203 matches
-
lui Herman Melville (The Passages of H.M., 2010), o splendidă reconstrucție ficțională a vieții autorului lui Moby Dick (din care publicăm un fragment). Cărțile lui Jay Parini sunt traduse în peste treizeci de limbi. Locuiește în Vermont, împreună cu soția sa, Devon Jersild, fiind colaborator permanent al mai multor publicații, precum The Guardian și The Chronicle of Higher Education. În prezent, autorul are în lucru un nou roman: Galliano’s Ghost. Viața pe mare înseamnă povești. Asta a fost prima lecție pe
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
că nu aveam motive s-o învinovățesc pentru asta. La urma urmelor, ea avea copii, ce-i păsa? Am reușit să adorm după ce am terminat o sticlă de vin și ultima sticlă mare de cidru din ultima noastră excursie în Devon. Ca să mă asigur că voi cădea în nesimțire, am mâncat și o cutie de bomboane cu lichior expirate pe care Mark le lăsase în mod inexplicabil în urmă. M-am trezit din cauza unor bătăi în ușă și cu un țârâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a plăcut mai mult este această trecere În revistă a științelor fortiene”. „Acestea fiind ce?” „De la un anume Charles Hoy Fort, care strânsese o colecție imensă de știri inexplicabile. O ploaie cu broaște În Birmingham, urmele unui animal fabulos În Devon, scări misterioase și urme de ventuze pe coama anumitor munți, neregularități În preajma echinocțiilor, inscripții pe meteoriți, zăpadă neagră, furtuni cu sânge, ființe Înaripate la opt mii de metri pe cerul orașului Palermo, roți luminoase În mare, resturi de giganți, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
este totuși o structură sau un cuvânt de altă natură. Am traversat sufrageria. Țarcul din mijloc ocupa destul de mult loc, dar mai era suficient spațiu în jurul lui. Camera era mai mare decât celelalte asemenea ei din cartierele învecinate, Pineview sau Devon. Asta a fost ideea mea. Găselnița mea, cum o numește încă Harry, deși conceptul fusese atât de simplu încât nu îmi venea să cred că nu se mai gândise și altcineva la asta. În timp ce traversam camera, ecranul gri și lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am cunoscut pe părinții lui. Dar nu e chiar adevărat. Am vorbit o dată scurt cu tatăl și cu mama lui vitregă, într‑un restaurant, chiar dacă ăla nu a fost cel mai strălucitor moment al meu. Și, oricum ei stau în Devon, iar mama adevărată stă în New York. Așa că nu mi‑ar fi venit prea ușor, nu? Cu toate astea, ne‑am împăcat, și cel puțin el face efortul să vină în mini‑vacanța asta. De fapt, Mel a fost cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
plămădesc o varietate de timpuri: când dense și abrupte, când calme și Întortocheate, dar niciodată greoaie, mecanice, monotone fără de scăpare. Încă mă mai cuprinde acest sentiment În clipa În care intru În vreuna din nenumăratele pădurici tainice de la granița dintre Devon și Dorset, unde locuiesc acum. E ca atunci când lași În urmă malul pentru a intra În apă, Într-un alt mediu, Într-o altă dimensiune. Când eram mai tânăr, senzația era acută. Furișatul În pădure Însemna furișatul În rai. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
apariția Hitler. Dar așa cum s-au petrecut lucrurile, primejdiile aduse de cel de-al doilea război mondial au făcut-o inevitabilă. Am fost nevoiți să plecăm din suburbia noastră din Essex și să ne refugiem Într-un sat din comitatul Devon, unde toate dorințele tainice aveau să-mi fie Îndeplinite cu mult mai mult decât În visele mele cele mai nesăbuite. În noul meu univers am dat uitării, Încântat, colecția măruntă de pomi fructiferi zbârciți și Îngrămădiți a tatălui meu În schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cu mult mai mult decât În visele mele cele mai nesăbuite. În noul meu univers am dat uitării, Încântat, colecția măruntă de pomi fructiferi zbârciți și Îngrămădiți a tatălui meu În schimbul Americii de copaci naturali pe care o descoperisem În Devon. Voi reveni la ceea ce a Însemnat - și Încă mai Înseamnă - ea pentru mine, dar mai Întâi mă voi strădui să redau ceea ce bănuiesc că va fi Însemnat pentru el cea dintâi și de ce anume. Pe măsură ce Înaintez În vârstă observ, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
am iertat-o niciodată, cu toate că nu mai sufăr de mult din cauza ei. S-a Întâmplat la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Plecaserăm din Londra de bunăvoie și petrecuserăm perioada aceea Într-o căsuță dintr-un sat din comitatul Devon, pe care l-am romanțat În Daniel Martin. În ciuda ororilor externe și a privațiunilor din acea vreme, au fost pentru mine ani rodnici și de pârguire. Era pentru prima oară când descopeream natura Într-un sat autentic, cu fermieri autentici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
motivele invocate de el - afacerile și nevoia de a fi aproape de Londra - nu mi se părea corect. Firma familiei era aproape Închisă, iar el, personal, nu avea interese culturale (doar dacă nu includem aici crichetul profesionist) pe care distanța dintre Devon și Londra să le stânjenească. Ducându-mă cu gândul Înapoi, bănuiesc că Îl deranjase experiența distincțiilor sociale din lumea satului, flerul acela străvechi pentru diferența dintre statutul câștigat cu bani sau educație și statutul atins prin descendență sau „creștere“, acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
oferea această experiență) ceva În genul bine-cunoscutei camaraderii din tranșee, sentimentul consolator că sînt cu toții În aceeași barcă, suferind toți cu decență de aceeași jenă financiară, avînd aceleași speranțe vagi și supunându-se acelorași coduri, acceptate cu multă discreție. În Devon lucrurile erau mult prea clare, mult prea apropiate de sisteme de valori injuste care, la rândul lor, erau prea apropiate de natură. Iar pentru natură tata nu numai că nu arăta nici un fel de interes, ci manifesta chiar o ostilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Nu putea să nu o facă, așa cum, pe patul de moarte, n-a putut Împiedica acea amintire Îngrozitoare din „Marele Război“ să se ridice la suprafață. La vremea aceea Însă am ghicit ce anume Îi dictase cu adevărat retragerea din Devon. Nu era vorba de precauție financiară sau de dragostea pentru suburbie. Nu era vorba decât de pomii lui și de adăpostul pe care i-l ofereau... Fără nici o logică, asta Însemna acea grădină miniaturală, câtuși de puțin un sanctuar fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de fructe. Se afla de fapt la antipodul unui câmp de bătălie, inclusiv cel metaforic, al naturii sălbatice, și, bineînțeles, nu putea fi reprodus nicăieri altundeva, având În vedere că el, personal, Îl crease și-l Îngrijise. Am trăit În Devon Înconjurați de livezi de țară, Însă tata avea nevoie de fructele cultivate de el, de cunoașterea pe care o dobândise cu privire la fiecare particularitate, fiecare capriciu, fiecare stimulent al rodirii (toate mlădițele neroditoare erau extirpate fără milă) la fiecare dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
nu e vorba de nici un fel de raționalizare, sau iraționalizare, post-factum, că, după ce am descoperit cât de la voia Întâmplării scriu, acum dau peste drumul printr-o pădure necunoscută ca analogie. Tocmai această caracteristică aparte a explorărilor mele adolescentine prin ținuturile Devonului (aparte pentru că nu fusesem crescut Într-o atmosferă rurală și deci nu puteam să iau peisajele de țară drept un dat; fără Îndoială că la mine au ajuns Învăluite de ceva din irealitatea, din aerul nu-tocmai-prezent al unei ficțiuni), prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ficțiuni), prin urmare tocmai această caracteristică m-a făcut să fiu ceea ce sunt azi - și În multe alte privințe pe lângă scris. Astăzi Îmi dau seama că ceea ce-mi plăcea cel mai mult la bogăția verde, taina nepopulată a ținutului Devon pe care șansa istoriei mi-a oferit-o, a fost explorabilitatea. La vremea respectivă gândeam că Învăț să vânez și să pescuiesc (ba chiar, mă tem, să fac braconaj și să mă furișez pe proprietăți private), să botanizez și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
În afara oricărei poteci, abia dacă mai ajunge cineva acolo o dată pe lună. Cu trei secole În urmă Însă, era Înțesată de oameni În fiecare duminică, căci acolo se Întruneau baptiștii, sosiți de la multe mile depărtare de-a lungul graniței dintre Devon și Dorset, pentru a-și oficia slujbele religioase, pe atunci interzise. Există În pădure anumite libertăți de care poate strămoșii noștri și-au dat seama mai bine decât noi. Am vorbit despre această pădure, și chiar despre această anume vâlcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
clădire fuseseră ulterior unite pentru a forma un hotel, botezat oarecum oportunist după reședința reginei de pe Insula Wight. Semiluna era ecranată și apărată În spate de copaci, În majoritate pini scoțieni, deși În colțișorul acesta cald și umed din sudul Devonului creșteau și palmieri și alte plante exotice; mai departe, În spate, dealurile abrupte, cu vegetație densă, se ridicau În Întâmpinarea cerului, cu vile cu acoperișuri roșii și drumuri șerpuite de trăsură vizibile ici și colo prin frunziș. Poate decorul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dată să prindă formă În imaginația sa... și ce provocase această formulare? Dimineață, Înregistră În carnet Întâmplarea, cu o schiță sumară a poveștii care ar putea crește din această sămânță. Data de deasupra Însemnării era 31 octombrie. Prelungita ședere În Devon se apropia de sfârșit. A doua zi urma să Îl Însoțească pe Sturges, care nu se simțea deloc bine și avea nevoie de consultația unui specialist, Înapoi la Londra. Îi făcuse mare plăcere șederea la Osbourne, dar nu depusese nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu întâlnirea aceea de duminică și, ulterior, rar s-a mai întâmplat să treacă o zi fără să dau peste ea la bancă, la poștă sau pe vreo străduță din vecinătate. În cele din urmă, le-am fost prezentat copiilor (Devon și Sam); mamei, Joyce; și artistului de sunet, soțului Jim, lui James Joyce care nu era James Joyce. Dintr-o persoană total străină, M.F.P. a devenit rapid una din permanențele existenței mele. Chiar dacă e menționată doar rareori în paginile acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aflat despre derapajele din trecut ale lui Jimmy și i-am văzut mariajul cu Nancy făcându-se țăndări. Scamatoriile începuseră pe când încă nici nu exista o M.F.P. - cu șase ani buni în urmă, când Nancy era gravidă cu primul copil, Devon. Când a aflat despre relația lui cu o barmaniță din Tribeca, l-a dat afară din casă o vreme, dar, după nașterea copilului, nu a mai rezistat promisiunilor lui înlăcrimate că așa ceva nu se va mai întâmpla niciodată. Dar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dar, cum el abia învăța să vorbească, influența sa asupra operațiunii era strict limitată. Altfel, nu erau decât fete, trei generații de fete, cu Joyce la vârf, Nancy și Aurora la mijloc și Lucy, în vârstă de zece ani, și Devon, de cinci, la nivelul de jos. Interiorul casei de cărămidă era un muzeu viu de artefacte femeiești, cu galerii dedicate expozițiilor de sutiene și chiloței, uscătoare de păr și tampoane, cutii de fard și tuburi de ruj, păpuși și corzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Există desigur mult mai multe deosebiri de statură, temperament, grai și obiceiuri Între un german din partea de nord și unul din partea de sud, Între un francez din nord și unul din sud, Între un englez din nord și unul din Devon, Între un italian din nord și unul din sud, decît Între un catawbian din răsărit și unul din apus. Denumirea Catawba este, desigur, de origine indiană: este numele unui trib care a dispărut acum aproape complet, dar care a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
plăcut lui Dumnezeu, a fost eliberat din orice oficiu în cadrul capitulului general de fratele Albert; ulterior, înflăcărat de zelul pentru credință, a plecat în Siria, unde a murit într-un mod sfânt. Cel de-al treilea era fratele Richard din Devon, tot englez, acolit, încă tânăr, care ne-a lăsat nenumărate exemple de răbdare și ascultare. După ce a călătorit din ascultare prin diferite provincii, a suferit de frecvente febre ce reveneau o dată la patru zile, timp de unsprezece ani; în tot
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dragoste în Anglia de călugării de la Fécamp și ajutați cu amabilitate cu tot ceea ce era necesar. Ajunși la Canterbury, au rămas două zile la abația Prea Sfânta Treime; apoi, imediat, patru dintre ei, adică fratele Richard din Ingworth, Richard din Devon, Henric și Melioratus, au plecat la Londra. Ceilalți cinci au mers la azilul preoților și au rămas acolo până când au fost ajutați cu o locuință. Într-adevăr, foarte curând, le-a fost dăruită o cameră mică sub clădirea unei școli
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nu aveau încă permisiunea de a construi altare și de a celebra liturghia în locuințele lor. Imediat după sărbătoarea Tuturor Sfinților, înainte ca fratele Agnello să vină la Londra, au plecat la Oxford fratele Richard din Ingworth și Richard din Devon, care au fost de asemenea găzduiți cu dragoste de frații predicatori; au mâncat în refectoriu și au dormit în dormitorul lor timp de opt zile, ca și cum ar fi făcut parte din comunitatea respectivă. Apoi au luat o casă în parohia
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]