546 matches
-
în ramă, Doar ploaia către tine mă îndeamnă, Amurgul rubiniu azi mai înseamnă Povestea unui dor ce se destramă. În ochii tăi s-au furișat izvoare, Cu ele curge doina-n răsărit, Pădurea-și cântă fără încetare Balada unui suflet dezgolit. În noi apune toamna și mă doare Că visul nostru n-a mai înfrunzit. Referință Bibliografică: Sonetul toamnei / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1754, Anul V, 20 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandra Mihalache : Toate
SONETUL TOAMNEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368314_a_369643]
-
din 01 martie 2014 Toate Articolele Autorului Din clopote de flori vestesc azi primăvara, Mai plănge-o lăcrămioară topitele ninsori, Eu mă dezleg de gerul, a cărui mușcătură Și acum o simt pe mănă,... iertate depărtări. Sărut iarăși pămăntul, cu talpa dezgolită Și simt cum firul ierbii, în mine a încolțit. Din raza de lumină, trimisă-n primăvară, Mă-nalț pe curcubee și acolo să mă uit. Îmi plec genunchiul minții pe-o arcă de speranță Și-ți dau iubirea toată, în
PRIMĂVARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367446_a_368775]
-
de dragoste trupească cu o femeie;era teribil de stângaci și aproape că a devorat-o, înghesuițiunul înaltul pe frunzișul din pădure. A învinețit-o peste tot, a mușcat-o cu dinții lui tineri și puternici, înfierbântat de priveliștea pielii dezgolite și fine. Abia când a întâlnit-o pe Maria, el a...Toți prietenii lui vrăjiseră pe internet măcar cu vreo româncă; și asta pentru că erau acolo cu duiumul. Dar nu auzise de nici unul dintre ei care să se fi însurat
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
iubita mea cu gura că de fraga cu părul lung și negru că nopțile polare tu-mi umpli viața tristă de culoare cu nimeni nu te-mpart, a mea te vreau întreaga. să-ți mușc din sânii albi, din pulpe dezgolite, pe trupul tău s-alunec , sărut să-ți pun cascadă, pe pielea ta mai albă că pudica zăpadă îmi iartă stângăcia doritelor pripite. atras de-a tale adâncuri ,cănd prea grăbit cobor, de tine absorbit, îmi sting numai un dor
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
că nu am nici un rost! Ai fost și soare și lumina Ai fost și apa și potop Și ploaie caldă și nebună Ai fost un înger peste tot! Unde îți îndrepți privirea? Sunt aici....mereu am fost! Un simplu suflet dezgolit Pe care tu nu l-ai iubit! Să te privesc azi eu? Nu pot! Ochii îmi ard în chin meschin Când te iubeam tu te dădeai doar ei Acum mă vrei? Târziu,nu mai sunt cea de ieri ! Referință Bibliografica
SUNT AICI.... de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368642_a_369971]
-
că nu am nici un rost! Ai fost și soare și lumina Ai fost și apa și potop Și ploaie caldă și nebună Ai fost un înger peste tot! Unde îți îndrepți privirea? Sunt aici....mereu am fost! Un simplu suflet dezgolit Pe care tu nu l-ai iubit! Să te privesc azi eu? Nu pot! Ochii îmi ard în chin meschin Când te iubeam tu te dădeai doar ei ... Citește mai mult Te numești enigmă....te cunosc de undevaAi ochii de
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
Acasa > Cultural > Artistic > CELEI CE NU MAI ESTE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ascult cum picuri mici răzbesc Din înalțimea plumburie și cad Pe ramuri ce dezgolite se-oglindesc În geamuri triste și-a mea melancolie ... Atunci îmi amintesc de tine Și numele-ți șoptesc cu dor Și tainic gând se cuibărește-n mine Pentru acum și ieri și pentru viitor ... Tu meditai că toamna-i tristă
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
se lumina o cale A zeci pâraie ce limpezi se-oglindeau în ochii-ți adumbriți de gene Și-n mers săltat ce multe și-l doreau ... Și-ascult cum picuri mici răzbesc Din înălțimea plumburie și cad Pe ramuri ce dezgolite se-oglindesc În geamuri triste și-a mea melancolie ... Și nu pot să-mi opresc suspine Și mâna-mi tremură ciudat Când gându-mi zboară către tine La viața-n doi cât ne-a fost dat ... Aș vrea să nu
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
să te iubesc ... Să-ngrop privirea-mi fericită în ochii-ți dulci și visători Să mângâi părul tău și trupul Și gura să-ți sărut în zori ... Ascult cum picuri mici răzbesc Din înălțimea plumburie și cad Pe ramuri ce dezgolite se-oglindesc În geamuri triste și-a mea melancolie ... Și nu pot să-mi opresc suspine Și nu pot ca să nu gândesc Că bine-ar fi să fii cu mine Să pot din nou să te iubesc ... Referință Bibliografică: Celei
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă, acompaniată vântul nostalgic care suflă peste câmpurile dezgolite anunțând: „Frunzuliță de-avrămeasă,/ dragi haiduci, iarna se lasă...,/ e timpul, mergeți pe-acasă!/ Noi am merge, drag ne este/ de copii și de neveste,/ de părinți, surori și frați,/ dar ne-așteaptă înarmați,/ liftele păgânilor,/ dușmanii românilor/”. Ascultând și
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă, acompaniată vântul nostalgic care suflă peste câmpurile dezgolite anunțând: Frunzuliță de-avrămeasă, dragi haiduci, iarna se lasă..., e timpul, mergeți pe-acasă! Noi am merge, drag ne este de copii și de neveste, de părinți, surori și frați, dar ne-așteaptă înarmați, liftele păgânilor, dușmanii românilor”. Ascultând și
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă, acompaniată vântul nostalgic care suflă peste câmpurile dezgolite anunțând: Frunzuliță de-avrămeasă, dragi haiduci, iarna se lasă..., e timpul, mergeți pe-acasă! Noi am merge, drag ne este de copii și de neveste, de părinți, surori și frați, dar ne-așteaptă înarmați, liftele păgânilor, dușmanii românilor”. Ascultând și
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
venetici Unul câte unul, instrumentele aburite reflectau reînvierea - mergeau liniștite pe rafturi în dulapul multiplu schițat de constructor. Lăsată de una singură, se simțea ca un șarpe prin ierburi crescute pe pante de munte cu reverii și imagini cu bărbați dezgoliți și femei ascunse sub glugă - când auzea soneria la ușă și lumina i se strecura în oase, cu-n aer posac - Mașina-și relua legănarea în spasme de culori variate alintând apa în robinete interne precum mareele din trupul domnișoarei
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
locuia niciun alt bărbat acolo. I-am privit trupul minunat printre aburii cafelei fierbinți. Era tot ce îmi puteam dori... Nu puteam crede că sunt atât de norocos. Am dezbrăcat-o încet, i-am sărutat pielea fragedă, coapsele tremurânde, umerii dezgoliți. „Te iubesc... Aș face orice pentru tine”, am șoptit, în timp ce m-am ridicat cu gura către gâtul ei. Avea o cicatrice enormă, de parcă cineva ar fi încercat în trecut să-i taie gâtul. M-am blocat. Am încercat să cobor
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
negri ca două mărgele, cu privirea ageră și luminoasă. Avea obraji gingași, dar bine bronzați, încadrați de părul șaten-închis și lung până la jumătatea spatelui și se înfățișa extrem de delicată în rochia de bumbac alb ca neaua, care îi lăsa genunchii dezgoliți. Avea pe umăr o poșetă, lucrată manual, în ton cu rochița de bumbac pe care o purta, iar sandalele cu talpă ortopedică erau tot din material de bumbac, în aceiași notă stilistică. Ținea în brațe o mapă destul de voluminoasă. La
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
a discuta probleme așa de intime cu profesorul de matematică. "Poate vișinata a început să-și facă efectul sau o fi de vină căldura din cameră?" Se simțea un pic amețită și euforică. Bărbatul își sprijini podul palmei pe genunchiul dezgolit destul de mult al Gabrielléi, care se cufundase cu totul în moliciunea fotoliului. Acest gest o electrocută pe elevă, care se alertă: "Ce face profu' cu mine acum? Ce are de gând să facă? Va încerca să mă seducă?" Condurache, cu
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
lin, Spre satul mic cu case joase. Se adumbresc sub coviltir Prunci sănătoși cu pielea bruna, Un bulibașa, barbă-n brâu, Argonaut clădit din huma. E noapte... Focuri se aprind, Lângă fântână părăsita, Țiganii cântă și petrec, O dansatoare-i dezgolita. Sub versantila Luna vin, Mici spiriduși cu barbă sura, Țiganii beau rachiu din ploști, Fără regrete sau măsură... Nu au nici țară, nici trecut, Monarhi sau dinaștii celebre, Din vântul stepelor, prodig, Au adunat mii de vertebre. Sunt fiii buni
ŞATRA ( TREC ŢIGANII ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348522_a_349851]
-
arme. Bâlbu, că era mai mic, o furcă, Chiompu o țepușă, iar Bălău luă toporul, fiind el vestit pentru măiestria cu care mânuia această armă de tradiție pe la nunți, cumetrii, sau la balurile de joi. Ieșiră în curte cu piepturile dezgolite așa cum se cere într-o înfruntare cinstită. Înțelept, ca totdeauna ăl’ bătrânu’ ieși și el, dar numai după ce puse mâna pe altă sticlă de rachiu. Se cam clătina de emoție ținându-se după tinerii războinici care, cu ochii în patru
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
se înclină Privind cu jale întinsele poteci, Ce le așteaptă, ca-n somnul cel de veci, Să intre-mbălsămate cu rugină. Grăbește seara asfințit de soare, Când vântul strânge frunzele-n ponoare, Presându-le în straturi, veștejite. Copacii plânși, cu ramuri dezgolite, Rămași de-acum în lungă hibernare, Trec ciclu nou spre viață viitoare. Referință Bibliografică: AMURG AUTUMNAL / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1357, Anul IV, 18 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate
AMURG AUTUMNAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349922_a_351251]
-
alegi, membrană a vieții întregi. În ochii cifrei șapte cartea-i lumina care nu minte, tăcerea zăvorâtă-n cuvinte, ispită, povară, blestem și frământ la rece păstrând idei și pământ, pulberi de aștri pentru nenăscuții ochi albaștri. Iar Poetu-i suflet dezgolit de păgâni, e umbra ridicată din fântâni, e trai în tristețe și chin, e singur și tot mai străin. Referință Bibliografică: Pentru Nichita Stănescu de Maria Hadârcă-Chișinău / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1828, Anul VI, 02 ianuarie
PENTRU NICHITA STĂNESCU DE MARIA HADÂRCĂ-CHIȘINĂU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349927_a_351256]
-
chipul tău sting jar de roșu în obraji fierbinți ce ard în bob de strugure lumină apusul strigă prin pana ce cade încet din cer nu plecați voi zilele mele senine recele pătrunde prin căldura temătoare o rază de soare dezgolită și străluciutoare dansează în apus de roșu pe fereastra mea un fuior dintr-un nor, clipește speriat o aripă zboară albind cerul liniștea picură ca ceara fără sunet podeaua amintirilor mele suspină noaptea luna trimite câte-o rază și mă
SEPTEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348189_a_349518]
-
Acasa > Strofe > Valori > MAREA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1159 din 04 martie 2014 Toate Articolele Autorului Marea lumii astăzi este învolburată Fierbe ca într-o oală fiere și amar Mintea omenirii, grav avariată, Pare dezgolită de cerescul har. Spumegă anarhic, e prea multa ură, Pescarușii țipă, tărmul nu-l găsesc Dinspre miazăzi, vine iar furtună Cad năvalnic pietre, viața o lovesc. Țes mai marii noștrii, pănza se deșiră, Văntul nu-i prielnic, velele se rup
MAREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347630_a_348959]
-
cu năduf și fără puf, îi cam trecu viața dascălului Vasile. Prinse anii cei târzii ai bătrâneții, când căzu la pat. Și abia acum înțelese că orice ghem are două capete, căci capătul cel ascuns înlăuntru abia acum se lăsă dezgolit. După vreo trei-patru săptamani de moleșeală trupească, își chemă la el surorile și pe nepotul cel care-i purta numele de botez, cel mai zdravăn dintre toți, căci la acesta îi era nădejdea pentru neputința trupului său. Într-o zi
... CÂND SOARELE SE VA RIDICA LA UN BĂŢ DE PRĂJINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347670_a_348999]
-
vrajbă. Pe de altă parte, poezia Doamnei, o poezie și a distincției, nici nu trebuie decriptată. Ea se insinuează în cititor ca lumina, îl cucerește, îl face pe nesimțite biruitor, prin profunzimea francă și înțelegerea tainelor care, încet-încet, se lasă dezgolite ca să-ți arate în spatele lor altele, tot mai inexpugnabile. Cuvintele, nesiluite de tirania poetului dur care le înhamă zadarnic la poveri peste puterile lor, își dezvăluie din plăcerea lor înțelesurile și subînțelesurile la imboldul sărutului și nu al biciului. Într-
PRINTRE CUVINTELE VRAJEI SAU VRAJBEI... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366060_a_367389]
-
o altă operă, dar cele două creații nu-și pierd nici autonomia, nici valoarea. Ele nu se intersectează decât iluzoriu în punctul de plecare. Astfel, modelul se oferă mai întâi Celuilalt, artistului, pentru ca, în regia acestuia, să iasă pe scenă, dezgolit, pentru public. O parte din emoție scade prin medierea artistului, o parte din frumusețe crește în ochiul public ce absoarbe stereotipiile. Poate de acea, o anumită estetică erotizată dar inefabilă rămâne captivă în „atelier”, în inima artistului. Pentru reușită, o
ARTISTUL ŞI MODELUL de DAN CARAGEA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364952_a_366281]