279 matches
-
mahala, cu leandri și lămâi pe prispă, cu liniște, sațiu. Semn că soarta nu-i hărăzise darul de a se bucura de viață așa cum decurgea, că o adâncă nemulțumire mocnea în însăși alcătuirea insului. Moștenită, dar în altă gamă, de la detestatul părinte. Alegerea de primar a fost unul din jocurile copilăriei mele, de care mă feream însă, pe cât îmi stătea în putință, nesuferind violența și viclenia acestuia. Un băiat, luat la ochi de grupul de copii ce se energizau în recreație
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
zi de zi pe Dali și pe Picasso, împreună, - lucru depășind contorsionarea cea mai mare a formelor, până și ce a fost în stare întreaga Facere să inventeze și a cărei forță superioară Principiului însuși al Negației, al fratelui vitreg, detestat - face ca explozia tuturor bombelor posibile, americane, rusești , să se audă ca un mic - mic pocnet de sticlă de șampanie destupată. Explozie despre care fiii secolului XX, crezură, naivi, că era Iadul... După enumerarea tuturor efectelor devastatoare ale fatalului Eveniment
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
retipărirea și analiza operei pe care au moștenit-o. Stephen este un om bogat, la 80 de ani, de pe urma „muncii” (cunoscătorii lui Joyce știu că e cuvântul nimerit) unui bunic mereu în pană financiară. Trăiește pe insula Ré, unde mult detestații „joyceni” promit, de bucurie că au scăpat de abuzurile lui, să-i ofere, pe 13 ianuarie, nici o zi mai târziu, un spectacol, arborând pancarte uriașe pline de citate din opera lui Joyce, pentru care nu-i vor plăti, mai încape
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5030_a_6355]
-
fantezistă și destinul lui Milosevici o dovedește cu prisosință)? Iată numai câteva dintre întrebările contrafactuale ale lui Ion Ianoși, care ar putea să dea de gândit. O altă întrebare, cel puțin la fel de incitantă este de ce a fost Nicolae Ceaușescu mai detestat decât predecesorul său, în condițiile în care marile crime ale comunismului s-au petrecut pe vremea lui Dej? Răspunsul lui Ion Ianoși merită consemnat: ,Din cauza mecanismului specific al terorizării supușilor săi. A administrat fără încetare măsuri înjositoare, zi de zi
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
W. P., - am stat de vorbă cu un sociolog autohton care se plângea întruna că America nu-i bine văzută și când îmi amintisem cuvintele celebre ale generalului De Gaulle: O țară mare nu-i iubita, o țară mare este detestata. Ideea europeanului se pare că îl mai liniștise oarecum... Era pe vremea războiului din Vietnam. Cu manifestațiile știute. Când m-a frapat o lozinca de-a lor, mazochistă, - de care am mai pomenit - și care circulă de obicei printre tineri
Agheasma anglo-saxonă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11607_a_12932]
-
putere și intelectualul umanist este ilustrat de această relație ce furnizează oficialității o cale de a-și asocia vocea cărturarului propriului discurs propagandistic. Dincolo de colectivizare și gulag, Gorki celebrează, poematic, nașterea unei utopii moderne, care nu datorează nimic atât de detestatului individualism burghez. Antifascismul și mai apoi lupta postbelică pentru pace, animată de aceeași omniprezentă obsesie a progresului, schimbă polaritatea proiectului politic, descifrând în tiranie apoteoza libertății. Democratismul comunist își face intrarea pe scena universală, în această secvență polemică direcționată de
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
scremut pentru care cei patru Evangheliști n-au fost decât niște mincinoși dovediți, Părinții Bisericii - niște nătărăi interesați în ascunderea adevărului, Biserica însăși - o șleahtă de nemernici protejându-și interesele chiar și prin crimă, iar Opus Dei - mâna criminală a detestatei (de el) Biserici. Mișmașul lui, al cărui unic fundament real este caracterul ambiguu al picturii marelui florentin, urmează punct cu punct toate rețetele și poncifele pe care mizează grosolana literatură de aventuri de peste Ocean: mister opac, violență nemotivată, dedesubturi primejdioase
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
psihologică necesară creației. Dar nu am ce face.“ (87) Însemnările acoperă intervalul dintre 1954 și 1956, fiind o analectă de mărturii avînd drept țintă contemporanii și episoadele trăite. Galeria de personaje e numeroasă: de la Mihai Ralea, pesemne figura cea mai detestată de Pandrea, pînă la cumnatul Lucrețiu Pătrășcanu, executat de foștii tovarăși din cauza abaterii de la linia internaționalismului, de la poetul Radu Gyr, alături de care a stat la Aiud, pînă la portretul maicilor Veronica sau Micaela de la Mînăstirea Vladimirești, în al căror proces
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
e foarte frumoasă ! Are ochii albaștri și seamănă c-o veveriță !“. Parcă presimțind zbuciumații ani care aveau să vină, am degustat dilatat, trăgând de ele ca de-un elastic, lunile de concediu de maternitate petrecute în același minuscul apartament (altminteri detestat, al mamei, dar și al propriei mele copilării și adolescențe). Liniștea semăna cu o bulă de cristal. Am regăsit-o apoi, de fiecare dată când am născut : părea de nezdruncinat. Îmi pot aduce perfect aminte de prima vizită a doctoriței
Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
de oriunde ar privi spre moarte. în ambele proze care alcătuiesc volumul de față, revelația se leagă direct de un schimb de semne: în prima dintre ele, comisionarul (obișnuit să lase mesajele altora să se rostească prin sine) devenit paznic, detestat și mereu respins de "prizonierul" său, se substituie acestuia, în urma unui schimb de cuvinte-obiecte, la fel cum bătrânul din a doua povestire devine "făt" nenăscut, colecționând obiecte-oameni. Este mai puțin important în ce fel ajunge Andrei Oișteanu să își populeze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
perioada și (când aliați, când adversari) au fost implicați în aceleași evenimente. Despre fiecare s-a spus că a dirijat politica Europei. Desigur, între ei existau diferențe importante și foarte clare. Au fost în același timp și în același fel detestați, atacați, calomniați; pentru a aprecia asemenea oameni, trebuie să ne raportăm însă la ansamblul operei și mai puțin la micimile morale din viața lor. Prințul Metternich a debutat în politică atunci când Napoleon a început să stârnească uimirea întregii lumi. El
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ocupanții unei mese Învecinate, doi necunoscuți ale căror „fierării“ - spade lungi - și cape atârnau Într-un cui pe perete. Aceștia tocmai Îl felicitaseră pe poet pentru niște versuri care În realitate Îi aparțineau lui don Luis de Góngora, cel mai detestat dușman de-al lui din republica literelor, pe care Îl acuza de tot ce se putea: că-i poponar, câine sau evreu. Făcuseră greșeala aceea fără nici o intenție rea sau cel puțin așa părea; Însă don Francisco nu era dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
zi de zi pe Dali și pe Picasso, împreună, - lucru depășind contorsionarea cea mai pervertită a formelor, până și ce a fost în stare întreaga Facere să inventeze și a cărei forță superioară Principiului însuși al Negației, al fratelui vitreg, detestat - face ca exploziile tuturor bombelor posibile, americane, rusești să se audă, eventual, doar ca un mic - mic pocnet de sticlă de șampanie destupată. Explozie despre care fiii secolului XX, crezură, naivi, că era Iadul... După enumerarea tuturor efectelor devastatoare ale
Sfârșitul lumii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5580_a_6905]
-
chipul cum toți ocoleau chestiunile ce-l interesau, refugiindu-se în complimente de conveniență, bănuia rezervele. Ioanide era elogiat în fraze delirante ori atacat cu vehemență, se ghicea într-asta valoarea lui paradoxală, problema pe care o reprezenta. Iubit sau detestat, Ioanide exista. Pomponescu ar fi dorit ca specialiștii să discute, să se aprindă asupra operei sale, să afirme sau să conteste; dimpotrivă, aceștia ședeau muți sau omagiau pe omul politic. În ciuda acestei lucidități și a sentimentului de zădărnicie corespunzător, Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atrag și acum și le devorez, în ciuda faptului că teoretic lupt împotriva ideilor revoluției. Mă fascinează figurile oamenilor Convenției, agitația acelor ani și, trebuie să spun, primejdia la fiece moment de a merge la eșafod. Îmi plac personajele cele mai detestate: Robespierre, Marat, Saint-Just, eroii absurzi, făcând o politică aparent lipsită de bun-simț, descreierată. (Ioanide: "Robespierre voia ceva onorabil: să doboare despotismul monarhic!") O paranteză: Bunul-simț n-are succes în istorie. Spre pildă, Napoleon. Toate campaniile lui sunt iraționale, politica lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
multe cazuri în care bărbații și femeile s-au apropiat mai mult decât era cazul, astfel încât Asahara a avertizat în predicile sale: «Femeia samana nu trebuie să se apropie de bărbați. Să nu păstrați doar distanța, dar să le și detestați.» Am fost lăsat destul de des criticând de unul singur. Până la un punct era o atmosferă destul de urâtă acolo. - Nu prea vă îndreptați spre mântuire? Nu mai suportam. Era o perioadă când mă gândeam să plec. Am făcut tot ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acorde pentru asta niște pedepse foarte aspre. Conform ziarelor și radioului, oameni mânioși, pe drept cuvânt, făcuseră deja ce putuseră, dând buzna în jalnica mea mansardă cu șobolani, spărgându-mi geamurile, distrugând sau luând cu ei bunurile mele pământești. Mult detestata mansardă se afla acum zi și noapte sub supravegherea poliției. Ziarul New York Post sublinia în editorialul său că poliția nici n-ar putea să-mi acorde protecția necesară, de vreme ce dușmanii mei erau așa de numeroși și cu porniri atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a existat vreodată un personaj mai urât în tot spațiul românesc. Ion Sturza, convins că Plahotniuk l-a lucrat în Parlament, scria imediat după propunerea lui Marian Lupu despre acest monstru: „De ce dorește neapărat război acest om? Este cel mai detestat dintre moldoveni. Este autorul matricei oligarhice din țară. Participant activ la furtul miliardului și al schemei de spălare de bani. Beneficiar al schemei de energie, telecomunicații, metal și multe altele. Plătitor regulat de mită la mulți demnitari din Moldova și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
în lipsa ei, nu-i schimbase nimic pe figură. Păcat, foarte păcat - era tot ea, cea dintotdeauna. Iar rochița ei nouă și neagră, de catifea, n-o avantaja, așa cum spusese și Muti ; îi făcea parcă tenul și mai gălbui-pământiu, și părul, detestatul ei păr, cu fir prea subțire, casant, care îi creștea necontenit, ca un puf decolorat la rădăcina frunții, părul ei atârna mai rar și mai fără luciu ca niciodată. Se privise mult timp în oglindă, din față ; pe urmă, încercase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
poate explica până la capăt. Apoi ― dar e același lucru ― Spiritul în filozofia lui Hegel. La Kant și la Heidegger omul devine pliul conștient de limita deplierii sale.) 8 mai Filozofii nu pot fi iubiți, ci doar respectați și, la rigoare, detestați. Medicul care îți spune cât mai ai de trăit îți impune prin autoritatea științei lui, dar tocmai pentru că îți răpește orice speranță, el nu are cum să fie iubit. Or, filozofii sânt aducătorii relei-vestiri. Nelăsîndu-ne să ne desprindem de "solul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai puțin dezagreabil și o să-l poată suporta mai ușor; Îi spuse de trei ori la rînd, dar degeaba: continua să fie Îngrozitor Gargajo ăsta; pînă cînd chiar el, hipersensibil cum era, Îi ghici intenția și se simți dezgustător și detestat, Își plecă ochii și rămase așa Întreaga după-amiază, mut, jegos și pocit. „Trebuie să fii complet lipsit de papile gustative În cerul gurii ca să nu-ți placă tocănița negresei mele!“, striga rotofeiul Romero În timp ce ieșeau cu toții grăbiți, Îndreptîndu-se spre automobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Simfonice a radioului ceh. Un turneu în acei ani avea să-l conducă, pentru prima oară, și la București, unde în octombrie 1947 dirija la Ateneu. Preluarea puterii de către comuniști în 1948, emigrarea lui Rafael Kubelik și manipulațiile unui personaj detestat al epocii, ministru al Culturii, au condus la înlăturarea de la conducerea filarmonicii a dirijorilor Karel Šejna și Václav Neumann și impunerea prin decret a lui Karel Ančerl ca dirijor principal, sub pretextul recomandării lui David Oistrach. Orchestra l-a tratat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
concura cu adevărat adulții sunt matematica și muzica. Psihologic, acești copii sunt foarte complecși, adeseori singuratici, izolați de cei de seama lor și chiar de propriile familii, din cauza talentelor pe care le au și pentru care sunt deopotrivă admirați și detestați. Aptitudinile sociale sunt adeseori retardate, făcând incomode interacțiunile din cadrul grupurilor. Pentru Harry, provenit din periferii, problemele erau amplificate. Odată Îi spusese lui Norman că pe vremea când Învăța despre transformatele Fourier, ceilalți abia Învățau să joace baschet. Era posibil deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
decît cei cîțiva mecanici ori ofițeri de la aeroclubul din Băneasa, se înflăcărau în scris. Publicau articole fulminante în toată presa continentului și în umbra pe care o făceau nu se mai zărea nimic. Iar contextul, contextul era știut, admirat și detestat, iar în alcătuirea lui il Duce se străduia din plin, aruncînd lire cu lopata și făcîndu-l pe aviatorul Italo Balbo șeful aviației sale, o armă misterioasă, care intimida și oricum inspira respect nu doar pentru flota aeriană în sine, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un Eton, ca să putem crea conștiința de sine a păturii de guvernanți. În schimb, avem „școli pregătitoare“ curate, flasce și inofensive. Amory a luat un start complet greșit, fiind considerat În general un tânăr Înfumurat și arogant și fiind unanim detestat. Juca fotbal american cu Îndârjire, alternând o nesăbuită inventivitate cu tendința de a se feri de accidentele atât cât Îi permitea onoarea de jucător. O dată, cuprins de o panică irațională, a dat bir cu fugiții din Înfruntarea cu un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]