232 matches
-
nu de istoria unui cuvânt străvechi e vorba aci, ba nici măcar de grupul liberalilor moderați, cari n-au pățit decât ceea ce le-am prezis noi de la întîiul moment de șovăire politică. Cunoscând lumea, le-am prezis că într-o zi, dezabuzați și dezgustați, se vor aduna împrejurul stindardului lor, pur odinioară, pătat și zdrențuit azi prin o involuntară complicitate cu roșii. Ei n-au știut, mulți nici nu și-au putut închipui ce va să zică roșu. Astăzi o știu pe deplin, deși
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
arbore al binefacerii din care îmi va cădea în mâini fructul cu seva caldă a iubirii”. În jurul acestui loc de refugiu, viața cu înălțările și căderile ei urmează să-și desfășoare pe mai departe spectacolele contrastante, contemplate dureros de spectatorul dezabuzat: „Am mers cu dimineața pe trotuarele sonore și în curând va începe marea sărbătoare a serii. Și va fi tot atât de trist. Și va fi tot atât de vesel”. Înscriind în timpul concentrat emblematic al unei zile (între „dimineață” și „seară”) un număr de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
va crea, fatalmente, sub semnul parodicului. Mircea Cărtărescu o afirmă în scrierile sale teoretice și-și face o glorie din asta. Însă un comentator perspicace, precum Marian Popa, sesizează că fondul rezistent al Levantului atestă contrariul: "Cărtărescu nu e un dezabuzat. Trebuie să existe o gigantică doză de candoare pentru a scrie așa ceva"8. Candoarea aceasta, pe care postmoderniștii români și-o reneagă programatic, arată, în realitate, că textualismul a apărut, la noi, dacă nu ca modă, cel puțin ca neoavangardă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de la 1989 era lăudat că nu a căzut în capcanele postmodernismului, opunându-se, cu un bun instinct, desacralizării universului și "reacționând cu o vehemență până la sarcasm în fața spectacolului terifiant care distruge inocența originară". Într-adevăr, asemenea atitudine contravenea canonului postmodernist dezabuzat. E tocmai și ceea ce îi va reproșa Ion Bogdan Lefter lui Mircea Dinescu, văzându-l un refugiat în timpul revolut al sămănătorismului.228 Formula care l-ar caracteriza pe Mircea Dinescu ar fi aceasta: un modernist exilat în sămănătorism. În realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Adina Pintilie, foarte stilizat, însă deloc gratuit (în care Gabriel Spahiu dă cel mai bine de până acum) sau Save the World de David Casals-Roma care a luat Premiul Publicului și care revrăjește, tot în 12 minute, existența unui tânăr dezabuzat. Secțiunea de lungmetraj mi s-a părut și ea foarte bună. M-am bucurat pentru California Dreamin’ (nesfârșit), mai ales că a fost prizat și de public, deși mi s-a părut cam aiurea să programezi filmul în camping imediat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
elibera și, într-o viziune utopică, să-i ajutăm și pe alții să se elibereze, în viziunea optimistă în care aceste biete rânduri vor vedea vreodată lumina tiparului. Mă simt nevoit să o iau etern de la început: o alarmă urlă dezabuzată, uitată pe o antică Dacia 1300, parcată în fața ferestrei mele, și nimeni nu se sinchisește, evident. Ce mai contează o muscă urlătoare în plus pe buba, pe puroiul numit „capitala“ europeană București, condus de un negustor de marmură și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
rămăseseră intacte după o mie de ani de măturare a atâtor seminții pe teritoriile noastre?! Încă o dată - și mă Întorc la acel exod al tinerilor care se plâng de adulții țării și de formidabilul ei „ghinion”, ca și de scepticismul dezabuzat al multor Români din afara granițelor sau de dinăuntru, care, după o jumătate de secol de supunere și de infinită, umilitoare „răbdare”, deodată, nu mai au rezerve și calm psihic pentru a Încerca să pună pe picioare, Încă o dată, vatra românească
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
imitându-i parcă pe compozitorii și pictorii ultimei modernități, care nu numai că nu suferă de inaderența publicului cât de cât larg, dar Își fac și un merit, un orgoliu din aceasta, dând vina tocmai pe acest public, aiurit și dezabuzat de drumurile artei și ale gândirii contemporane. Nu vorbim de Greci, la care limbajul filozofic era Înțeles de cercuri relativ largi, dar este suficient să ne amintim de cenaclul doamnei Schopenhauer (mama filozofuluiă la Weimar, unde Goethe Îi Întâlnea, printre
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o aluzie la „libertate, bunul plac, prostia puterii” etc.! Da, Sorescu, cu care nu am fost prieten intim - Între el și Nichita exista un conflict surd pe care nu am putut să-l aplanez! -, În calmul său aparent și oarecum dezabuzat, mi-a indicat mi-a transmis, aproape!, acea stare umană care trece dincolo de frică și groază: apatia, ataraxia corpului social care, mi-am dat atunci seama, era scopul ultim; „triumful!”, de fapt, al oricărui regim totalitar. O renunțare totală la
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
literaturii de pe malurile Senei (Într-un moment când Céline și alți „moderniști” „stricau” - de fapt, Îmbogățeau - limba literară cu cea orală și, mai ales, cu argoul!Ă, dar, cred eu, mai ales, a surprins și apoi a sedus, a uimit dezabuzatul lector francez, față cu textul unui „metec” venit de pe undeva din Estul vag geografic și cultural al Europei, un autor ce mânuia cu atâta dezinvoltură, cu atâta „cinism” tropi ai gândirii și judecăți intens provocatoare, călcând nu rareori În picioare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
înalt decât voi înșivă. Sus inima! și capul! Viața, viața adevărată e în altă parte... Tipuri de trecere Cum ne trecem și ne petrecem viața? O bună întrebare pentru mahmureala obștească de după sărbători. Ești obosit, nu prea sprințar la minte, dezabuzat. Te vizitează, palid, gândul deșertăciunii (și balastul indigestiei), cu tot alaiul lor de plati tudini solemne. Ce sens au lucrurile? Cum trăim? La ce bun? Ca să mă simt cât de cât activ și inteligent, încropesc, în grabă („în grabă“ e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
corul străvechi al bă trânilor, care cred, de când lumea, că totul se termină cu ei. Capeți un discurs de bunic, dintre cele care îi exasperează pe nepoți. Asta pare să fie schema oricărei biografii: debutezi revoluționar și militant și sfârșești dezabuzat și nostalgic. Există, totuși, mutații istorice de anvergură, fracturi ale timpului, de natură să capete un oarecare coefi cient de „obiectivitate“. După Revoluția Franceză, sau după instalarea la putere a sovietelor în Rusia și a regimului comunist în România, afirmații
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
l-a adoptat n-avea înfățișarea vioaie și nici siguranța unui stăpînitor de pămînturi. Dimpotrivă, semăna (fapt care se va accentua odată cu trecerea anilor) cu un ins ieșit dintr-o țară ploioasă, rece, chircit de o durere ascunsă, fără vlagă, dezabuzat. Prin urmare, una sugera numele și altcumva arăta purtătorul lui. La început, probabil, această diferență a surprins, dar mai tîrziu ea a dispărut, locul contrastului luîndu-l asemănarea dintre autor și opera sa. Iar asta a dus la modificarea celorlalte impresii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e poezia falsei sensibilități, exaltată, delirantă sau, în anumite împrejurări, agitatorică. Poezie de impostori și oportuniști, pe care Bacovia, evident, nu-i agreează. în epocă, el aparține, ca să folosesc o expresie de-a lui S. Mehedinți, „genului rece”, al celor dezabuzați, care se sustrag curentului majoritar, iritați de notele declamatorii din retorica unor contemporani, de „cuvîntomania” lor5). „Și cînte poeții poema lor vană...” e cel mai categoric „Nu!” spus de Bacovia acestora, mai puternic decît zeci de articole critice. Un refuz
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
singură dată cuvîntul „vid”: „în curînd, încet va cădea în vid/ Tot”. („Monosilab de toamnă”) „Căderea în vid” (o formulă reținută de la lecțiile de fizică) e contrariul „excelsior”-ului, o senzație pe care o au doar cei foarte obosiți și dezabuzați. în poemul lui Bacovia ea e precedată de afirmarea sentimentului inutilității și al eșecului: „în van peste foi, singur, un condei/ Frec./ Lampa plînge... anii tăi, anii mei/ Trec”. Vidul existenței, care îndeamnă la somn, uitare, abandonul conștiinței, e unul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sau două, pentru a primi o amărâtă de viză ca să mergem la universități din Europa, cu sentimentul revoltei că suntem, pe nedrept, tratați drept cetățeni de mâna a doua. De aceea, de regulă, nu mă sfiesc să le amintesc criticilor dezabuzați de curajul lor în timpul dictaturii sau de etichetele nedrepte de care nu am scăpat nici azi. Revolta adolescenților de la Chișinău este un semnal că paharul s-a umplut și că, spre deosebire de noi, care am ieșit în stradă în 1989 numai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
liberi, neînregimentați, văzând cum în societatea noastră se aleg apele: pe de o parte discursul isteric antimonarhic al celor care-și simțeau, pe bună dreptate, legitimitatea politică pusă în discuție și care și-au găsit o nesperată susținere în intelectualii dezabuzați, nostalgici după privilegiile de mai an, deveniți înfocați susținători ai "republicii de la Ploiești", iar, pe de altă parte, o categorie stranie de activiști ai monarhiei, bătrânei paseiști sau tineri anarhiști reciclați (de masa de manevră a poporului îndobitocit de televiziunea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
acum 15 ani, în care Trei Ierarhi, Palatul Culturii, Mitropolia, Teatrul Național sau Filarmonica erau întregi, în toată splendoarea lor!). Impresia generală a fost entuziastă și i-am convins pe europarlamentari că, spre deosebire de justiție, vămi, dezvoltare regională sau clasă politică dezabuzată, cultura ieșeană nu are nimic de învățat de la suratele ei din UE. Evenimentul, amplu mediatizat, a fost inițiat și finanțat de singurul europarlamentar de Iași, domnul Cătălin Ivan, cel care, la deschidere, a subliniat inspirat că miza acestei prezentări nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
își denigrează, cum că ar avea un amant, Hubert, care de fapt este al ei. Arnold nu rezistă acestei vrăjitoare. Sparge statuia Liei și o înlocuiește cu o sirenă pentru care marina pozează ca model. Lia moare de tristețe, Arnold, dezabuzat, află de josnicia sirenei sale, o ucide și înnebunește. Imaginea acestei femei fermecătoare și satanice este trasată cu cruzime. Un element de atracție se adaugă povestirii: autorul este artist și se complace aici în descrierea atelierului și a operei. Avem
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
în schimb un semn de slăbiciune și de destrămare. Evidența aceasta tragică nu putea să i se impună unui spirit care îi frecventa pe amatorii aceia de iluzii care au fost enciclopediștii: ea urma să devină vădită unor vremuri mai dezabuzate, în chip deosebit vremii noastre. Societatea secolului al XVIII-lea, acum știm, era tolerantă pentru că îi lipseau vlaga și avântul necesare pentru a persecuta, deci pentru a dăinui. Despre Ludovic al XV-lea, Michelet spunea că „în sufletul lui nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
toată simplitatea și evidentul lor didacticism, formulează în mare parte tema autorului, nucleul dur de obsesii care vor fi reiterate în publicistică și în cărțile deceniului patru. Textele acestea sînt ale unui scriptor ce intră în scenă ca un actor dezabuzat, încruntat și care face semne să fie oprite de îndată surlele și trîmbițele, anunțîndu-și cu o nerăbdare organică subiectele dizertațiilor prezente și viitoare. Stăpînit de un orgoliu expansiv și excesiv, cu o furie interiorizată dar agresivă, care răzbate din bolgiile
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
dumitale. Și ea avea părul roșu, mi-a spus doamna Segal." " Da, e adevărat, dar spre deosebire de mama, eu nu cred în fantome. Lucrez într-un spital, știu din ce e făcut omul și ce devine după ce dă ortul popii." "Pari dezabuzată..." "Eu? Câtuși de puțin, îmi iubesc meseria. După mine, nu există nimic în afară de trup și eu fac efortul, pe măsura posibilităților mele, să-i alin suferințele. Soțul meu era chirurg, și credincios. Deschizi în fiecare zi un organism omenesc, îi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cer. Vara e oricum caldă, asta e deja o bucurie, o promisiune. De atunci nu mai știu cine sînt. Stau în camera aceasta plină de cărți, de hîrtii, de discuri. E o dezordine constructivă. Dar eu rămîn ca un crocodil, dezabuzat și gîngăvit, parcă fac sfinții pipi pe mine. Aștept vacanța, m-am săturat de puștimea asta puturoasă și ignorantă. Mă voi duce la București, apoi la Iași, la Lucian (Vasiliu n. red.). Voi reînvăța să înjur locurile rotunde; drumurile, drumurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
literar, poezia obiectuală și vizuală, precum și happening-ul, show-ul poetic. Un alt motiv de mirare, care mă încearcă în legătură cu ei, ține de locul lor de origine - Kostroma. Adică și în „Rusia profundă” se scriu, iată, poeme fără rimă, ironice, dezabuzate, înfiorate - mai ales la fată - de o sexualitate frustă, izvorâtă parcă „din viscere”, dintr-o pudoare considerată un fel de cămașă de forță. Citim, comentăm versurile „decoltate” ale drei Razgouliayeva cu o plăcere de macho, psihanalizabilă. Vlad Bagrov ne propune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de schimbările dinamice ale lumii contemporane... O ascult, îi dau dreptate, dar nu comentez, pentru că reflecțiile mele sunt încărcate - vorba lui Corinne, doar aparent glumind - de o „subiectivitate dușmănoasă”. Ajungem la pod. Un grup de tineri - fete și băieți - cam dezabuzați, fumând. Ne cer bani. Nu le dăm nimic și, surprinzător, ne lasă în pace. Probabil s-au obișnuit să fie refuzați, iar speranța că alți turiști - podul e un fel de punct de control spre orașul vechi - vor fi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]