1,137 matches
-
de pîntec semantic, Înțesat de embrioni plini de viață ai paginilor nescrise, mici crîmpeie scînteietor de inteligente de geniu, ce efectiv abia așteaptă să se nască. Din această matcă grandioasă, Întreaga poveste va țîșni, ca să zic așa, singură afară. Ce deziluzie ! Lucrurile aveau să se dovedească exact pe dos. Și nu se poate, În nici un caz, spune că nu există multe Începuturi de vis. Uite, de pildă, cum sună ăsta : “La ora 3 dimineața, cînd a sunat telefonul, Morris Monk știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tot mirosea a tutun prost, iar În așternut se vedeau firimituri, ca și cum Poole ar fi mîncat În pat. Digby privi lung firimiturile, copleșit de tristețe, În care deslușea o vagă neliniște, o teamă de primejdii necunoscute și un fel de deziluzie, ca aceea Încercată În copilărie cînd asista la vreo partidă de crichet prost jucată, cînd nu-l Întîmpina nimeni acasă În vacanța de primăvară sau cînd aștepta zadarnic, ore Întregi, o fată la poarta hanului „La Stema regală“. Digby nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și pălăria lui neagră vădeau tendința acestuia de a-l imita pe domnul Prentice; În douăzeci de ani, poate că ar fi ajuns să semene leit cu modelul său, dar deocamdată Îi lipsea patina vîrstei - ridurile săpate de resemnare, de deziluzie și de amărăciunile vieții. Domnul Prentice Îi predă, obosit, obiectele găsite În cursul anchetei, apoi Îi oferi lui Rowe un loc În mașina cu care se Întorcea la Londra. Instalîndu-se În mașină, Își trase pălăria peste ochi și spuse: — SÎntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fasciști și social democrați. Ca anticomunist nu vede nici o diferență între nazism și comunism. Cândva accepta invocarea infailibilității partidului, acum se crede el însuși infailibil. Fiind odinioară prins de «cea mai mare iluzie», acum este obsedat de cea mai mare deziluzie a timpului nostru. Nu este nici un secret că cei mai mulți dintre intelectualii care s-au alăturat taberei staliniste în anii ’30 au făcut-o pentru că nu puteau vedea o alternativă mai bună și eficientă la nazism. Iată de ce nu este surprinzător
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
decorativ, de marionetă...” Într-un alt articol, d-na Melania Mandaș Vergu susține că: „Mai periculoasă decât plecarea în sine mi se pare a fi concepția, mentalitatea care se împământenește - singura șansă pentru un tânăr e să plece. La prima deziluzie, la primul eșec minor, tânărul dorește să-și ia lumea în cap. Olimpic ori doar absolvent de liceu tânărul privește spre lumea civilizată ca spre Paradis indiferent că aspirațiile lui țin de stomac ori de creier. Mai trist însă decât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ai exclus orice așteptare, în orice domeniu, consideri că e drept să-ți mai permiți încă această plăcere de tinerețe a așteptării, într-un sector bine circumscris ca acela al cărților, unde lucrurile pot ieși bine său rău, dar riscul deziluziei nu e grav. Prin urmare, ai văzut într-un ziar că a apărut Dacă într-o noapte de iarnă un călător, noua carte de Italo Calvino, care nu mai publicase nimic de câțiva ani. Ai trecut pe la librărie și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un autor care se schimbă mult de la o carte la alta. Tocmai în aceste schimbări poate fi recunoscut. Aici, însă, pare să nu aibă nimic în comun cu tot restul operei sale, cel puțin după câte îți amintești. E o deziluzie? Să vedem. Poate ești puțin dezorientat, ca atunci când îți este prezentată o persoană pe care după nume o identificai cu o anume figură, și încerci să potrivești trăsăturile pe care le vezi cu ceea ce-ți amintești și nu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spuneți? Nu se poate... - Ei, să spunem că v-ați încurcat amândoi. Mai bine repliază-te asupra lecturii tale de aseară, asupra volumului pe care amândoi îl strângeți acum în mână și care ar trebui să vă despăgubească de recenta deziluzie. - Să sperăm - spui tu - că de data asta am luat un exemplar bun, legat cum trebuie, și nu ne vom trezi că se întrerupe la momentul culminant, cum se-ntâmplă... - (Cum se-ntâmplă când? Ce vrei să spui?) - în fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prin suma tuturor insatisfacțiilor? Cititorule, ciulește urechea. O bănuială te cuprinde, alimentându-ți neliniștea de om gelos, care încă nu se recunoaște ca atare. Ludmila, cititoare de mai multe cărți în același timp, pentru a nu se lăsa surprinsă de deziluzia pe care i-o poate rezerva fiecare poveste, tinde să trăiască și alte povești... (Nu-ți închipui că volumul te pierde din vedere, Cititorule. „Tu“, care se referă la Cititoare, poate, de la o frază la alta, să se fixeze asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să discutăm cu tine despre ziua de mâine, zice mama. Știm cât ești încă de supărată pentru fratele tău și credem că ți-ar face bine dacă ai mărșălui și tu cu grupul nostru la paradă. Sari la altă dezgustătoare deziluzie care se prefigurează la orizont. Sari la mine înghițită în marea lor compensație, marea lor penitență pentru toți anii aceia de demult, tata țipând: — Nu știm ce soi de boli scârboase ne aduci în casă, domnule, dar îți poți găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
proiect. Cream. Și aceasta mă făcea să-mi câștig singularitate. De la o vreme, nu o mai vedeam pe Mama dedublărilor, o bănuiam. Aceasta însemna o izbândă. Nu mă împiedica în demersurile mele joaca de-a Demiurgul. Nu mai era o deziluzie a haosului, ci o concretețe controlată. Încântătoare prin stabilitatea ei. Pentru că amintirile cosmetizate astfel, cu haine alese după împrejurare, stare, anotimp, căutări, erau ale unui om liber de la naștere până la moarte, care gândea detenția ca pe o expresie a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-și face mendrele în liniștea nopții plină de gunoaiele umane, de defecările visurilor, de defulările țâșnite din apele nămoloase ale sufletului. Bună seara Doamne, ce bucurie de a ști că ești posesorul mizeriilor grase pline cu voluptăți, hotărâri, speranțe, injurii, deziluzii, incertitudini, capricii, jocul de-a capriciile, de-a stăpânul, de-a omul atotștiutor, de-a masca, de-a subtilitatea, de-a încrederea, de-a depresia, de-a sinceritatea, de-a minciuna, câtă bucurie, tot să strângi, câtă veselie, tot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de-a sinceritatea, de-a minciuna, câtă bucurie, tot să strângi, câtă veselie, tot să aduni, câtă plăcere să știi că mizeriile vorbesc, au volum, sunt o LUME! Cum să nu fie nespus de fericiți GUNOIERII dacă se știau patronii deziluziilor aruncate la container, scuipate pe caldarâm, ai senzațiilor acute, rapid pieritoare ca și cum n-ar fi fost! Ai stăpânirii unei situații de bine, încât nici n-ai timp s-o guști. Simți că ți-a trecut vremea pentru așa ceva și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
parteneri de tip europoid, nu din alte motive, să zicem rasiale, ci din preferințe dictate de inima sa. Doar o singură dată..., mă rog, un accident nesemnificativ a avut loc, dar nu merită povestit. Femeia a avut parte de o deziluzie pe care a uitat-o rapid. Nu mult după această poveste, a venit și Codrin ca turist, complet dezinteresat de obiectivele turistice. Ca și de nevastă, de altfel. După puțin timp primește un telefon de la Adriana. Tati, am o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
profilurilor și formelor de cunoștințe apreciate și valorificate pe piețele muncii. Aceste mecanisme de asociere între studii și muncă au scopul de a evita căutarea sistematică a diplomelor, care ar reprezenta un soi de refugiu, permițând evitarea confruntării cu eventualele deziluzii de pe piețele muncii. Tabelul 19, care urmează, exprimă pentru un anumit număr de țări, rata de ocupare, în 2004, a celor cu vârstă cuprinsă între 15-24 ani. Se mai observă aici practic o distanță de la 1 la 3, între Luxemburg
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
urlete de câini, cu iubire și strădanii, eu am fabricat români, constată de acum bătrânul dascăl, odată revenit la vatra strămoșească printr-o fericită întâmplare, dătătoare de mari speranțe întru îndreptățite reparații, apoi spulberate fără menajamente și înscrise la capitolul deziluzii majore. Casa părintească, atât de mult visată în jumătate de secol de pribegie, a regăsit-o doar într-o stăruitoare amintire, cu acoperișul în patru ape, cu prispa de pământ la temelie și cuiburi de rândunele sub streașina joasă. Lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
astfel, osteneala să aud acele vorbe, abia perceptibile, ale bătrânului. Ele sunau cam așa: „Îndurerarea pricinuită de o dragoste neîmpărtășită a cauzat dintotdeauna sechele adânci sufletului. Iluzii poate să-și facă oricine, oricine poate să-și ia libertatea asta, însă deziluziile nu sunt făcute pentru toți, nu toată lumea le poate îndura. Ah, așa este... Istorisiri nesănătoase fericirii 31 Încă nu aveam de unde să știu aceasta, căci eram doar un copil pe vremea aceea, aveam nouăsprezece ani. Cu tot dinadinsul credeam în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aruncă prea năvalnic înspre o femeie, crezând că, în așa fel, au și căzut în grațiile ei. Aceștia sunt bărbații care au atâta încredere de sine, încât, făcând mai multe imprudențe decât un copil aiurit, au parte de mai multe deziluzii în dragoste, decât pot ține ei socoteala. Dimpotrivă, există și bărbați care au așa de puțină încredere în ei înșiși, încât, când se găsesc în fața porților iubirii, ce s-au deferecat dinaintea lor, sunt mult prea modești în sfiala lor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fiu nicidecum optimistă. Nu pot și nici nu vreau să-mi rezerv libertatea de a face imprudența asta. În primul rând, pentru că nu vreau, cu niciun chip, să-mi fac iluzii, doar pentru ca, mai târziu, să mă aleg numai cu deziluzii; iar, în al doilea rând, pentru că eu chiar cred că, dacă fericirea este menită unui om, ea va veni la el negreșit, indiferent de starea de spirit pozitivă sau negativă a acelui om. Deocamdată, mă simt uitată și fără ajutor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sinea ta, și lacrimile mereu îți mocnesc sub pleoape, dar, de revărsat, nu se revarsă, pentru că ești o mamă puternică; măcar așa vrei tu să dai impresia. În timp, ajungi să strângi în tine tot prisosul de amărăciune și de deziluzii, care ar fi în stare să spintece și pe cel mai solid și mai de nespintecat suflet existent. Dar, ușor-ușor, începi să cedezi, căci lupta-i grea, iar tu nu posezi niciun fel de armă. Să intri dezarmat într-un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
atât de mult științele exacte - cărora le admit, fără ezitare, așa cum se cuvine, importanța -, când se pierd în labirintul complicatelor și fără de capăt socoteli, literatura, prin sensibilitatea penelului ei artistic, îi va desface din încordare și le va alina afectuos deziluziile. În acest punct, însă, oarecum obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vei mai îndrăzni să faci prostia de a spera, atunci când îți voi spune că nimeni dintre cei care s-au lăsat cumplit amăgiți de aceste fleacuri dulci, dar goale pe dinăuntru, n-a scăpat de stigmatul sângeros și mult-temut al deziluziei amare. Uită-te la mine, privește-mă în ochi! Eu însumi sunt cea mai puternică dovadă a spuselor mele! A fi ținut cu forța strâns în hățuri de către aceste nebune invenții ale minții omenești este, de bună seamă, cea mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Acum, în treacăt fie spus, el nu fusese dintotdeauna într-atât de introvertit și de neprietenos. Însă viața, din păcate, de multe ori, până atunci, îl pusese în încurcătură, oferindu-i să bea foarte des din cupa dezamăgirii și a deziluziilor. Bunăoară, acel „prieten impostor”, despre care pomenise el, la un moment dat, în torentul său nestăpânit de gânduri și de amintiri, tare mult îl mai amărâse, atunci când - nu cunosc exact din ce motive - îl trădase într-o asemenea măsură, încât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
schimbă, de fapt, căci tu tot cu aceeași jale grea continui să trăiești în tine. Așa stând lucrurile, în cele din urmă, el își spuse sieși: „Totuși, n-a fost nici prima și, cu siguranță, nici 162 Rareș Tiron ultima deziluzie din viața mea!” Astfel, încercă oarecum să pășească mai departe și peste asta. Și așa și făcu, însă nu fără să nu mai privească și în urmă, câteodată. Tocmai din acest motiv - și revenind la subiect -, readucându-și în memorie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
schimb, viziunea care să fie în măsură să ofere indicații asupra viitorului. Desigur, prin asta nu se înțelege iluzia optică, apariția supranaturală, ci viziunea generală fundamentată, perspectiva generală pentru viața individului și pentru societatea însăși. Totuși, o asemenea viziune implică deziluzie, dezamăgire. Pentru mine primele avertizări veniseră, pe de o parte, de la totalitarismul socialist și de la regimul stalinist, lucru care mi se confirmase destul de curând în cărțile lui Aleksandr Soljenițîn și în distopia lui George Orwell, 1984, publicată în ianuarie anului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]