lângă ea. Când În el și În alți șaizeci sau șaptezeci, despuiați și după ce-și săpaseră singuri groapa, se trăsese și căzuseră Înăuntru. Trupuri peste propriul trup. Strivind. Soția lui moartă pe undeva prin apropiere. Zbătându-se afară mult mai târziu de sub greutatea stârvurilor, târându-se afară din pământul afânat. Scurmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu stâlpii de lemn sculptat, apoi dispăru și prispa, după aceea și pomii, acum uscați, la urmă nu se mai văzu nici Lung, o ceață - și deodată morții din cel de-al doilea război mondial, îngropați sau neîngropați, trupele noastre despuiate, cu uniformele rupte, căștile într-o parte sau atârnându-le după gât, ori fără, cerând să fie primite la Conferința de Pace care începuse în vara acelui an la Paris. Ușile erau închise, omul în livrea de la intrare părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sau al treilea etaj. Dar la etajul patru o voce de femeie a zis: Intră. M-am gândit că trebuie să fie Tessie O’Grady. Mai ales că ea ar fi avut acces în dormitorul lui Racey să facă pozele despuiate. Dar nu era ea. Era Detta! Cu pantaloni croiți pe comandă, bluză de mătase și un pistol! Hopa! A zis: Stai jos. A arătat spre un scaun. Mă rog, spre singurul scaun, de fapt. Unul stingher de lemn, așezat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a demarat. Așadar, ce zici de asta, Anna? Eu sunt stânjenită la culme. Mă simt ca ultima proastă. Am crezut că Colin e înnebunit după mine, dar el era în cârdășie cu Detta - și probabil că el a făcut pozele despuiate. Am crezut că sunt un detectiv în toată regula, care reușește să-și croiască drum în ograda familiei O’Grady, când, de fapt, în tot timpul ăsta, ei îmi făceau munca mai ușoară. Deprimată. Crimă și pedeapsă. — Vezi? i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]