303 matches
-
urmează să se adune devălmașii. ... (7) La ziua sorocita, judecătorul va face strigarea celor adunați, însemnând pe o listă pe cei prezenți și partea ce fiecare dintre ei are în bunurile devălmașe. (8) În cazurile când se contesta drepturile vreunui devălmaș, judecătorul va putea să nu-l înscrie, daca contestația i se va părea întemeiata; neînscrierea dreptului nu împiedică invocarea lui pe calea dreptului comun. În nici un caz judecătorul nu va amina alegerea din cauza contestațiilor. ... (9) Judecătorul va culege declarațiile verbale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/150706_a_152035]
-
perpendiculara despre peretele de o parte, iar despre cealaltă parte înfățișează un plan înclinat; în acest caz, zidul se presupune că aparține exclusiv proprietarului despre care există planul înclinat. Articolul 592 Reparația și reclădirea zidului comun sunt în sarcina tuturor devălmașilor, și în proporție cu dreptul fiecăruia. Articolul 593 Cu toate acestea, fiecare coproprietar al unui zid comun poate fi aparat de a contribui la reparații și reclădiri, renunțând la dreptul său, daca însă zidul comun nu ar sprijini vreo clădire
EUR-Lex () [Corola-website/Law/132342_a_133671]
-
fondului cărui se cuvine servitutea. Articolul 633 Dacă proprietatea pentru care s-a stabilit servitutea s-ar împărți, servitutea rămâne tot aceeași pentru fiecare parte, fără ca fondul supus să se îngreuneze. Astfel, de va fi un drept de trecere, toți devălmașii vor fi îndatorați a-l exercita prin același loc. Articolul 634 Proprietarul fondului supus servituții nu poate face nimic spre a-i scădea întrebuințarea sau a i-o îngreuna. Astfel nu poate schimba starea locurilor, nici strămuta exercitarea servituții dintr-
EUR-Lex () [Corola-website/Law/132342_a_133671]
-
documentar cu numele de "Zabadfalu" (echivalentul maghiar pentru Villa Libera-Ohaba), cănd jumătate de sat este întărită de voivodul Transilvaniei împreună cu cele trei sate Silvaș lui Daneș "Dionisius", Lațcu "Ladislaus" și Mihail, fiul lui Ioan "Iwan" de Ziluaș și fratele lui devălmaș "Wolkzaan". Pentru cealaltă jumătate a satului există date din 1402, când în "possessio Ohaba" aveau frați de stăpânire un Vancea cu fii săi Ioan, Vlad și Litovoi precum și Zlatu. Aceștia vând o șesime lui Ștefan de Rău Bărbat, împreună cu o
Fărcădin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300547_a_301876]
-
unitate socială, adică o făptură socială, o ființă vie de natură specifică, organic închegată, având darul de a determina și apoi a topi laolaltă, într-un singur fapt de viață, toate aspectele particulare" El a dat o definiție multilaterală satului devălmaș românesc, care "este o formă de conviețuire socială, pe un trup de moșie, a unui grup biologic, deseori legat prin rudenia de ceată, trăind în gospodării familiale, asociate într-o obște care, prin hotărâri luate în adunările ei generale, are
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
dreptul de a se amesteca în viața particulară a fiecărei gospodării, potrivit regulilor juridice ale devălmășiei și conform mecanismului psihic al obștei pe bază de tradiții difuze". Prin cercetările sale, autorul ajunge la concluzia că de fapt, nu există "Satul devălmaș românesc", în genere, ci numai "sate românești", aproape fiecare sat fiind o "varietate originală", pe "aceeași temă". Mai sintetic, Vasile Miftode, caracterizând satul și orașul ca medii specifice de existență umană, susține că satul reprezintă "o comunitate socio-economică relativ autonomă
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
fi satul răsfirat în care factorul genealigic, deși preponderent, încetează de a mai fi exclusiv, întrucât apar elementele unei colectivități locale în plin proces de specializare sub presiunea satisfacerii unor trebuințe în permanență diversificare. Criteriul rudeniei, opinează specialiștii, orânduiește indivizii devălmași (composesori) înlănțuindu-i biologic, alcătuind spițe de neam în interiorul unităților sociale ce le-au adoptat, formă ce va supraviețui peste veacuri. Și la noi, deci, proprietatea comună asupra pământului în comunitățile gentilice și în obștile sătești formează, în realitate, punctul
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
Studiile de sociologie istorică ale lui H. H. Stahl, Contribuții la studiul satelor devălmașe, în trei volume, au demostrat că obștile libere au supraviețuit până târziu, că satele, numite răzeșești în Moldova și moșneșești în Țara Românească, au fost stăpânite devălmaș și după întemeierea statului feudal. Pornind de la realitatea că boierii s-au străduit să uzurpe libertatea satelor libere, răzeșești, cum sunt numite, începând din secolul al XVI-lea, înseamnă că, la începutul vieții feudale din Țările Române, numărul satelor libere
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și șfichiuiau necruțător și triplu, cu odgoanele unor cozi chelite și solzoase! Tropăiau ritmat, ca tobele, cele douăsprezece labe de zăvozi, ale Alcătuirii, aducând mai curând cu brâncile de urs! Trei căpățâni cu boturi ude, roșii, se căscau năpraznice, împodobite devălmaș cu trei perechi de ochișori lipiți, ca de căței abia fătați, căpățânile câinești arborând, în completare, trei rânduri de urechi imense, aspre, sure, blegoșate, membranoase, precum urechile de liliac! Din boturile întreite, se scurgea necontenit, odată cu saliva verde, leșioasă, și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
istorică, etnologică, psihosociologică 2. Obștea țărănească a constituit o „asociație umană” de sprijin reciproc și asistență mutuală, cu legi proprii (stăpânirea pământului în devălmășie, obiceiuri juridice specifice, participare nedeterminată la avutul obștesc), ale cărei rădăcini merg adânc în Antichitate. Satul devălmaș românesc a însemnat o formă de conviețuire socială specifică; grup biologic închis, rudenie de ceată, gospodării familiale asociate într-o obște condusă prin hotărâri luate de „adunarea părtașilor”. Respectul normelor comune era reglat prin „sfatul bătrânilor” sau al „oamenilor buni
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
pe care „numai singură căsătoria putea încetățeni și împroprietării ( împământenii - n.a.) pe un străin” . În acest context putem concluziona că alogenul barbar și păgân (nu-i avem în vedere doar pe slavi) avea posibilitatea, prin căsă torie, să devină „proprietar” devălmaș, să renunțe la poligamie și să îmbrățișeze creștinismul cosmic, popular ( solar: și astăzi țăranul român privește la „soarele neînvins” și zice: Dă, Doamne, ploaie!). Cum altfel vom putea explica antroponimele: Coman, Tătaru, Turcu, Maghiar, Rus-Rusu. Desigur, aceste nume au putut
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
existența folosirii devălmașe a pământului, de către o largă categorie de oameni liberi, pe care-i numim țărani, fiindcă erau și nu puteau fi altceva decât țărani, agricultori, oameni ai țării și ai pământului. Această atotcuprinzătoare categorie de oameni liberi, stăpâni devălmași, au fost în contact permanent cu nomazii stepelor care, în schimbul plății tributului și al achitării vămilor, garantau tuturor celor aserviți lor o liniște perfectă, o siguranță a vieții de toate zilele, o toleranță neîngrădită a moravurilor și religiei acestora . Oricât
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
arata că ei au stăpânit moșia din moși-strămoși și „acum au fost strâmtorați și apă sați”, dar n-au putut produce nici un hrisov de la vechii domni prin care să li se fi recunoscut un drept legal de proprietate de răzeși devălmași. Răspunsul cancelariei domnești s- a făcut în urma cercetării înscrisurilor din care rezulta că moșia Dornelor fusese domeniu domnesc, domnul hotărând: „Drept aceia de vremi ce dumnealui logofăt cu bună credință a cumpă rat aciastă moșie, după dreptate o va stăpâni
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
feudali ce dispuneau de proprietăți în același sat, în Vest nu exista, precum în Est, o dependență a satului de o singură curte feudală. La începutul mileniului II, în multe societăți estice, modelul era similar cu cel din Vest. Satul devălmaș implica proprietatea și exploatarea comună a resurselor (Stahl, 1998), în timp ce nobilii locali colectau taxe. Obștea satului avea în mod implicit mai multă putere. În Valahia și Moldova, acest „sistem politico-economic comunitar-comercial” (Chirot, 2002) a fost înlocuit de boierul local (de
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
de fiecare familie, țarina creată prin desțelenire, prisăcile, viile plantate, culturile de pomi roditori ș.a. Proprietatea colectivă reprezenta natura sălbatică și un fond teritorial scos din starea de sălbăticie, prin munca generațiilor trecute și moștenit de obștea sătească. În satul „devălmaș 1 de tip arhaic”, densitatea populației era mică, tehnica și uneltele agricole rudimentare, izlazul și fânețele erau întinse, iar o mare parte din pădure și izlaz erau nefolosite. Fiecare grup familial băștinaș avea dreptul de a se folosi de produsele
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în curs de devenire, cum este și orice organism de pe fața pământului" (Rădulescu-Motru, 1998: 629). La Vulcănescu, acest proces are drept punct de plecare satele în care se ducea mai demult o viață obștească intensă, în care pământul era stăpânit devălmaș, satul fiind un sistem de rude devălmașe, și cel de sosire temporară în cele în care gospodăriile își duc viața mai autarhic. El enunță și o lege aici, gradul de individualizare a gospodăriilor fiind invers proporțional cu distanța de la localitate
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
insecurității cu privire la viață și proprietate. Al treilea era existența unei puternice economii pastorale. Preponderența pășunilor mai degrabă decât a pământului arabil a fost un factor care stimula păstrarea pământului sub proprietate devălmașă. Totuși, "În România satul ca întreg a fost devălmaș și nu familia extinsă" (Chirot, 1976: 140) În sate, familiile erau considerabil mai mici decât în zadruga. În alte cuvinte, satul românesc devălmaș trebuie văzut ca o alternativă funcțională la zadruga, iar prin existența sa a împiedicat dezvoltarea zadruga" (p.
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
un factor care stimula păstrarea pământului sub proprietate devălmașă. Totuși, "În România satul ca întreg a fost devălmaș și nu familia extinsă" (Chirot, 1976: 140) În sate, familiile erau considerabil mai mici decât în zadruga. În alte cuvinte, satul românesc devălmaș trebuie văzut ca o alternativă funcțională la zadruga, iar prin existența sa a împiedicat dezvoltarea zadruga" (p. 142). Chirot evidențiază aici un paradox major. În secolul al XVI-lea, satele românești (se referă doar la Valahia și Moldova) erau libere
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
doar la Valahia și Moldova) erau libere și devălmașe. Cu excepția locurilor de casă și a loturilor de grădină, pământul era deținut în comun și fiecare folosea cât avea nevoie. Dar între secolele al XVI-lea și al XIX-lea satul devălmaș s-a dizolvat, iar unele sate au devenit aservite, iobage. În altele, sătenii au devenit proprietari individuali. În procesul de disoluție, satele devălmașe s-au separat în familii extinse care se puteau transforma în zadruga. Dar acesta a fost un
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
relativul succes al mișcărilor cooperatiste țărănești din Serbia și Bulgaria din anii '20-'30, în condițiile în care mișcările cooperatiste din România aceleiași perioade au fost un dezastru. "O clară și surprinzătoare diferență există însă între tradiția lăsată de satul devălmaș și cea lăsată de zadruga. În timp ce zadruga a fost o sursă a mândriei naționaliste și a fost cercetată de ceva vreme, satul devălmaș românesc nu a fost studiat până relativ de curând, când Stahl l-a redescoperit. Românii nu au
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
perioade au fost un dezastru. "O clară și surprinzătoare diferență există însă între tradiția lăsată de satul devălmaș și cea lăsată de zadruga. În timp ce zadruga a fost o sursă a mândriei naționaliste și a fost cercetată de ceva vreme, satul devălmaș românesc nu a fost studiat până relativ de curând, când Stahl l-a redescoperit. Românii nu au dezvoltat o mistică naționalistă despre el și puțini sunt cei interesați să îl studieze" (Chirot, 1976: 154). Citându-l pe Nicolae Iorga, Drăghicescu
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
cere vânzarea ei. cu toate acestea, terțul dobânditor poate face contestație de opunere la vânzarea imobilului în 10 zile de la comunicarea încheierii și înscriere în cartea funciară a începerii urmăririi silite. Când este vorba despre imobile proprietate comună (coproprietari sau devălmaș), înainte de începerea urmăririi silite se va face partajul, timp în care urmărirea este suspendată sau, la nevoie, creditorul personal poate urmări cota- parte ce revine debitorului din acel imobil, fără să se facă partajul, dacă este înscrisă în cartea funciară
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
divizat În bucăți materiale; folosirea lui se face cu același drept de către fiecare proprietar, care este obligat totodată să contribuie la Întreținerea bunului. Proprietatea În devalmășie, În schimb, nu poate avea o asemenea divizare pe porțiuni, repectiv pe cote-părți; toți devălmașii sunt proprietari, fără să aibă un drept divizat pe cote părți din valoarea bunului. Dacă bunul este vândut, prețul obținut se Împarte după Învoiala părților. Împărțirea fructelor În cazul proprietății pe cote părți se face În mod egal, corespunzător cotei-părți
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
impune Înălțarea unui contrafort sau contraparcele, modul cum se poate vedea pe proprietatea vecinului scurgerea streșinilor, Înălțimea zidurilor, Înălțarea coamei zidului, distanța dintre construcțiile vecine sau a grajdurilor, saivanelor, cotețelor etc. față de imobilele cu destinație de locuință, obligațiile ce revin devălmașilor la ridicarea și repararea zidurilor comune, suportarea cheltuielilor ocazionate de asemenea lucrări, cât și cu privire la gardurile, șanțurile dintre proprietăți, distanța la care se pot sădi arbori, pomi fructiferi, arbuști, gardul viu, Întinderea crengilor arborilor și multe alte probleme și aspecte
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
2 Până la soluționarea partajului, prin hotărâre rămasă definitivă, urmărirea imobilului este de drept suspendată. Dacă nu s-a făcut decât cerere de partaj, până la soluționarea acesteia, prin hotărâre rămasă definitivă, se suspendă prescripția dreptului la acțiune contra debitorului coproprietar sau devălmaș. (3 Creditorii personali pot urmări Însă cota-parte determinată a debitorului lor din dreptul de proprietate asupra imobilului, fără a mai fi necesar să ceară partajul, dacă ea este neîndoielnic stabilită și lămurită și este Înscrisă, prin arătarea unei fracțiuni, În
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]