665 matches
-
al norilor, nevoia lui de aer urla plâmânul. Dar nu muritul îl îngrozea cel mai mult, ci trăitul rătăcit de viață. În podul palmelor îngrijorate se aciuase o singură umbră, din toate cele care îi trecuseră prin tâmple. O umbră dezgolită de amintiri, ca un cerc pictat la suprafața apei. Lumea se micșora în fiecare oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de grea a patului, care devenise doar o carceră de curte interioară, din cea a cărnii. Își
SINGURI ÎN NOI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Singuri_in_noi.html [Corola-blog/BlogPost/356516_a_357845]
-
am luat-o și pe această, lasand-o goală așa cum s-a născut. Pe când vroiam să ies se ridică față înaintea mea; întinde mâna stângă, mă apucă de mâna dreaptă și-mi spuse: - Om de nimic, așa trebuie să mă dezgolești? Nu te-ai temut de Dumnezeu? Nu ți-e frică de osânda răsplătirii viitoare? Nu trebuia oare să mă jelești că pe o moartă? Nu ți-a fost rușine să-mi vezi trupul gol? Ești creștin și ai socotit că
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_evcrata_livada_duhovnic_ion_untaru_1381461726.html [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
ai insultat și pe mama ta? Cum ai să te aperi față de mine, nenorocitule, înaintea înfricoșătorului județ al lui Hristos? Pe când trăiam om străin nu mi-a văzut față, pe când tu, după ce am murit și am fost îngropată, m-ai dezgolit și te-ai uitat la trupul meu gol. Blestemata omenire , in ce decădere a ajuns! Cu ce inima sau cu ce mâini ai să te apropii să te împărtășești cu Prea Sfanțul Trup și Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_evcrata_livada_duhovnic_ion_untaru_1381461726.html [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
pajiște plină de un verde smarald ce îmbăta ochiul. Mii de floricele de toate culorile zâmbeau în razele dulci ale unui soare primăvăratic. Bianca cu mâinile întinse spre cer cânta și dansa, rochia ei înflorată se făcea roată în jurul ei, dezgolindu-i pulpele albe. Pe cap avea o coroniță făcută din toate florile pământului. Eu aveam un ulcior plin cu apă de izvor și așteptam să i se facă sete. - Hai, cântă-mi, cântă-mi, vreau să-mi cânți, să dansez
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Primavara_tineretea_vietii_george_safir_1331293170.html [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
pe piciorul fetei și cu cealaltă pe ceașca cu cafea, sorbi încet și cu plăcere, privind fata cu insistență în ochi. Aceasta făcu o mișcare de retragere, încercând să-și tragă fusta spre genunchi, dar nu reuși decât să-și dezgolească și mai mult pulpa dinspre Condurache. Privirile lui căpătară o anumită scânteiere pofticioasă. Se gândea că făcându-i avansuri fetei, aceasta ar putea povesti în liceu și apoi să se audă și la Inspectorat, că el invită acasă tinere eleve
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_cap_i_stan_virgil_1364879281.html [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
în derâdere, singurii care scapă cursului demolator fiind doar autorii acestui curent antinațional, care neagă pe toți cei ce nu se raliază ,,găștii”lor, care nu mai contenesc a se lăuda ei între ei, a se premia ei între ei, dezgolind o latură de un mercantilism abominabil. Și, paradoxal, aceștia nu sunt intelectuali anonimi, ci notorii, care și-au făcut din arta demitizării vârfurilor culturii și literaturii române, a istoriei naționale un scop. În ce scop, e ușor de intuit. „Crime
MITUL MIHAI EMINESCU ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ ȘI MALAXORUL REVIZUIRILOR DE PROF.UNIV.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1434591623.html [Corola-blog/BlogPost/352923_a_354252]
-
goale pe podea, sau a palmelor, o muzică a corpurilor care transformă și povestesc fiecare emoție, fiecare frază a poveștii e reconstruită în mișcare. Tulburătoare apariția balerinei-căprioare în pădurea de mesteceni, desprins dintre aburi întunecați apare trupul ei, pieptul e dezgolit și între sîni e prinsă pe curelușe o inimă roșie. Și absolut minunat un prelung moment de final, cel în care prințul o găsește pe Albă ca Zăpada și dansează vreme de zece minute infinite cu trupul ei crezut mort
Stagiunea de vară by http://www.zilesinopti.ro/articole/125/stagiunea-de-vara [Corola-blog/BlogPost/100061_a_101353]
-
fericiți și bogați decât erau până în acel moment. Există un fenomen al savurării cuvântului scris, pe care desigur, îl cunoaștem încă de la citirea primelor litere. Poeta, a pornit de la principiul: daca vrei să scrii poezie, trebuie să înveți să te dezgolești pe tine însuți, să ajungi tu pe paginile pe care le scrii - nu un alter-ego pe care-l inventezi pentru că așa dă bine din punct de vedere al imaginii poeticii - ceea ce nu este deloc ușor de făcut. Este greu, pentru că
CUVÂNT ÎNAINTE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/None_georgeta_nedelcu_1327352302.html [Corola-blog/BlogPost/360344_a_361673]
-
Diamant este saga unei familii de intelectuali sefarzi din București, dar și microcosmosul unei epoci frământate, în care adevărata natură umană, cu toate înălțările și vicisitudinile ei iese la iveală, deșirând ipocriziile, spărgând barierele pasiunilor, ale cenzurii și ale autocenzurii, dezgolind ființa umană de tot ce are mai bun sau mai abject. Personajele romanului sunt surprinse într-un segment al parcursului vieții lor în țara natală, unde societatea românească se simte strivită de vremuri ostile și frustrante, epoca în care regimul
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_casa_dia_magdalena_bratescu_1391513631.html [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
ore vom cădea de pe lume, doamnelor, așa să știți! Spre surprinderea întregii asistențe din sala congresului, distinsa doamnă, aflată chiar acolo sus în loja oficială, se dezbrăcă repede de haina ei regală și rămasă doar în rochia ei decoltată își dezgoli cu dezinvoltură pieptul ei palid și cu amândouă mâinile își scoase sânii ei în relief, astfel încât să-i poată vedea toate doamnele, stârnind imediat în jurul ei o admirație neobișnuită din parte Doamnelor în roz. Apoi începu să le explice la
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_int_constantin_milea_sandu_1341220674.html [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
ALB, DIVINUL Urlet de Lup mă cheamă, sfâșie noaptea minții Mă nasc încă odată, cu sufletul pe scut Și-mi pun capul pe Glie, să-mi onorez Părinții, Lup Alb să reînvie, Divinul din Trecut! Prin sufletul ca jungla, se dezgolesc poteci Și se dizolvă mușchiul, pe ziduri de Cetate Cu Dacia cea sfântă ne-ai botezat în veci, Jar Etern străluce, cu biruinți purtate! Pe Sică mâna dreaptă mi-o încleștez curbat Simțind tăișul rece, cum îmi pătrunde-n sânge
MARELE LUP ALB, DIVINUL de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/antonela_stoica_1480405454.html [Corola-blog/BlogPost/372975_a_374304]
-
de secundă a intrat cu privirea în vechiul apartament, în baie și în dormitor. Imaginile i se perindau cu repeziciune de parcă totul s-ar fi întâmplat acum și aici. Se revăzu ținând-o strâns în brațe, acoperind-o cu sărutări, dezgolind-o. „Ufff ...de n-ar fi fost scena aceea care m-a urmărit atâta vreme!”Zâmbetul i se transformă în rânjet. Dinții scrâșniră în strânsoarea puternică a maxilarelor. Umilința ce a simțit-o în finalizarea acea grăbită, fără să știe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_1_marian_malciu_1327000577.html [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
-o cu duhul vieții. Culorile sobre, în tonalități închise, grave, apăsătoare presează linia desenului aproape strivind-o. Ca în ultima secundă a timpului dat să-i împrumute dimensiunile culorii convulsive. Constantin Popa e un ascet. Nici o clipă culorile nu se dezgolesc, ci rămân închise în sine de unde aduc în contingent imaginea ideii. Este triumful ironic al artei sale pe care însuși artistul îl așază în chipul celui care a semnat, pe cer, ca autor al operei. Liviu COMȘIA octombrie 2012 Roșiorii
CHIPUL IDEII de LIVIU COMŞIA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Liviu_comsia_chipul_ideii_liviu_comsia_1351768870.html [Corola-blog/BlogPost/369934_a_371263]
-
O, ce suflete, de-o șchioapa! V-ar trebui dioptrii pentru suflete, orbilor! Dioptrii forțe, poate așa o sa ma zăriți atunci când mă fac nevăzuta. Rămâneți cu bine în găoacea voastră domestică, la gură vetrei la care dansează amantele voastre frenetice, dezgolite de suflet, femei voluptoase învăluite în purpura. Rămâneți să spargeți semințe-n timpanele mele gingașe care țiuie de două decenii și jumătate și pe care doar Singurătatea știe, că nimeni altă, să le potolească. Acufene, fosfene, tinitus, cascade prăbușite-n
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Bocet_vesel_pe_fond_depresiv_tratat_de_singuratate_i_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
o metamorfozare a fiindului său, într-un eu luminat de astrul hrismosului, prin care el trăia revelația înainte de toți cei care erau și urmau să vină. Acei „fiori de nebunie” nu sunt altceva decât negrele lui presimțiri față de o lume dezgolită de adevăr, viziuni în care „O umbră mormăind pășește... / E om... atât, și e destul” (Crize, 1965:134) sugerează chinul omului care se dorește viu însă ascuns de noapte geme firav, supus de lume să trăiască ca o umbră a
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Anamneza_sentiment_al_retrai_stefan_lucian_muresanu_1382198440.html [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
Mă las de calm și pace inundată: Zefirl mă adie-ncetisor. Iar lumea e departe,undeva... Sunt singura,culcata-n iarbă crudă; Și în răstimpuri doar,îmi pare-asa, Ca o sirenă prinde să se-auda. De orice griji,acum,mă dezgolesc: Mi-e iarbă moale că un pat imens. Cu ceru 'ntreg acum mă învelesc Si-adorm:un mic atom în univers! Și mă visez un înger dezgolit Ce,așteptând aripile să-i crească, În trup de om a plns și
ADORMIRE de ROZALIA GROZEA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 by http://confluente.ro/rozalia_grozea_1468862776.html [Corola-blog/BlogPost/366323_a_367652]
-
mult mai fericiți decât erau până în acel moment. Există un fenomen al savurării cuvântului scris, pe care desigur, îl cunoaștem încă de la citirea primelor litere. Poeta, a pornit de la principiul: Daca vrei să scrii poezie, trebuie să înveți să te dezgolești pe tine însuți, să ajungi tu pe paginile pe care le scrii. Nu un alter ego pe care-l inventezi pentru că așa dă bine din punct de vedere al imaginii poeticii. Ceea ce nu este deloc ușor de făcut. Este greu
GÂNDURI SINCERE PENTRU POETA GEORGETA NEDELCU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 by http://confluente.ro/Ganduri_sincere_pentru_poeta_georgeta_nedelcu.html [Corola-blog/BlogPost/370933_a_372262]
-
învăța să mi te-aduc aminte! RĂSPÂNTII În gura nopților fără de noapte, pe buzele zilelor fără de zi se-așterne tăcerea prelungă, a timpului netimpuit, de la răspântia veacurilor dintre tine și mine acolo... unde râul lacrimilor se-ntâlnește cu râul disperării. DEZGOLIȚI-MI LUMINA! De-abia se-ntrezărește lumina din adâncuri Aerul de-nălțimi e prins în păienjenișul de alge ce mă țes și re-țes în putreziciunea adâncului de unde strig: Dezgoliți-mi lumina! UNDE? Se contopesc izvoarele subterane fără putință de împotrivire
NU-MI LĂSA TIMP... SĂ MI TE ADUC AMINTE ŞI ÎNCĂ 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1449782821.html [Corola-blog/BlogPost/369709_a_371038]
-
și mine acolo... unde râul lacrimilor se-ntâlnește cu râul disperării. DEZGOLIȚI-MI LUMINA! De-abia se-ntrezărește lumina din adâncuri Aerul de-nălțimi e prins în păienjenișul de alge ce mă țes și re-țes în putreziciunea adâncului de unde strig: Dezgoliți-mi lumina! UNDE? Se contopesc izvoarele subterane fără putință de împotrivire pe nevăzute neauzite și nebănuite albii ascunse cum fără putință de-mpotrivire iubirea zăgăzuită rupe stăvilarele cu un torent nestăpânit rostogolindu-te... Unde? protejat copyro/viorela codreanu tiron Referință Bibliografică: Nu
NU-MI LĂSA TIMP... SĂ MI TE ADUC AMINTE ŞI ÎNCĂ 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1449782821.html [Corola-blog/BlogPost/369709_a_371038]
-
cea bună, Din miile de cărări ce-n cale mi se ivesc. Privește-mă cum ninge în hohot, iubite, Si cum prin bocetul surd, aiurea gonesc, Cum rochia de mireasă și șiragul de lacrimi Curgând, fără milă, în urmă, mă dezgolesc. Privește-mă cum ninge cu mine, iubite, Cu cea mai mândră a iernii albă crăiasa, Privește-mă cum dalb mă aștern peste veacuri, La nunta din cer, tu mire, eu eterna-ți mireasă. Privește-mă ultima dată cum ning a
PRIVEȘTE-MĂ CUM NINGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1481374700.html [Corola-blog/BlogPost/371489_a_372818]
-
Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Trecătorule! oprește-ți gândul și ascultă cum se perindă primăvara prin pletele noastre mângâindu-ne dorul, cum și-așează blând înflorirea de teamă să nu ne dezgolească cu bătăile ei,inima, cum își lasă izvorul să ne treacă pe sub umbra cu care ne dezvelim de suflet, cum foșnetul ei ne cuprinde înserările pe umerii iubiților din care au ros moliile și castanii și-au făcut cruci peste
TRECĂTORULE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1459405646.html [Corola-blog/BlogPost/383331_a_384660]
-
poarta inimii mi-au înflorit cireși S-au înălțat spre cer,învăluiți în soare Și au lăsat în urmă credințele lumești Au renunțat tacit la tot ce doare ! Pe ramuri flori catifelate-au înflorit Frunzele verzi în vânt s-au dezgolit Cu rădăcini adânc infipte-n suflet Mi-au înflorit cireși în inima și-n cuget ! E primăvară aici și fluturi mii dansează Petale de iubire fiinta-mi colorează E-atat de vie toată căldură ce o simt Încât în zbor
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA by http://confluente.ro/articole/roznovan_amelia_lavinia/canal [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
încălzite. Frunze de tot soiul se zgribulesc sub șfichiul palelor de vânt, stârnit de nu știi unde. Îmbujorate de răcoarea nopții, în nuanțe de galben și roșu, valuri de frunze se grăbesc să plece “în bejenie”, după vorba poetului nostru, dezgolind în pomi ramuri scheletice și rarele fructe rămase neculese prin vii și prin livezi. Contrar așteptărilor logice, tocmai pe când se pregătesc de iarnă, pomii ne oferă una din cele mai spectaculoase palete de culori. Spre deosebire de noi, oamenii, pomii se dezbracă
INTREBARILE TOAMNEI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 39 din 08 februarie 2011 by http://confluente.ro/Intrebarile_toamnei.html [Corola-blog/BlogPost/344912_a_346241]
-
scuipau oamenii în stradă. Automobilele înghițeau pe nemestecate bulevarde, Parcurile îngălbeniseră de emoție, O frunză căzută pe mână mă arde, Toamna își trimitea prima scrisoare, promoție... Înconjurat cu o aură de înfrigurare Îți simțeam trupul arcuit peste mine Și pulpele dezgolite în aștepare Conturau imaginea speranței ce vine... Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Drumul spre Fata Morgana / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 285, Anul I, 12 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate
DRUMUL SPRE FATA MORGANA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_spre_fata_morgana_.html [Corola-blog/BlogPost/356239_a_357568]
-
nu pentru treburile țării. Profesori, doctori, ingineri, oameni de alte profesii, pensionari sau activi, se zbat în pragul supraviețuirii, fără ca cei „ajunși” să se mai uite în jos. Justiția care din antichitate are ochii acoperiți - simbol al nepărtinirii, și-a dezgolit un ochi, întocmai ca pirații, să poată vedea cine se prezintă la judecată. Dacă e tâlhar, îl avantajează pentru că din contul acestuia mai ajunge și în contul ei proaspăt deschis într-o bancă secretă. S-a adaptat vremurilor noi... Cândva
CE VREA BUCUREŞTEANUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_1396951205.html [Corola-blog/BlogPost/348487_a_349816]