783 matches
-
rocilor scoțând în evidență forme structurale și petrografice și în mod deosebit alveole și nișe de deflație. Asemenea excavații, însă de dimensiuni mai mari, întâlnite în rocile granitice, poartă în Corsica denumirea de "taffoni". Coraziunea și deflația în asociere cu dezagregarea, atacă cu precădere straturile de roci friabile, formațiunile mai dure rămânând tot mai proeminente. Apar astfel creste, ciuperci eoliene, stâlpi. Tot ca rezultat al conjugării coraziunii și deflației, pe suprafața hamadelor și regurilor sunt întâlnite pietre șlefuite pe trei fețe
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
sub forma unor golfuri conice (conuri de eroziune). În schimb, spre aval glacisul trece pe nesimțite într-o câmpie de acumulare ("playa" sau "bajada") ce se suprapune în general depresiunilor endoreice. La modelarea glacisurilor de eroziune iau parte procese complexe: dezagregarea și alterarea, scurgerea în pânză, șiroirea și eroziunea laterală. Dezagregarea și alterarea rocilor este mai intensă pe abrupturile neprotejate de sol sau de vegetație, care delimitează glacisul (pedimentul) către amonte. Aceste procese contribuie la retragerea paralelă a versanților, lăsând spre
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
spre aval glacisul trece pe nesimțite într-o câmpie de acumulare ("playa" sau "bajada") ce se suprapune în general depresiunilor endoreice. La modelarea glacisurilor de eroziune iau parte procese complexe: dezagregarea și alterarea, scurgerea în pânză, șiroirea și eroziunea laterală. Dezagregarea și alterarea rocilor este mai intensă pe abrupturile neprotejate de sol sau de vegetație, care delimitează glacisul (pedimentul) către amonte. Aceste procese contribuie la retragerea paralelă a versanților, lăsând spre aval suprafața netedă a glacisurilor. Pentru înlăturarea sfărâmăturilor de rocă
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
greu de înlăturat. Din această cauza, energia uedului este consumată în exercitarea eroziunii laterale, care cu timpul duce la nivelarea glacisului. Divagările pe conurile aluviale lărgesc gura de vărsare a uedului la piciorul muntelui, dându-i o formă de pâlnie. Dezagregarea activă pe versanții lipsiți de vegetație, șiroirea și scurgerea în pânză, care transportă sfărâmăturile de roci, migrările laterale ale uedurilor, permit menținerea unor versanți puternic înclinați la marginea reliefurilor mai înalte. Intensitatea acestor procese permite o evoluție activă a acestora
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
Muchia Albota"). În contrast izbitor cu ramificațiile nordice, spinarile ce se desfac din creastă spre sud (Muntenia) sunt mai lungi și mai domoale, în parte acoperite de pășuni întinse. Creasta principală și ramificațiile nordice ale Făgărașului supuse acțiunii curenților, precum și dezagregărilor produse de îngheț și dezgheț, formează în unele locuri custuri foarte înguste, șei crenelate, cum sunt :"Portița Arpașului" cu "Fereastra Zmeilor", șeile dintre văile "Șerbotei" (nord), izvoarele "Scara" și "Negoiu" (sud). O altă caracteristică a acestor munți o constituie numeroasele
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
cu duritați diferite cât și a tectonicii au luat naștere depresiuni locale la Prolaz (în Cheile Carașului), Carașova, Lisava, Ciudanovița, Aninei și pe valea Minișului. Abrupturile stâncoase, pereții aproape verticali insoțiți la bază de o trenă de grohotișuri rezultate din dezagregările active sunt caracteristice pentru Munții Aninei. Râurile au săpat în calcare chei spectaculoase printre care se remarcă Cheile Carașului (19 km.), Cheile Nerei (18 km.), Cheile Minișului (14 km.), Cheile Gârliștei (9 km.), Cheile Buhuiului (8 km.) și altele. Un
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
ce provine din injectarea lavelor pe o spărtură longitudinală a conului. "Sill"-ul provine din dezvelirea lavelor injectate pe planurile de stratificație ale conului; apare sub forma unor pereți circulari, care închid o depresiune inelară, un crater fals rezultat în urma dezagregării rocilor mai puțin rezistente. Platourile de lavă bazică au o mare rezistență la eroziune. Aceasta este încetinită de prezența diaclazelor și fisurilor, care le face foarte permeabile. Dezagregarea este însă foarte activă în regiunile deșertice sau periglaciare. Dacă relieful și
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
pereți circulari, care închid o depresiune inelară, un crater fals rezultat în urma dezagregării rocilor mai puțin rezistente. Platourile de lavă bazică au o mare rezistență la eroziune. Aceasta este încetinită de prezența diaclazelor și fisurilor, care le face foarte permeabile. Dezagregarea este însă foarte activă în regiunile deșertice sau periglaciare. Dacă relieful și climatul permit umplerea fisurilor cu apă, eroziunea fluviatilă taie văi adânci, asemănătoare canioanelor, cu numeroase rupturi de pantă însoțite de cascade. Între ele rămân interfluvii largi, adevărate platouri
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
multor agenți specifici acestei zone (îngheț-dezgheț, zăpada, gheața de legătură) sau cu caracter polizonal (vântul și șiroirea). Aceștia provoacă o serie de procese că: formarea gheții în sol, perturbarea structurilor inițiale prin contracții termice și creșterea volumului gheții din sol, dezagregare, congelifluxie, șiroire, eolizatie. Înghețul și dezghețul apei din sol și din roci provoacă o puternică dezagregare. Efectele acestui cuplu sunt diferite de la o regiune la alta, în funcție de nuanțele climatului impus de latitudine, altitudine, depărtarea de ocean, de gradul de acoperire
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
șiroirea). Aceștia provoacă o serie de procese că: formarea gheții în sol, perturbarea structurilor inițiale prin contracții termice și creșterea volumului gheții din sol, dezagregare, congelifluxie, șiroire, eolizatie. Înghețul și dezghețul apei din sol și din roci provoacă o puternică dezagregare. Efectele acestui cuplu sunt diferite de la o regiune la alta, în funcție de nuanțele climatului impus de latitudine, altitudine, depărtarea de ocean, de gradul de acoperire cu vegetație, de proprietățile gelive ale rocii și gradul lor de umectare, de durată și frecvența
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
materialele rostogolite peste acumulările de zăpadă înghețată ce acoperă depresiunea de la bază versanților. Avalanșele și alunecările intensifica procesul; termenul este echivalent cu morena nivală. Ex în M-tii Făgăraș, în M-tii Retezat. Ghețarii de grohotiș sunt acumulări masive de dezagregări, gheața și zăpada, dispuse la baza versanților sau pe văi. Pe astfel de suprafețe este caracteristică dezvoltarea de figuri geometrice (cercuri, poligoane), cu dimensiuni variabile, ca rezultat al unor procese ce afectează stratul de suprafață. Solurile poligonale sunt niște crăpături
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
de noroi sunt formate dintr-o alternanta de petice de noroi și vegetație. Cele mai multe au forma ovala sau rotundă, cu un diametru de cca 1 m. Ele oferă tundrei un aspect pestriț (tundra pătată). Câmpurile de pietre (mari de pietre). Dezagregarea produce mase însemnate de grohotișuri ce rămân pe loc sau se deplasează extrem de puțin, creând îngrămădiri ce acoperă complet rocă de bază. Pavajul nival rezultă din dispunerea gelifractelor de tipul lespezilor cu una din fete pe suprafața stratului de sol
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
lentile de gheață în dezghețare. Celelalte sunt legate de o fază înaintată de degradare a pergelisolului, cănd blocurile de gheață din sol se topesc și provoacă tasări și depresiuni lacustre. Este vorba de distrugerea unor strate de roci dure prin dezagregare, îndepărtarea majorității materialelor rezultate și rămânerea în relief a unor vârfuri de diferite forme: crește ascuțite și crenelate (custuri), crește de cocos, ace, vârfuri piramidale, turnuri, ciuperci, jandarmi, strungi adică șanțuri adâncite, cu fundul relativ plat și foarte înclinate. În
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
Hubert Lyautey - efemer numit Ministru de Război, situația a început să se relaxeze, generalul Janin jucând însă de această dată, un rol important în aplanarea conflictului. Anul 1917 a început în Rusia sub auspicii nefavorabile, monarhia țaristă fiind în plină dezagregare. Decisă cu acordul reprezentantului rus de la Cartierul General francez în timpul Conferinței de la Chantilly de la sfârșitul anului 1916, chestiunea ofensivei ruse va trena până în vara anului 1917. Deși Janin a solicitat superiorilor săi răbdare pentru ruși și a transmis acestora cererile
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
care depășesc uneori altitudinea de 5.000 m. Ghețarii alunecă pe văi și ajungând la poalele munților confluează, formând veritabile piemontări de gheață. Sunt numiți și ghețari de piemont. Pe suprafața gheții se depune un strat de praf rezultat din dezagregarea rocilor. Uneori apar chiar soluri, pe care se poate instala o vegetație arborescentă. Periodic, areale ale pădurilor sunt îngropate sub valuri de gheață provenite prin alunecare din sectoarele înalte. Părțile care ajung la ocean se desprind din cauza mareelor, formând ghețarii
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
relativ unitară, uneori înaltă de 90 m, numită banchiză; din ea se desprind blocuri imense de gheață numite aisberguri ("iceberguri"). În unele zone periferice apar tot mai multe stânci deasupra gheții (nunatak-uri), crevase și văi canion. Materialul detritic rezultat din dezagregarea rocilor ce compun nunatak-ul va fi preluat de către masa de gheață în mișcare și depus sub formă de morene glaciare. Gheața calotei antarctice este pleistocenă. Topirea ei ar ridica nivelul oceanului planetar actual cu circa 15 m. Prezența ei în
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
depozitelor de cretă și calcare cretacice. Spre sfîrșitul perioadei cretacice marea s-a retras de pe teritoriul Moldovei, aici stabilindu-se un regim continental, în ale cărei condiții depunerile cretacice au fost supuse timp îndelungat unor procese de spălare, alterare și dezagregare. Cele mai răspîndite depuneri de pe teritoriul raionului Nisporeni sînt depunerile cainozoice. Pe parcursul celui mai mare interval de timp al perioadei paleogene teritoriul pe care îl ocupa astăzi raionul se dezvoltă în condiții continentale. Numai în epoca paleogenului mediu marea a
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
Centrali, situate pe pantele drepte ale rîurilor Cula, Bîc, Bucovăț (hîrtoapele Vorniceni, Lozova, Bravicea, Năpădeni ș.a.). Ele se manifestă destul de activ si pe versanții artificiali ai debleurilor șoselelor ( Chișinău, Cernăuți etc). Un rol deosebit la formarea acestor alunecări procesele de dezagregare a argilelor cauzate de umiditatea excesivă și uscarea perioducă a masivelor de roci. Aceste multiple deformatii ale rocilor ce au loc tot timpul sunt însoțite de formarea de fisuri, dezintegrarea rocilor în particule mici ridicînd capacitatea de infiltrare a apelor
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
lor aflat în expansiune. Burgundia a avut o existență mai mult sau mai puțin autonomă în cadrul regatelor francilor, dar în perioada Imperiului Carolingian, termenul a ajuns să desemneze doar o regiune geografică. Existența modernă a Burgundiei își are rădăcinile în dezagregarea Imperiului francilor odată cu semnarea Tratatului de la Verdun din 843. Teritoriul Burgundiei este împărțit între Francia Occidentală și Francia de Mijloc, aproxmiativ de-a lungul râului Saône. Se formează astfel două Burgundii, "Burgundia Inferioară" și "Burgundia Jurană". În urma dezintegrării Franciei de
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
și croații deja își proclamă independența, provocând represalii împotriva separării din partea Armatei Populare Iugoslave. În cele din urmă războaiele s-au încheiat cu noi state independente pe harta Europei, dar și o mare parte a Iugoslaviei rămasă săracă și masive dezagregări economice. Adesea descrise ca fiind cele mai mortale conflicte din Europa, după Al Doilea Război Mondial, acestea au fost caracterizate de masive crime de războaie și purificări etnice. Au fost primele conflicte după Al Doilea Război Mondial considerate oficial genociduri
Războaiele Iugoslave () [Corola-website/Science/315094_a_316423]
-
fizico-chimice sunt legate fie de acțiunea ceții și a picăturilor de apă rezultate din spargerea valurilor, fie de aceea a apei de mare. Sunt frecvente alterarea rapidă a mineralelor bogate în fier (augit, biotit, olivina, amfiboli), dizolvarea rocilor carstice și dezagregarea produsă prin cristalizarea clorurii de sodiu în fisuri. Rezultă cavități și lapiezuri de dimensiuni variabile, nisip și blocuri de dezagregare. Procesele determinate de acțiuni biologice se desfășoară în partea inferioară a domeniului litoral și se referă la perforarea rocilor de către
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
apei de mare. Sunt frecvente alterarea rapidă a mineralelor bogate în fier (augit, biotit, olivina, amfiboli), dizolvarea rocilor carstice și dezagregarea produsă prin cristalizarea clorurii de sodiu în fisuri. Rezultă cavități și lapiezuri de dimensiuni variabile, nisip și blocuri de dezagregare. Procesele determinate de acțiuni biologice se desfășoară în partea inferioară a domeniului litoral și se referă la perforarea rocilor de către moluște, arici de mare, microorganisme prin secreții acide, rezultatul fiind numeroase alveole, scobituri, galerii de câțiva mm până la câțiva cm
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
producă daune țesutului din jur. Contrar necrozei, apoptoza nu provoacă reacții inflamatorii, membrana celulei respective nu este distrusă, celula emite semnale care provoacă fagogitarea ei de către globulele albe, în special de către macrofage. În necroză se observă un fenomen de liză (dezagregare parțială sau totală) celulară, nucleul se distruge până la formarea unei amestec uniform al cromatinei cu citoplasma, membrana plasmatică se distruge rapid, citoplasma se revarsă în afară cu efect dăunător asupra celulelor înconjurătoare. Aceasta provoacă o reacție imunitară a organismului cu
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
cu lepră), deoarece era destul de departe de principalele insule care formează orașul Veneția. Ea a primit numele de la Sf. Lazăr, patronul spiritual al leproșilor. Ea a fost abandonată mai târziu și până la începutul secolului al XVIII-lea doar "ruine în dezagregare" au rămas în insulă. În 1700, un călugăr armeano-catolic Mekhitar de Sebastia s-a stabilit la Constantinopol. El s-a mutat în orașul Modon din Peloponez în 1703, după ce a fost forțat să se mute din capitala otomană. În Modon
San Lazzaro degli Armeni () [Corola-website/Science/333514_a_334843]
-
lor aflat în expansiune. Burgundia a avut o existență mai mult sau mai puțin autonomă în cadrul regatelor francilor, dar în perioada Imperiului Carolingian, termenul a ajuns să desemneze doar o regiune geografică. Existența modernă a Burgundiei își are rădăcinile în dezagregarea Imperiului francilor odată cu semnarea Tratatului de la Verdun din 843. Teritoriul Burgundiei este împărțit între Francia Occidentală și Francia de Mijloc, aproxmiativ de-a lungul râului Saône. Se formează astfel două Burgundii, "Burgundia Inferioară" și "Burgundia Jurană". La moartea lui Lothar
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]