782 matches
-
Slatina, dar că pe atunci nu se cunoșteau, fiecare se îndeletnicea cu lucruri complet diferite. În vremea aceea trăiam o tinerețe ciudată, culegeam plante medicinale dis-de-dimineață, uneori și seara, dar cel mai bine auzisem că se culeg în zori, mai dezgropam de pe întinderea cîmpului femei cu dinți de fildeș, cu sînii plini de liniști telurice, mai căsătoream lăcuste cu vîntul, mai adormeam cu capul pe șolduri de libelule. Parcă îi văd... Apăreau pe drumul prăfos al colinei, la braț, domnul Dobrescu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
la Slatina,dar că pe atunci nu se cunoșteau, fiecare se îndeletnicea culucruri complet diferite.În vremea aceea trăiam o tinerețe ciudată,culegeam plante medicinale dis-de-dimineață, uneori și seara,dar cel mai bine auzisem că se culeg în zori,mai dezgropam de pe întinderea cîmpului femei cu dinți de fildeș,cu sînii plini de liniști telurice,mai căsătoream lăcuste cu vîntul, mai adormeam cu capulpe șolduri de libelule.Parcă îi văd... Apăreau pe drumul prăfos al colinei, la braț,domnul Dobrescu purta
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
avea nici o valoare. - Și ce ai aflat? - Multe și puține, În același timp. De exemplu, faptul că tezaurul descoperit la Rennes-le-Château nu mai există. Vreau să spun, nu mai există În forma inițială - aur, bijuterii, monede... În timpul războiului, au fost dezgropate și răspândite În toată lumea, vândute colecționarilor, muzeelor, băncilor, episcopiilor, chiar unor țări care vroiau să-și consolideze vistieria, sporindu-și rezervele de aur. Banii obținuți prin astfel de tranzacții, cele mai multe dintre ele clandestine, au fost depuși În seifurile unor bănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nume, ci și încărcătura socială a lui, la fel personajul își are rudele, moștenitorii săi care s-ar simți ofensați dacă acum după ce-a trecut atâta amar de vreme de când pan Bijinski ș-a făcut oale și ulcele, am dezgropa lucruri nu tocmai plăcute și nu ușor de justificat. Nu e totuna dacă ești strănepotul lui Radu cel Frumos sau al lui Mihnea Turcitu, iar în domeniul ficțiunii e mai bine să te înrudești cu bunul Bezuhov decât cu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nuntă, și castraveți; una mi-a povestit că făcea cu un cîrnat d-ăla polonez pînă s-a infectat și-a dus-o la spital. Cu bărbații ie și mai rău. Iera la noi În sat unu dă și-a dezgropat nevasta numa la trei săptămîni de la Înmormîntare, i-a Înfipt o țigare În gură i-a desfăcut picioarele deasupra coșciugului și dă-i cu hoitu toată noaptea. Ei, ce zici de-asta? Știi bine că nu suport toate... parcă Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cînd devine el Însuși destin al altor existențe, lovind haotic, fără alegere, fără criterii. Va fi folosind și viața paraziților la ceva, de vreme ce s-a ivit În spațiul acesta, fie și numai ca să-mi biciuiască nervii și creierul, să-mi dezgroape de undeva din străfunduri niște gînduri aberante, să mă purifice și să mă redea primei copilării, cînd credeam că aripioara unei muște pe care o lași să trăiască te poate salva. Uite-l cum urcă repede, repede, pe șanțul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eram în siguranță. M-a trezit Adél. — Nu-ți fie teamă - mi-a spus. Am aranjat totul. Te-am programat la croitor. Am întrebat-o dacă știe ce or să-i facă lui Eberhart. Bineînțeles că știa. Au să-l dezgroape și au să-l ducă într-un cimitir mult mai mic, dar cu atât mai faimos. Poate că or să-l pună chiar alături de iubita lui. Pentru că, din motive de siguranță, în țara noastră artiștii sunt așezați în cimitire separate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
el să bem ceai de iasomie adevărată. Pe care a adus-o nu demult din China, „dacă nu sunt prea insistent“, și nu a fost, căci aș fi băut orice, chiar și din China, numai să nu trebuiască să-l dezgrop pe Bálint. Da, comoara mea, în seara aceea mămica s-a dus cu el. Închiriase o căsuță cochetă în zona verde, „doar șapte camere“ - a spus el cu modestie, și numai pentru câteva luni, cât timp va avea reprezentații în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
rămas în viață nici una. Așadar, din uvertură lipseau tocmai cele ce ar fi constituit circumstanțele unei copilării obișnuite. Bucuria descoperirilor, a mirărilor, a misterelor. De pildă, să aprinzi în septembrie frunzele îngălbenite ale nucilor de pe malul lacului cu o lupă dezgropată din adâncul vreunui sertar prăfuit. Sau să developezi, în niște soluții puturoase, de unul singur, imaginea latentă, ca apoi să observi cum se albește totul la lumină, pentru că ai fixat-o prost. Subliniez: bucuria. Se poate, ba chiar e sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de la spate și am izbucnit în plâns și mi-am amintit totul. Îl strângeam de-i pârâiau paiele și mi-am ascuns fața în blana lui, ca măcar pe mine să nu mă audă. Engelhard plesnea de fericire. I-a dezgropat de undeva clientului un scaun, se învârtea în jurul lui și devenise aproape lingușitor. Cu toate că la el au făcut coadă și oameni de stat în toată firea. Nu s-a mai întâmplat de când exista atelierul să expună de zece ori pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cred. N-avem încotro. Am nevoie de tine să mă ajuți. Ileana nu răspunsese, se mulțumise numai să dea tăcută din cap. Înțelegea foarte bine ce voia să spună soțul ei. Gândul că va trebui să meargă la cimitir ca să dezgroape cadavrul bătrânului nu o încânta absolut de loc. Era însă conștientă că dacă vor să stăpânească vâlva atunci le trebuia toiagul. Femeia se ocupă mai departe în liniște de treburile gospodărești. Mă duc la cimitir, îi spusese el Ilenei, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de care n-ar fi trebuit să se despartă niciodată. Știa că nu-i decât o nălucire, moșul era mort și îngropat de mai bine de o săptămână. Chiar el îi răscolise mormântul cu trei zile mai devreme. De ce îl dezgropase? Ca să ia toiagul, singura armă cu care putea ține în frâu vâlva. Se lăsă din nou la pământ, concentrându-se cu toată ființa lui. Îi trebuia toiagul, avea nevoie de el dacă voia să scape cu viață. Cu ochii minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
murmure o rugăciune. Cu ochii Închiși, cu capul gol ușor Înclinat, dădea impresia că ar auzi voci Îndepărtate. VÎntul de peste zi ștersese deja urmele tălpilor și crepidelor de pe nisipul mișcător. După trei zile, Într-o vineri, mormîntul urma să fie dezgropat. Acum se adunase mult mai multă lume decît la Îngropare, căci vestea despre făcătorul de minuni, fachirul, magul, se răspîndise pînă departe. Sofia, Petru și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întîietate, stăteau cît mai aproape de groapă. Întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
zile, când se ridica panaghia și se făcea „pom” mare,încărcat cu de toate. Tot atunci se dădea de pomană: pat, plapumă, scaun, masă, haine. Pomenirea se făcea la jumătate de an, la un an, iar la șapte ani se dezgropa. Se făcea slujbă și se sfințea mormântul și scheletul, considerându-se că mortul și-a dobândit odihna de veci. Acestea erau obiceiurile la mort pe care unii locuitori din Filipeni le țin și acum, cu tot scenariul, cu cele 12
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dragoste, să vină Romanița, dascălul Caloianului. A treia zi după înmormântarea Caloianului, adică a treia joie după Paști, în ziua de Paparude, fetele trebuiau să se ducă iar în locul acela, la dezgropat mortul, la bocit iarăși, apoi dădeau drumul Caloianului dezgropat pe Olt, ca anul să fie ploios, îmi spusese Romanița, eu nu m-am mai dus să le văd, că mă speriase aia de țipase ca nebuna după bărbatul ei mort, aia cu aaa!!! Așa am ținut-o mereu, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ochii îi fug și mută filmul cu un cadru mai departe. Știu, în valiza de carton din rândul trei de sus, obiectul patru din stânga. O să ne îngroape sub ele, dacă o ținem tot așa, iar echipele de salvare o să ne dezgroape sufocați; maldărul ăsta de catrafuse ar ajunge pentru cinci vieți. Valiza e deschisă în mijlocul șirurilor de cutii instabile, iar baioneta e extrasă din culcușul ei de mărunțișuri și totul e luat de la capăt. Cu așa o armă lungă (lama are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în vraful de foi ude Prin lăstari și vrejuri crude, S-ar putea să dau de el: Melcul prost, încetinel... În ungher adânc, un gând Îmi șoptea că melcul blând Din mormânt de foi, pe-aproape, Cheamă Omul să-l dezgroape... Și pornii la scotocit (Cu noroc, căci l-am găsit). Era, tot, o mogâldeață, Ochi de bou, dar cu albeață: Între el și ce-i afar' Strejuia un zid de var. - Ce să fac cu el așa? Să-l arunc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
omului de astăzi, să se înalțe în toată cuviința. E timp să vă bucurați prin mila scrisului său. Un act de mare iubire și domnească dărnicie răscumpărară cetatea voastră din păcate grele și vechi. Veți ști de azi înainte să dezgropați învățături mai limpezi bătrânelor ei ziduri. Căci spiritul acestor locuri a fost numit: înnoptata arătare a precupeței Pena, ridicată prin arsele vămi ale pătimirii și nebuniei aproape de Sfintele Trepte - ce flamură vreți mai vrednică de orașul vostru creștin. Niciodată piatra
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
primesc locul de asistent pe lângă catedra de geometrie analitică. A trebuit să acccept o ofertă care, venind de la G. Țițeica, era mișcătoare prin spontaneitatea ei. Din acel moment încep, paralel cu activitatea literară, o destul de înceată și dureroasă readaptare matematică. Dezgrop din materialul meu matematic din 1920 schema unei cercetări asupra varietăților ipereliptice și o propun lui G. Țițeica drept posibil subiect de teză. El o acceptă și intervine în redactarea ei de câteva ori. În 1928 încep tipărirea tezei pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
e aia, deh, cu situl arheologic. O reclamă de te doare-n șpiț. Mîrlănia întruchipată. Un profesor, ori arheolog, ce-o fi el, se teme, mai rău decît pentru viața lui, de spargerea ulcelelor, amfore etc pe care le-a dezgropat. Iar Dorel, muncitor pe șantier, din greșeală, firește, tocmai acolo nimerește cu mingea. Îi face zob profesorului toate prăpăditele și imbecilele lui de ulcele. Ha, ha, ha, nu-i așa că-i haios? Ce-i trebuie lu' moșu' ăla, lu' cretinu
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
ulcele. Ha, ha, ha, nu-i așa că-i haios? Ce-i trebuie lu' moșu' ăla, lu' cretinu' ăla dă profesor arheologie? Că doar de asta ne arde nouă acuma, hait? Nu-i așa că-i bună? Cine l-a pus să dezgroape, nene, oale și ulcele? Noi, muncitorii în construcții, facem mișto cu mare voioșie dă intelectualii ăștia trimbulinzi. românești este la fel ca și lumea în care trăim. Păi cum ar putea fi altfel? Și cum mass-media din România par să
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > TRIBALĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Tribală Când se împlinește întocmai sorocul, dezgroapă securea războiului cântând. Dinainte se cunoaște chiar și locul spre cer care pornesc mobilizați într-un gând. Motivele se pot găsi foarte ușor - să-și piardă timpul cu așa idee? Să îndeplinească porunca vracilor declanșează o amplă epopee. Tactica se
TRIBALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361401_a_362730]
-
fie teamă! -Tocmai pentru că le știu mi-e teamă, dragul meu! Vezi că plătim pentru iubirea noastră? Știu sigur că asta e pedeapsa divinității! Ovidiu, la cât mă iubește nu merita așa ceva...Doamne , ce am făcut? -Ilona, trezește-te! Iar dezgropăm morții? Știi foarte bine că nu e nimeni vinovat de situația asta. Anunțul din ziare în care se anunța moartea mea în accidentul acela de tren nu l-am scris eu și nici tu...asta a fost să fie! Nu
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
numai a bocitoare nu semănau, când se simțeau stropite cu apa rece. S-au îndopat bine cu tot ce le pregătise bunica pentru masa de pomană și au plecat pe la casele lor, urmând să se reîntâlnească peste trei zile să dezgroape caloianul și să-l bocească din nou, cu aceleași versuri, ca și la plimbarea lui prin sat. Caloianul a fost pus pe o scândură și i s-a dat drumul să curgă la vale pe apa pârâului din marginea satului
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
iubire; De rău de m-ar vorbi, din morți eu mă ridic! Iar ei se vor sfii de mine, de tine... Dar nu voi bântui să sperii lumea toată Să ni se facă slujbe cu preoți, lumânări? De teamă să dezgroape adânca noastră groapă? Și-apoi ca din nimic, porni-vor căutări? Nu; după o viață amară și plină de chin Să n-aibă osul meu nici în groapă pace? Să mă dezgroape alții așa din senin? Și fără de regret, la
ORICUM, NU PIERD NIMIC de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363894_a_365223]