283 matches
-
Unu, prin urmare, nu face parte din ierarhie și nici nu este unul ca valoare numerică, neputând fi înscris într-o serie. El este Unul prin diferență absolută față de multiplul întemeiat de/prin el. De aceea, nu va avea nici o determinație aparținând lumii acesteia, dar se va manifesta prin toate câte sunt, conferindu-le unitate. Shema, rugăciunea zilnică rostită de evreul practicant în iudaism, reia celebrele versete din Deuteronom: „Ascultă [Shema], Israele! Domnul [YHWH], Dumnezeul nostru [Eloheinu], este singurul Domn [YHWH
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
voi aduce aminte de legământul dintre Mine și voi și dintre toate viețuitoarele de orice trup; și apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură».“ (B.E./V.T., Geneză 9:12-15, CNS) Dacă Unul nu suportă nici o determinație având, paradoxal, toate determinațiile, în privința multiplului lucrurile stau, după cum am văzut, altfel. Multiplul nu doar acceptă determinațiile, ci acestea îi de-finesc natura, constituind, prin parțialitate și delimitare, deopotrivă identitatea și diferența specifică. Veriga ultimă și unică a identității tuturor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
legământul dintre Mine și voi și dintre toate viețuitoarele de orice trup; și apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură».“ (B.E./V.T., Geneză 9:12-15, CNS) Dacă Unul nu suportă nici o determinație având, paradoxal, toate determinațiile, în privința multiplului lucrurile stau, după cum am văzut, altfel. Multiplul nu doar acceptă determinațiile, ci acestea îi de-finesc natura, constituind, prin parțialitate și delimitare, deopotrivă identitatea și diferența specifică. Veriga ultimă și unică a identității tuturor lucrurilor este dată de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură».“ (B.E./V.T., Geneză 9:12-15, CNS) Dacă Unul nu suportă nici o determinație având, paradoxal, toate determinațiile, în privința multiplului lucrurile stau, după cum am văzut, altfel. Multiplul nu doar acceptă determinațiile, ci acestea îi de-finesc natura, constituind, prin parțialitate și delimitare, deopotrivă identitatea și diferența specifică. Veriga ultimă și unică a identității tuturor lucrurilor este dată de legătura cu Unul. însă firul identităților particulare este derivat și se instituie ca
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
configurații care „parazitează“ ierarhia, încer când să se autonomizeze în virtutea altor principii decât Unul. Principiul ierarhic exclude, prin natura lui, adaosul (prin multiplicarea părții) sau lipsa (prin negarea sau omiterea unei părți ori prin înlocuire). Unicitatea părții cuprinde implicit și determinația „locului“ specific în ierarhie. Prin urmare, păstrarea specificității în absența locului „propriu“ va conduce la pierderea unicității și la crearea unei „malformații“ în cadrul ierarhiei, prin translocație. Altfel spus, ordinea treptelor și a părților este esențială, cea mai mică „răsturnare“ provocând
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
razele X, acestea traversează țesu turile moi ale trupului, făcând posibilă „vederea“ a ceea ce la început era vizibil doar în potenta: oasele. În același timp în care oasele devin vizibile, pielea, culoarea acesteia, dimensiunile corporale, tot restul care ține de determinațiile individuale ale subiectului radiografiat, nu mai sunt vizibile. Intelectul agent, asemenea unui aparat cu raze Röntgen, nu este nevoit să aibă capacitatea de a „vedea“ și sensibilele particulare, si universalele imateriale pentru a le putea extrage doar pe cele din
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
acela cade în haos" (Mehedinți, 2002, p. 43). În imaginarul politic al interbelicului, etnicitatea este principiul ordonator al universului uman, nomos-ul construit deasupra abisului ca scut împotriva terorii (Berger, 1967). Nesocotirea fatalității etnice, strădania în contra naturii de a ieși de sub determinația etnicității, presupune un flirt periculos cu anomia existențială, o plonjare în abis. Umanitatea însăși, calitatea de a fi om, este condiționată de trăirea întru și pentru neam: "Ca să fii om, trebuie [...] să faci parte dintr-un neam și să perfecționezi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Împotriva oricărui gnosticism, incapabil a înțelege cum trei să fie una, s-a decretat că trei sînt efectiv una. În termeni filozofici, ființa este și ea trinitară, neînsemnând numai legea, nici realitatea individuală numai, ci laolaltă legea, realitatea individuală și determinațiile sau procesele lor"162. Modelul cultural creștin treimic este primul model cultural deschis și expansiv din istoria civilizației. La sfârșitul secolului al XX-lea, constată Noica, " Întregul glob stă sub semnul modelului european"163, dar tot el trage semnalul de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
umane". Le reproșează doctrinarilor modernismului și postmodernismului că ocultează "întreaga esență a teismului veritabil", dat fiind că Dumnezeu este deasupra și dincolo de ceea ce gândește omul despre El. În viziunea teologică a lui J. J. Fanella, transmodernismul arată că Dumnezeu scapă determinațiilor epistemologiei umane, că transmodernismul trimite la o epistemologie transumană, la mijloace transcendente. Acestea sunt Cuvântul și Spiritul Său: "Transmodernismul susține că Dumnezeu este mai degrabă în acord cu gloria Sa transcendentă și infinită decât cu epistemologia schimbătoare". Epistemologiile moderne și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
am sugerat deja, din punctul meu de vedere, rolul politic este departe de a fi un rol în sensul obișnuit al cuvântului, așa cum este cel de doctor sau de pompier. Sarcinile politicii sunt atat de difuze, atât de dependente de determinațiile culturale, atât de ușor de supus contest]rii morale, încât aproape nu are sens s] deriv]m norme funcționale din comportamentul politic în sine. Cand un politician afirm] despre un altul c] este „un adev]rât profesionist”, el ofer] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
culturală, antropologia filosofică, filosofia care, împreună, au reliefat atributele fundamentale ale personalități: fondul psihic, libertatea și responsabilitatea, demnitatea, eroismul sau spiritul de sacrificiu, spiritul de dreptate, încrederea în sine bazată pe conștiința valorii proprii, entuziasm și originalitate în creație. Dintre determinațiile menționate, o importanță deosebită, prin implicațiile lor filosofico-antropologice, au libertatea și responsabilitatea. Fiind legată de om, de locul și rostul lui în lume, această problemă a fost pusă în filosofie încă de la începuturile ei, libertatea presupune, ca un prim și
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
omul poate deveni și altceva decât ceea ce-l face să fie ceea ce este. Cunoașterea rațională, integrată în conștiința umană totalizantă și participantă, devine deschizătoare de orizont axiologic în care se realizează corespondența între rezultate și scop, dintre finalitatea conștientă și determinațiile obiective. In limitele evantaiului de posibilități pe care îl deschide necesitatea nimic nu este dinainte jucat și nimic nu se joacă fără el, fără acel plus pe care îl introduce creativitatea omului, care a reușit să străbată itinerariul care desparte
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
socioculturală, antropologia filosofică, filosofia, care împreună au reliefat atributele fundamentale ale personalității: fondul psihic, libertatea și responsabilitatea, demnitatea, eroismul sau spiritul de sacrificiu, spiritul de dreptate, încrederea în sine bazată pe conștiința valorii proprii, entuziasm și originalitate în creație. Dintre determinațiile menționate, o importanță deosebită, prin implicațiile lor filosofico-antropologice, au libertatea și responsabilitatea. Fiind legată de om, de locul și rostul lui în lume, această problemă a fost pusă în filosofie încă de la începuturile ei. Libertatea presupune, ca un prim și
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
nu a fost însă demonstrată, logic vorbind. De altfel, unii dintre criticii lui Descartes au atacat în fundament însăși ideea lucrului gînditor individual, punînd întrebarea: ) S-a apreciat că enunțul “je doute que j’existe” conține implicit și “simultan existența determinațiilor pragmatice «eu» și «tu», eu și celalalt” ) dar aceasta poate fi valabil doar dacă privim desfășurarea spiritului din perspectiva interlocutivă, caz în care relația de dialog există între Descartes și Cartesius ca partener imaginar ideal. În legătură cu aspectul problematic creat de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
În Meditația a -IIIa, Descartes definea gîndurile “ca imagini ale lucrurilor” ce nu conțin decât ceea ce este reprezentat în mod imediat în spiritul conștient și le distingea de alte gînduri care, în plus față de dimensiunea reprezentativă, implică și o altă determinație, prin care trebuie să considerăm judecățile ce presupun un act de voință. Întreaga noastră gîndire nu se rezumă așadar la activitatea de judecare. Cu toate acestea, cerectarea adevărului ca și căutarea a ceva ferm și constant în științe, se întemeiază
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
libertate umană - limita deci -, și nu libertatea pur și simplu, să dea titlul acestor pagini. Am numit libertatea care, ca să funcționeze, are nevoie de limite „libertate gravitațională“. Cartea s-ar fi putut atunci intitula Despre libertatea umană ca libertate gravitațională. Determinațiile cu care orice ființă umană pornește la drum și care fac parte din zestrea ei, ca „limite“ pe care nu ea le-a ales, dar dinlăuntrul cărora se înalță și se exersează propria noastră putință de alegere, au fost numite
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
trupească și spirituală, rasa, tribul și toate celelalte determinații sau limitații - douăsprezece la număr - pe care le-am analizat în capitolul Elementele fondului intim străin. Libertatea, care face și ea parte din elementele fondului intim-străin, fiind deci și ea o determinație fatală a ființei noastre, este, spre deosebire de toate celelalte limite care ne constituie de la bun început, o limită emancipată, „insurecțională“, o limită capabilă la rândul ei să creeze limitații. Limba română are privilegiul de a exprima, prin aceeași familie de cuvinte
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ar fi putut numi Despre libertate ca preluare în proiect. În sfârșit, când libertatea se întoarce asupra ei și își pune problema propriei surse și a propriei conferiri (de unde vine libertatea noastră?), ea alunecă peste toate limitele și peste toate determinațiile care o făceau cu putință și pierde terenul ferm al exersării ei. Luându-se pe ea însăși în proiect, libertatea evoluează către o zonă în care reperele se pierd și la care vorbirea directă nu are acces. Această zonă este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
la nivelul libertății mele. Celelalte limite sau determinații sunt imuabile, au caracter de fatalitate: sunt neputincios în fața lor și nu pot decât să le accept ca atare. Sexul, zestrea somatică, zestrea mentală, ascendența, rasa, națiunea („tribul“), epoca sunt limitele imuabile, determinațiile asupra cărora libertatea mea nu se mai poate exersa ulterior. Nu pot, bărbat fiind, să devin femeie, nu-mi pot schimba talia trupului sau forma mâinii, nici tăietura spirituală, după cum nu-mi pot alege alți părinți, altă rasă sau altă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
intim dezacord cu tot ce mi s-a dat. Pot să accept ca atare elementele fondului intim-străin, pot să accept parte din ele, după cum pot să nu mă împac cu nimic din tot ce mă precedă. Nu sunt nefericit din pricina determinațiilor asupra cărora nu pot reveni, nu simt nevoia să schimb nimic din cele asupra cărora aș putea reveni. Sau, dimpotrivă, sufăr pentru ceea ce nu mai pot schimba, mă grăbesc să modific determinațiile asupra cărora pot reveni. Pot să-mi accept
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
tot ce mă precedă. Nu sunt nefericit din pricina determinațiilor asupra cărora nu pot reveni, nu simt nevoia să schimb nimic din cele asupra cărora aș putea reveni. Sau, dimpotrivă, sufăr pentru ceea ce nu mai pot schimba, mă grăbesc să modific determinațiile asupra cărora pot reveni. Pot să-mi accept sau să-mi detest chipul și înzestrarea mentală, pot să-mi doresc alți părinți, să tânjesc după alt tărâm, să-mi repudiez neamul, să regret că m-am născut în acest secol
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de limite al fondului intim-străin se face în mod spontan și tocmai această identificare este temeiul agresivității. Pare curios, la prima vedere, faptul că acordul cu hotarele proprii poate lua forma agresivă a excluderii: excluderea a tot ce cade în afara determinațiilor mele. Pentru că tot ce cade în afara acestor determinații continuă să rămână în perimetrul identității mai vaste numite „om“. Oricât aș fi de diferit prin constelația celor douăsprezece elemente ale fondului intim-străin, nu pot să mă împiedic să constat că oricine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
intim străin să-și piardă forța negativă. Doar democrația în fața morții și a lui Dumnezeu (acest punct suprem de anulare a diferențelor) îmi aduce aminte de hotarul finitudinii și al faptului de a fi om, pe care orgoliul închiderii în determinațiile mele mă face la tot pasul să îl dau uitării. Dar ce loc ocupă, în constelația elementelor fondului intim-străin, libertatea? Am văzut că libertatea este singura dintre limitele primite (ea mi-a fost conferită și vine, ca și celelalte limite
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pentru că ceea ce nu-mi aparține devine al meu, eu pot să preiau zeii, numele, limba sau casta celuilalt. Sunt gata să renunț la ceea ce mă definește și sunt gata să mă definesc prin ce nu este al meu. La limită, determinațiile fondului intim străin dispar în iubire, sau devin indiferente, și locul pe care dispariția lor îl lasă liber este umplut de obiectul pentru care iubirea mea a optat: de celălalt. La rândul lui, celălalt se curăță, în vederea dăruirii, de determinațiile
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
determinațiile fondului intim străin dispar în iubire, sau devin indiferente, și locul pe care dispariția lor îl lasă liber este umplut de obiectul pentru care iubirea mea a optat: de celălalt. La rândul lui, celălalt se curăță, în vederea dăruirii, de determinațiile sale și vine în fața mea liber pentru a fi umplut de obiectul pentru care iubirea lui a optat: de mine. Dar cine suntem „eu“ și „celălalt“ acum? „Reneagă-ți tatăl și refuză-ți numele și ia-mă pe mine toată
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]