380 matches
-
pp. 118, 122-123; V.Al. Georgescu, op. cit., p. 119; P.P. Panaitescu, op. cit., p. 155. 608 G. Castellan, Histoire des Balkans (XIVe-XXe siècle), Edit. Fayard, 1992, pp. 155, 157. 609 Pentru amănunte, a se vedea: H.H. Sthal, Contribuții la studiul satelor devălmașe românești, vol. I, Edit. Academiei R.P. R., București, pp. 172-173; V.Al. Georgescu, op. cit., p. 128; V. Gionea, L'élection du prince régnant en Valachie et en Moldavie et son pouvoire absolu aux XIVe-XVIIe, Recherches, IV, București, 1980, p. 113
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
fi țăran, nu locuitor al satelor, nu a avut un act de proprietate, prin care să probeze un drept exclusiv asupra unei suprafețe de pământ. Pe tot teritoriul locuit de români a existat, înainte de formarea statelor feudale românești, o stăpânire devălmașă, arhaică, nediferențiată, a comunităților sătești, care îmbrăcau forma de obști teritoriale, provenite din obștile gentilice. Această stăpânire devălmașă, mai corect spus, folosire devălmașă, care se referă la posesiunea și folosirea în comun a pădurilor, apelor, fânețelor, islazurilor, pășunilor, mai puțin
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
drept exclusiv asupra unei suprafețe de pământ. Pe tot teritoriul locuit de români a existat, înainte de formarea statelor feudale românești, o stăpânire devălmașă, arhaică, nediferențiată, a comunităților sătești, care îmbrăcau forma de obști teritoriale, provenite din obștile gentilice. Această stăpânire devălmașă, mai corect spus, folosire devălmașă, care se referă la posesiunea și folosirea în comun a pădurilor, apelor, fânețelor, islazurilor, pășunilor, mai puțin a terenurilor de arătură, care, multă vreme, au fost trase la sorți, ca fiecare să aibă parte, prin
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de pământ. Pe tot teritoriul locuit de români a existat, înainte de formarea statelor feudale românești, o stăpânire devălmașă, arhaică, nediferențiată, a comunităților sătești, care îmbrăcau forma de obști teritoriale, provenite din obștile gentilice. Această stăpânire devălmașă, mai corect spus, folosire devălmașă, care se referă la posesiunea și folosirea în comun a pădurilor, apelor, fânețelor, islazurilor, pășunilor, mai puțin a terenurilor de arătură, care, multă vreme, au fost trase la sorți, ca fiecare să aibă parte, prin rotație, de toate categoriile de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
revendicat pe lângă ce n-au avut și ce-a folosit comunitatea să tească în urmă cu câteva sute de ani, deși de neînțeles, poate fi, totuși, descifrată dacă avem în vedere evoluția structurii sociale și de proprietate, de la existența folosirii devălmașe a pământului, de către o largă categorie de oameni liberi, pe care-i numim țărani, fiindcă erau și nu puteau fi altceva decât țărani, agricultori, oameni ai țării și ai pământului. Această atotcuprinzătoare categorie de oameni liberi, stăpâni devălmași, au fost
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
La diffusion des modèles agricoles: essai d’interprétation des agricultures de l’est et du sud de l’Europe”, Revue Géographique des Pyrénées et du sud-ouest, t. 63, f. 2, 1992-1993, Toulouse. Stahl, Henri H. (1998), Contribuții la studiul satelor devălmașe românești, 3 vol., Cartea Românească, București. Voicu, Bogdan (2005a), Penuria Pseudo-Modernă a Postcomunismului Românesc. Volumul I. Schimbarea socială și acțiunile indivizilor, Expert Projects, Iași. Voicu, Bogdan (2005b), Penuria Pseudo-Modernă a Postcomunismului Românesc. Volumul II. Resursele, Expert Projects, Iași. Voicu, Bogdan
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
și revenirea la cei autohtoni, Tratatul ruso-turc de la Adrianopol din 1829, cu desființarea monopolului comerțului de cereale al Principatelor Române față de Turcia, evenimente care au favorizat dezvoltarea agriculturii și al shimburilor comerciale, ceea ce a condus treptat la destrămarea obștilor țărănești devălmașe în proprietăți private, respectiv la destrămarea feudalismului și începutul relațiilor capitaliste moderne. Acest proces de înnoire la nivel statal a fost resimțit mai evident tot în așezările urbane și rurale de pe văile mărginașe ale Colinelor Tutovei, interiorul lor păstrându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
and power”, în David B. Grusky (ed.), Social stratification in sociological perspective, Westview Press, Oxford, pp. 287-302. Stahl, H.H. (1981), Amintiri și gînduri din vechea școală a „monografiilor sociologice”, Editura Minerva, București. Stahl, H.H (1998), Contribuții la studiul satelor devălmașe românești, ediția a II-a, revăzută, studiu introductiv și ediție îngrijită de Paul H. Stahl, Editura Cartea Românească, București. Stoecker, R. (2001), „Power or programs? Two paths to community development”, discurs ținut la International Community Development Conference, Rotorua, 19p., http
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
solidaritate este întărit de disciplina comunității mici. Într-un astfel de grup relațiile au multiple fațete, datorită absenței rolurilor specializate. Individul nu interacționează cu grupuri distincte de indivizi pentru atingerea unor scopuri diferite. Dominantă este tradiția, individualismul lipsește, proprietatea este devălmașă, iar voința comunității conduce gândirea și comportamentul. Date fiind dimensiunile reduse ale grupurilor, o astfel de solidaritate era eficace în asigurarea coeziunii. Când însă numărul membrilor crește semnificativ, coeziunea nu mai poate fi asigurată de solidaritatea mecanică. Era nevoie de
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
orice organism de pe fața pământului" (Rădulescu-Motru, 1998: 629). La Vulcănescu, acest proces are drept punct de plecare satele în care se ducea mai demult o viață obștească intensă, în care pământul era stăpânit devălmaș, satul fiind un sistem de rude devălmașe, și cel de sosire temporară în cele în care gospodăriile își duc viața mai autarhic. El enunță și o lege aici, gradul de individualizare a gospodăriilor fiind invers proporțional cu distanța de la localitate până la o cale de comunicație mai importantă
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
lăsa lucrurile să se deruleze într-un ritm specific spațiului și momentului istoric. Cum erau nevoiți des să se refugieze în munți, țăranii români nu aveau cum să păstreze proprietatea de tip roman, împrumutând-o pe cea de tip slav, devălmașă, asemănătoare zadrugilor și verfelor sârbilor. Schimbarea regimului proprietății, înrăutățirea situației generale, părăsirea moșiilor în căutarea unor condiții mai bune, legarea de pământ, înrăutățirea datorată Regulamentelor organice, sunt tot atâtea episoade prin care a trecut satul românesc, slăbind treptat. Constantin Noica
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de a soluționa unele probleme ale indivizilor" (Mihăilescu, 2003: 69). 8. Devălmășie sau zadruga Una dintre cele mai interesante căi de studiere a dezvoltării sociale în Balcani este prin intermediul unei instituții aparte a vieții țărănești în zonă și anume familia devălmașă unită sau "zadruga". Deși nici o singură definiție nu acoperă toate varietățile de zadruga, aceasta poate fi considerată ca o gospodărie compusă din două sau mai multe familii biologice sau familii mici, puternic apropiate prin legături de sânge sau adopție, deținând
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
considerată ca o gospodărie compusă din două sau mai multe familii biologice sau familii mici, puternic apropiate prin legături de sânge sau adopție, deținând în comun mijloacele lor de producție, producând și consumând împreună cele necesare vieții, reglementând în manieră devălmașă proprietatea, munca și în general existența" (Mosely, 1976: 19). Emile Sicard vorbește de comunități domestic-economice, găsindu-le în multe locuri, cu denumiri diverse, apropiate toate de ideea marii familii, a familiei extinse. Vede patru elemente ale acestui tip de grup
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pădurilor din Balcani. Al doilea motiv a fost persistența insecurității cu privire la viață și proprietate. Al treilea era existența unei puternice economii pastorale. Preponderența pășunilor mai degrabă decât a pământului arabil a fost un factor care stimula păstrarea pământului sub proprietate devălmașă. Totuși, "În România satul ca întreg a fost devălmaș și nu familia extinsă" (Chirot, 1976: 140) În sate, familiile erau considerabil mai mici decât în zadruga. În alte cuvinte, satul românesc devălmaș trebuie văzut ca o alternativă funcțională la zadruga
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
văzut ca o alternativă funcțională la zadruga, iar prin existența sa a împiedicat dezvoltarea zadruga" (p. 142). Chirot evidențiază aici un paradox major. În secolul al XVI-lea, satele românești (se referă doar la Valahia și Moldova) erau libere și devălmașe. Cu excepția locurilor de casă și a loturilor de grădină, pământul era deținut în comun și fiecare folosea cât avea nevoie. Dar între secolele al XVI-lea și al XIX-lea satul devălmaș s-a dizolvat, iar unele sate au devenit
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și fiecare folosea cât avea nevoie. Dar între secolele al XVI-lea și al XIX-lea satul devălmaș s-a dizolvat, iar unele sate au devenit aservite, iobage. În altele, sătenii au devenit proprietari individuali. În procesul de disoluție, satele devălmașe s-au separat în familii extinse care se puteau transforma în zadruga. Dar acesta a fost un stagiu tranzitoriu către individualizarea proprietății. Instituții zadruga permanente nu s-au format. Maniera în care au fost împărțite pământurile a fost groaznică, generând
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Astfel, outsiderii dobândeau drepturi asupra proprietății deținute în comun și începeau să exploateze pământurile satului cu ajutorul puterii și bogăției lor" (Chirot, 1976: 149). Și astfel se ajungea la o relativă penurie. "Pentru a se proteja, sătenii trebuiau să rupă solidaritatea devălmașă a satului. Motivul cheie pentru divizarea pământurilor devălmașe a fost protejarea lor față de exploatarea de către nativii bogați sau de către cei din afară" (Chirot, 1976: 149). La fel s-a întâmplat în Vrancea la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
comun și începeau să exploateze pământurile satului cu ajutorul puterii și bogăției lor" (Chirot, 1976: 149). Și astfel se ajungea la o relativă penurie. "Pentru a se proteja, sătenii trebuiau să rupă solidaritatea devălmașă a satului. Motivul cheie pentru divizarea pământurilor devălmașe a fost protejarea lor față de exploatarea de către nativii bogați sau de către cei din afară" (Chirot, 1976: 149). La fel s-a întâmplat în Vrancea la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Și la Golescu întâlnim
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
apoi distruse și arată că era o vină, "Pentru care aș fi pus condei asupra streinilor, de nu aș ști că aceia au avut ajutoare de la pământeni" (Golescu, 1963: 79). Și totuși, care erau motivele absenței zadruga la noi? Satele devălmașe românești par a fi fost de la început bazate mai mult pe teritoriu decât pe familie.De asemenea, în secolele VI-XII populația daco-romană s-a amestecat cu cea slavă. Aceasta a împiedicat posibilitatea unei fundații etnic omogene a satelor și
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
compuse din elemente etnice mixte. Satele românești tradiționale aveau o puternică tradiție endogamă în timp ce slavii din sud una puternic exogamă. Și aceste aspecte sunt argumente în favoarea ideii unei tradiționale existențe a satelor compuse din mai multe familii în România. Satele devălmașe ofereau o soluție alternativă la problema defrișărilor, a economiei pastorale și a insecurității într-o zonă puțin populată. De aceea nu erau motive pentru organizații de tip zadruga. Existau structuri sociale diferite ce îndeplineau cam aceleași funcții. Rămânea de văzut
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
1912, 291 în 1930 și 316 în 1966. Hotarele satelor erau fixate anterior întemeierii statului Moldova, 80,3% din așezările consemnate de documente preexistau cu hotarele lor fixate. Din punctul de vedere al organizării sociale, vechile sate românești erau sate devălmașe ale obștilor țărănești, apărute încă din perioada destrămării comunei primitive.11 Satele de răzeși din Moldova au apărut mai târziu, cel puțin așa rezult din documente, iar pe măsură ce se întărește clasa proprietarilor de pământ, boierii - în principal, dar și mănăstirile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Mulți răzeși din Fruntești din cauza greutăților, a imposibilității de a-și plăti birurile, și-au vândut părțile de moșie, ajungând în situația țăranilor clăcași. Asaltul boierilor Rosetti asupra Frunteștilor s-a putut face și datorită faptului că răzeșii, având stăpânire devălmașă, nu aveau act de proprietate de la domnii vechi ai Moldovei. Din această cauză și din altele, printre care și aceea că ei nu au putut dovedi prin „uricul satului” „Talpa” Frunteștilor, actul care să le arate începutul și hotarele, au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
înrudite vezi: V. Costachel, Aculin Cazacu, P.P. Panaitescu, Viașa feudală în ara Românească și Moldova (sec. XIV-XVII), Editura Științifică București, 1957; I.C. Filitti, Opere alese, Editura Eminescu, București, 1985 (Proprietatea solului în Principatele române până la 1864); Henri H. Stahl, Satele devălmașe, vol. III, Editura Cartea Românească, 1998; Constantin Giurescu, Studii de istorie socială. Vechimea româniei. Despre rumâni,. Despre boieri, Editura „Universul”, București, 1943. 3 Radu Rosetti, op.cit., p.304 4 Vezi zapisele de vânzare-cumpărare a răzeșilor din Filipeni și Fruntești de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țara Românească și Moldova (sec. XIV-XVII), Editura Științifică, București, 1957, p.30. 12 Radu Rosetti, op.cit., p.387. 13 Constantin Giurescu, Studii de istorie socială, Editura „Universul” București, 1943. 14 Apud Radu Rosetti, op. cit., p.330. 15 Henri H. Stahl, Satele devălmașe, Vol. III, Editura „Cartea românească”, 1998, p.336. 16 Radu Rosetti, op.cit., p.337. 17 Alexandru I. Gonța, op. cit., p.69 - Studiul „Cercetări cu privire la robia iganilor din Moldova în veacurile XIV-XVI”, p.89-114 arată că în secolul al XVIlea mănăstirile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Rosetti, op.cit., p.395. 21 I.C. Filitti, Opere alese, Editura „Eminescu”, București, 1985, p.202; vezi și : Al. Andronic, Preocupări ale ocârmuirii Moldovei în domeniul agriculturii în perioada regulamentară, în „Carpica”, VI/1973, p. 116. 22 Henri H. Stahl, Satele devălmașe, Vol. III, Editura „Cartea românească”, 1998, p.365. șăranii „chiriași” primeau în folosință 1 pogon de islaz pentru fiecare vită și 3 pogoane fânaț și 3 pogoane pământ agricol. 23 Ibidem, p.367 și 370. 24 Arhivele Statului București, Acte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]