1,918 matches
-
Iguana Oberlus se uită la el cum dispărea și se așeză apoi pe scaunul răposatului, punînd mîna pe vîsla care rămăsese liberă: - Pune mîna pe timonă, Îi porunci Niñei Carmen. Și adu-ți aminte: spre răsărit! Mereu spre răsărit... Dacă deviezi cu un singur grad, te las fără apă. Trebuie să ieșim din zona moartă, fără vînt și fără pește. Începu să vîslească Însuflețit. Dacă mergem așa, În cîteva zile trecem de jumătatea drumului... Ea lăsă să-i scape un oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
i-l oferi imitînd gestul amabil al unui ospătar: - Mănîncă! Îi porunci. Mestecă Încet și Înghite zeama, dacă deocamdată nu poți Înghiți carnea... Recupereză-ți forțele, pentru că singurul lucru de care avem nevoie este puterea. Făcu un gest spre prora. Chiar dacă deviezi și nu-ți vine să crezi, acolo, În față, spre răsărit, fie că vrei sau nu, se află continentul, și chiar dacă ar trebui să vîslesc singur, tot am de gînd să ajung acolo. Spintecase burta altui pește și, luînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
luînd o bucată mare de carne albă, tare și palpitîndă, o băgă În gură și Începu să mestece cu concentrarea și interesul celui care nutrește absoluta convingere că Împlinește un ritual de care depinde Însăși viața lui. Baleniera, Între timp, devia foarte Încet spre nord-est, dar Oberlus știa asta și nu părea să dea importanță faptului, pentru că, recăpătîndu-și forțele, avea să pună din nou mîna pe vâsle și să recupereze terenul pierdut; avea să continue să vîslească, neobosit, pînă la mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nopți în care luminozitatea lunii era maximă pentru a trage undeva pe uscat și pentru a se bucură de o binemeritata odihnă. Continuară în aceeași direcție, însă în a patra noapte Miti Matái alese un alt Avei’á, care îl devia înspre vest, știind din experiența că în partea aceea se află niște insule ai căror locuitori i-ar putea oferi unele informații despre sălbaticii agresori. A doua zi, Miti Matái le ordona femeilor să pregătească o mică petrecere, care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
te-ai străduit atâta ca să te îmbarci. Miti Matái știa foarte bine ce spunea, căci două săptămâni mai tarziu alizeele începură să-și piardă din forța, în timp ce puternicul curent subecuatorial îi împingea cu violența dinspre tribord, făcând că nava să devieze atât de tare către vest, încât deseori nici nu era nevoie să vâslească pentru a observa că înaintau cu o viteză considerabilă. Nu trebuie să ne lăsăm înșelați de acest curent, punctă totuși Navigatorul-Căpitan. Este adevărat că acum ne poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aceste neplăceri ar fi aceea de a nu mai pune piciorul prin școală și, odată luată această hotărâre, ea nu mai avea decât să urmărească de la distanță, de pe poziții strategice, situația la învățătură a băiatului și când aceasta amenința să devieze neplăcut la vreun obiect, intra în rol telefonul și cunoștințele, nu intervenea niciodată direct la profesorii lui Ovidiu, i s-ar fi părut și umilitor, ea, tocmai ea... își punea în joc toate relațiile și nu avea puține, se convingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era tânăr somni, se afunda în apa, pe atunci adâncă, și fixa coșul, îl priponea în rădăcini, era imposibil să nu găsească seara, doi, trei prizonieri mustăcioși, cu gura mare și surâzătoare, cu figuri de bătrâni înțelepți. Acum râul a deviat, și-a mai schimbat cursul și locul acela de la cotitură, inundat de sălciiș se trece cu ușurință, nici nu trebuie să-ți ridici fusta. Îmi mai vorbește despre luntrași, mi se pare imposibil, știi astăzi râul nu mai este decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
4, din 1 septembrie '58, Crohmălniceanu, într-o cronică la Fluxul memoriei, îl ocăra pe A. E. Baconsky, da-l ocăra rău, că s-ar fi lăsat influențat de Blaga. Tare mai era atent Crohmălniceanu ca nu carecumva să se "devieze". Greaua "moștenire a trecutului" era un clișeu proletcult numai bun pentru a defăima valorile românești. A, își adîncește gropițele Șichy. De-aia-l folosește Petre Roman în discursul contra opoziției. E moștenire de familie, de la tata Valter. M-am înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în șoaptă deveni reproș strident, punând în mișcare timpul printre obiecte. Vocea 1 Nu trebuia să perceapă feed-back-ul! Vocea 2 Oricum nu înțelege. Vocea 1 A simțit. Tu nu înțelegi că a simțit? Vocea 2 Ai văzut vreun semn? A deviat de la normal? Vocea 1 A observat reversul. Vocea 2 Și ce? Oricum e bătrână. Vocea 1 Dar trebuie să ajungă la... Vocea 2 E obligatoriu? Vocea 1 Te răzvrătești? Vocea 2 Mă revoltă orbirea ei! Vocea 1 Trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
curgea frica și sângele o ducea mai departe spre degete, se zbăteau picioarele până atingeau tavanul, da, se zbăteau, cataclismul a împietrit-o. Frica e un sculptor macabru prin felul în care modelează atitudinile pline de o melancolică morbidețe, melancolia devia într-o tristețe grea, vâscoasă, apăsătoare pe stern, ca o lespede de granit, pe care trebuia să o accepți ca pe o carapace de preț, un corp în plus de purtat până la moarte, un geamăn autist care știa atât: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai bogate în grâu, prilej de a scăpa de Căpcăunu, preocupat cu dirijarea avioanelor burdușite cu grâu, roind ca bondarii pe deasupra satelor și împrejurimilor sale. Și, în timp ce profesorul gravita pe deasupra câmpiilor, semnalizând cu palete uriașe piloților locul de aterizare, avioanele deviau de la traiectorie, pentru că taman în acea vară de pomină Globul blestemat apucase să se apropie și mai mult de Pământ, prilej de a ne muta locul de joacă pe Lună, spre disperarea sărmanilor noștri părinți și a rusnacilor. Grâul crescuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru a sprijini dezinflația și pentru a limita creșterea deficitelor externe. Este de f...cut distincția dintre deficitul bugetar programat și cel rezultat din execuția bugetar.... Economia este un organism viu și se supune influentelor multor factori, care îi pot devia evoluția real... de la cea imaginat.... Execuția bugetar... depinde de dinamică PIB-ului (creșterea mai rapid... aduce, îndeobște, incas...ri mai mari), de colectarea taxelor și impozitelor, de inflație (dezinflația mai accentuat... poate reduce venituri bugetare), de evoluția cursului valutar (aprecierea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
la curtea de casați. Simplu, dar repet, fără urme. Și fără urme s-a derulat toată ancheta: paznicul de vânătoare, pădurarul, patronul păstrăvăriei, ciobanii, țapinarii, fiecare în parte a semnat angajament că nu vor sufla nicio vorbă. Circulația a fost deviată 7 zile pe un drum forestier, escavatoarele au curățat locul, Romsilva a plantat 400 de arbuști unul lângă altul: "Pădurea șterge memoria pietrelor, Ieremie! Fără urme..." ,,Biserica Ortodoxă este politică națională", așa a spus Domn' ministru, așa îți spun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
norma întreagă a factorului capital) și rata de creștere ce asigură norma întreagă a populației active (rată de creștere naturală). Harrod demonstrează că echilibrul este obținut "pe muchie de cuțit" și că procesele cumulative se asociază pentru a face să devieze economia de pe drumul său ascendent. Demersul lui Kaldor (1957) nu aduce nimic nou în acest domeniu, în afară de faptul că autorul descompune populația în "capitaliști" și "lucrători" pentru a demonstra că diferența lor de tendință spre consum poate readuce economia pe
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
la Eforie Sud. Aici mi-a incendiat retina și mi s-a cristalizat pentru totdeauna În memorie cel din urmă rest de lume, de spațiu, de cosmos, o linie de aur, găsită cu greu și pierdută Îndată, o rază indirectă, devia tă, adierea unei răsfrîngeri. Era prin luna august. În a doua jumătate a lui septembrie, cu siguranță, nu mai vedeam nimic, dar faptul nu-l Înțelegeam pe deplin. Aveam să-l pricep curînd, Într-o după-amiază, În curtea școlii pentru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
zi, nu se lovește de obstacole decît dacă nu e cu băgare de seamă sau dacă e Împiedicat să fie atent din cauza unui zgomot de fond puternic ori a vreunui sunet subit perturbator. În apropierea barierei, el se oprește sau deviază ca orice om spre dreapta sau spre stînga. Dar nu și În fața stropitorii verzi din grădină În care mi-am rănit genunchiul. Nu, fiindcă sesi zabilă cu adevărat este reflectarea sunetului aproximativ la Înălțimea timpanelor. Nevăzătorul nu percepe ecoul ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
al ființelor locului, ca păstor sau agricultor. Prin Himalaya, pare-se că trăiesc ființe care au pățit-o Întocmai. Numele oficial al Mariei, acela de cetățeană a statului Illinois, trebuie să fi fost Mary Pomjan, asta dacă tran scrierea nu deviase de la modelul Înregistrat la Ellis. Am acum o temă de cercetare: a se vedea dacă a reapărut În Statele Unite, prin 1924, o persoană de sex feminin cu numele de mai sus ori cu altul asemănător... E o enigmă de dezlegat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
filologic, fără a pune însă total între paranteze teologia. Mă voi opri asupra câtorva termeni-cheie. Hamartanein Contexte precreștine • Sensul inițial este acela de „a greși ținta”; în Iliada există un compus, aphamartano (5,287). O săgeată ori o suliță este deviată, fără a se menționa cauza: intervenție divină cel mai des, dar și eroare umană, provocată însă tot de zei; 11,233 sau 8,331. • Tot la Homer apar sensurile următoare: „a nu se întâlni”, așadar „a rata ținta și dintr-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
veșnicii... Sute nesfârșite de gânduri și amintiri i s-au derulat prin fața ochilor sub forma unor imagini cinematografice în alb și negru. Și a conchis că nu-și merita postura de cerb sub niciun chip, precum și faptul că Iosefina a deviat de la comportamentul normal din cauza unui puseu de orgoliu feminin, a unei crize nervoase motivate de scurgerea implacabilă a timpului care lasă urme adânci pe obraji și pe fire. Într-un târziu a oftat profund luându-și parcă adio de la ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Putem și costumul de ginere să-l cumpărăm. Îl voi comanda aici, fiindcă pot face proba o dată, de două ori, pe când în Germania mi-e peste mână. —Dai dimensiunile. N-am încredere. E ca și cum ai lua mâța în sac. Am deviat de la subiect. Vreau să văd și eu apartamentul. —Ah! Numai dorința aceasta nu ți o pot îndeplini. De ce, dragul meu? Hai, nu fi încăpățânat! Te rog mult, mult de tot, din tot sufletul, din toată inima mea, du-mă să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de la hatul unde s-a așezat pentru a privi peisajul deosebit de frumos, pe care nu-l vedea pentru prima oară, dar de care era încântată mereu. A continuat să meargă spre șipot căutând cu atenție cărarea, ca nu cumva să devieze calea spre imaș și din întâmplare să nimerească peste vreo cornută care nu știe decât să dea cu capul indiferent cine-i iese în cale. În sfârșit a ajuns la șipot, a pus ulciorul la umplut, a luat o gură
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Întinse spada ca să se apere de la distanță, se propti bine pe un picior, Îl Întinse pe celălalt În față, Își atinse rapid oțelul de al inamicului, și de cum acesta Își retrase spada, căpitanul lansă o lovitură laterală cu vizcaína ca să devieze și să Încurce arma adversarului. După Încă un moment, acesta dăduse Înapoi patru pași și se bătea cu disperare, cu spatele lipit de zid și fără spațiu de manevră, pe când căpitanul se pregătea, metodic și sigur, să-i bage trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Domnia ta ești nebun, zise. Asta ne poate costa viața. — Îmi asum răspunderea. — Aha. Italianul părea să cugete. Când deodată, cu viteza fulgerului, Îi aplică englezului pe jumătate prăbușit o lovitură atât de năpraznică Încât, dacă Alatriste nu i-ar fi deviat spada cu a lui, l-ar fi țintuit pe tânăr de perete. Se Întoarse cu o Înjurătură, și de data asta Alatriste fu cel care trebui să recurgă la toate instinctele sale de spadasin și la Întreaga-i dibăcie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
hipnotică și febrilă, În stare să-l facă să pălească până și pe cel mai temerar dintre oameni. Răstimp În care căpitanul se Întrebă dacă nimeni n-avea să-l Întrebe care au fost motivele ce l-au făcut să devieze spada italianului. Pe cât părea, pe nimeni nu interesa câtuși de puțin punctul său personal de vedere. Și chiar atunci, ca și cum era În stare să citească gândurile, fray Emilio Bocanegra Își mișcă mâna pe masă și o lăsă iar imobilă, sprijinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
oțelul inamic se Înfipse În gol; cu toate acestea, dând Înapoi, simți o tăietură de pumnal pe dosul mâinii. Sperând că italianul nu-i tăiase nici un tendon, Își Întoarse brațul drept cu pumnul În sus dar cu lama În jos, deviind cu un clinchet sec spada care Îi căuta iar trupul Într-un atac tot atât de imparabil și de meșteșugit ca primul. Italianul dădu un pas Îndărăt și rămaseră din nou nemișcați unul În fața celuilalt, răsuflând amândoi din greu. Căpitanul Își mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]