456 matches
-
unor) învățătoare plictisitoare. Articolul hotărât intră în structura variabilei adjectivului în sintagmele cu topică inversată: noapte pustie ® pustia noapte gândul pustiu ® pustiul gând Ca și determinarea directă a substantivului, articolul (a). înlocuiește dezinența de singular a unor adjective feminine (cu dezinența -ă sau -e, când rădăcina adjectivului se termină în i): albastra noapte, pustia noapte, (b). urmează imediat dezinenței: albastrul întuneric, atotștiutoarea lună, pustiile nopți, negrii codri sau prin intermediul vocalei de legătură u: alb-u-l perete, grea-u-a sarcină. Prin intervenția funcției poetice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
noapte gândul pustiu ® pustiul gând Ca și determinarea directă a substantivului, articolul (a). înlocuiește dezinența de singular a unor adjective feminine (cu dezinența -ă sau -e, când rădăcina adjectivului se termină în i): albastra noapte, pustia noapte, (b). urmează imediat dezinenței: albastrul întuneric, atotștiutoarea lună, pustiile nopți, negrii codri sau prin intermediul vocalei de legătură u: alb-u-l perete, grea-u-a sarcină. Prin intervenția funcției poetice, ca și în flexiunea substantivului, prezența articolului definit în structura unor adjective determină anularea omonimiei G.D. singular - N.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omonimiei G.D. singular - N.Ac.G.D. plural, prin revenirea și la G.D. feminin, singular a formei de N.Ac. singular: pustie-i nopți vs nopții pusti-i. Opoziția N.Ac./ G.D. rămâne, totuși, distinctă la singular, datorită amalgamării articolului cu dezinența în structura cazului N.Ac.: (N.Ac.) pusti-a noapte vs (G.D.) pustie-i nopți. Articolul hotărât se constituie în marcă unică de exprimare a opoziției de caz și număr, când nici substantivul, nici adjectivul din sintagmă nu sunt variabile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În planul expresiei, opoziția de număr se desfășoară, ca și opoziția de persoană, prin cuvinte distincte, forme supletive ale pronumelui: eu/noi, tu/voi, el/ei, ea/ele. Pronumele dânsul, dânsa și însul, însa realizează opoziția de număr la nivelul dezinențelor și al morfemului determinării, articolul definit enclitic, element constant în structura acestor pronume: singular: (masculin): -Ø + l: dânsu + l, însu + l (feminin): -Ø + a: dâns + a, îns + a plural: (masculin): -i + i: dânș + i + i, înș + i + i (feminin): -e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-e + le: dâns + e + le, îns + e + le La pronumele masculin intervine și o alternanță consonantică s/ș, în structura rădăcinii generând alomorfele dâns-, dânș-. Observații: La feminin, nominativ și acuzativ singular, întocmai ca la substantivele terminate în vocala ă, dezinența -ă a fost asimilată de morfemul determinării -a; este vorba, în termenii lui A. Martinet, de amalgamarea celor două morfeme -ă și -a în unul singur: -a, ceea ce face ca pronumele dânsa să prezinte structura morfematică: dâns + -ă + -a Deosebirile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-a albei rochii.” (Ibidem, p. 85) $feminin$$ La plural, opoziția se neutralizează la amândouă seriile de forme ale genitiv-dativului: lor, le, li. Pronumele dânsul, dânsa și însul, însa marchează opoziția de gen în mod redundant prin flexiune internă, asigurată de dezinențe și prin morfemul determinării, din structura lor, care are forme diferite după gen: -l(M)/-a(F) la singular, nominativ-acuzativ: dânsul/dânsa, (într-) însul/(într-) însa -Ø + lui(M)/e + i(F) la genitiv-dativ: dânsului, dânsei -i + i(M)/e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întrebuințat în anumite condiții sintactice: „I-am dat-o lui (ei) șD.ț/„Am luat cartea aceasta a lui șG.ț. Observații: Prepozițiile dativului se construiesc numai cu forme accentuate ale pronumelui. Pronumele dânsul, dânsa realizează opoziția cazuală la nivelul dezinenței și(sau) prin morfemul determinării definite, din structura lor. N. Ac. dânsu-l, dânși-i, dâns-a, dânse-le G. D. dânsu-lui, dânși-lor, dânse-i, dânse-lor Acuzativul se diferențiază de nominativ și genitivul de dativ în același mod ca și în cazul pronumelui el, ea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În stilul solemn, opoziția de număr se realizează la nivelul ambilor constituenți: domnia-ta, domnia-voastră/domniile voastre, domnia-sa (lui, ei)/domniile lor. Opoziția este marcată, în planul expresiei, prin morfeme discontinue alcătuite dintr-un morfem complex, în structura primului termen (dezinență „substantivală” + „articol”: domni-a < domni + e + a/domni + i + le) și din dezinența din structura termenului pronominal (-ă/-e: voastră/voastre): -a...-ă/-ile...-e: domnia-voastră/domniile voastre sau (și) prin supletivismul formelor la nivelul celui de al doilea component: domnia sa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-ta, domnia-voastră/domniile voastre, domnia-sa (lui, ei)/domniile lor. Opoziția este marcată, în planul expresiei, prin morfeme discontinue alcătuite dintr-un morfem complex, în structura primului termen (dezinență „substantivală” + „articol”: domni-a < domni + e + a/domni + i + le) și din dezinența din structura termenului pronominal (-ă/-e: voastră/voastre): -a...-ă/-ile...-e: domnia-voastră/domniile voastre sau (și) prin supletivismul formelor la nivelul celui de al doilea component: domnia sa (lui, ei)/domniile lor. Pronumele din limbajul familiar au numai forme de singular
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumelui de identificare își are originea, la persoana I și a II-a, în reflectarea realității extralingvistice; (eu) însumi/(eu) însămi reflectă „genul” vorbitorului. Corelația de gen se exprimă la nivelul primului constituent al pronumelui, prin flexiune internă realizată de dezinențe din structura pronumelui îns-: -u/-ă, la singular (eu) însumi/ânsămi; -i/-e, la plural: (noi) înșine/(noi) însene. Numărultc "Num\rul" Pronumele de identificare își schimbă forma în funcție de numărul substantivului (pronumelui) însoțit. Cei doi termeni ai opoziției: singular și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însumi/ânsămi; -i/-e, la plural: (noi) înșine/(noi) însene. Numărultc "Num\rul" Pronumele de identificare își schimbă forma în funcție de numărul substantivului (pronumelui) însoțit. Cei doi termeni ai opoziției: singular și plural își marchează identitatea prin flexiune internă, la nivelul dezinențelor primului constituent și, concomitent, prin supletivismul formelor pronumelor reflexive: singular: (eu) însumi/ânsămi, (tu) însuți/ânsăți plural: (noi) înșine/ânsene, (voi) înșivă/ânsevă. La masculin, opoziția singular-plural este accentuată de alternanța consonantică s/ș: însumi/ânșine. Pronumele personal de identificare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
expresiei, prin supletivismul formelor. Spre deosebire de pronumele personal, pronumele reflexiv de persoana a III-a se caracterizează prin omonimia singular-plural: El se laudă./ Ei se laudă. Distincția se realizează, indirect, la nivelul pronumelui (substantivului) - ipostază de subiect sau (și) la nivelul dezinențelor verbale: El se înscrie/Ei se înscriu. Genultc "Genul" Spre deosebire de pronumele personal neutru și de celelalte pronume, pronumele reflexiv nu realizează opoziția de gen decât la genitiv, singular, formă accentuată, dar numai în planul expresiei, în legătură cu structura prepoziției (locuțiunii prepoziționale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
personale sau nepersonale, datorită trăsăturii semantice + uman, categoria genului se realizează la pronumele posesive în doi termeni corelativi: masculin-feminin: al meu/a mea, al nostru/a noastră. În planul expresiei, opoziția se realizează la nivelul ambilor constituenți ai sintagmei, prin dezinențe, variabile totodată și în funcție de gen: Masculin: -l...-u/-i...i: al meu/ai mei, al nostru/ai noștri, al său/ai săi, al lor/ai lor Feminin: -Ø...Ø(ă)/-le...le(e): a mea/ale mele, a noastră/ale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintagmă cu substantive feminine, pronumele adjectivale, spre deosebire de pronumele posesive propriu-zise (absolute), dezvoltă forme de genitiv-dativ și la singular: „Deasupra casei tale ies/ Și azi aceleași stele.” (M. Eminescu, I, p. 186) Opozițiile se desfășoară numai în planul expresiei, la nivelul dezinențelor: / F./ (sora) mea-Ø/ /M./ (fratele) me-u; / Sg.F./ (sora) mea-Ø/ /Pl.F./ (surorile) me-le;/ /Sg.M./ (fratele) me-u/ /Pl.M./ (frații) me-i;/ /N.F./ (sora) mea-Ø/ / G.F./ (surorii) me-le. În anumite condiții sintactice, pronumele adjectival este precedat de articolul posesiv al, a, variabil în funcție de genul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
demonstrativ de apropiere dezvoltă sens neutru, mai ales când reia sintagme propoziționale: „Dacă am găsi excepții adevărate, aceasta ar putea dovedi ipoteticele abateri de la determinism în lumea morală...” (G. Ibrăileanu) Corelația de gen se exprimă prin flexiune internă și prin dezinențe; realizarea dezinențială a opoziției caracterizează pronumele de diferențiere în structura căruia intervine, la nivelul celui de-al doilea constituent, concomitent cu flexiunea internă de la nivelul celui dintâi. Singular Masculin: -e(acesta), -l(acela, același); -e-...-Ø (cestălalt, celălalt) Feminin: -ea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-e(aceea, aceeași); -ea-...-ă(ceastălaltă,cealaltă) Plural Masculin: -ști(aceștia), -i(aceia, aceiași), -ști-...i (ceștilalți), i-...i (ceilalți) Feminin: -ste(acestea), -le(acelea, aceleași), -ste ...e (cestelalte), -le-...e (celelalte) Observații: La plural, flexiunea internă se întemeiază pe dezinențe, delimitate de rădăcină și particula deictică -a, uneori cu intervenția alternanțelor fonetice determinate de aceste dezinențe: -i-/-le: ace-i-a cf. -elev-i ace-le-a ste-le -(șt) i-/-(st)-e-: aceșt-i-a cf. artișt-i acest-e-a artist-e La pronumele compuse, opoziția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ceștilalți), i-...i (ceilalți) Feminin: -ste(acestea), -le(acelea, aceleași), -ste ...e (cestelalte), -le-...e (celelalte) Observații: La plural, flexiunea internă se întemeiază pe dezinențe, delimitate de rădăcină și particula deictică -a, uneori cu intervenția alternanțelor fonetice determinate de aceste dezinențe: -i-/-le: ace-i-a cf. -elev-i ace-le-a ste-le -(șt) i-/-(st)-e-: aceșt-i-a cf. artișt-i acest-e-a artist-e La pronumele compuse, opoziția masculin-feminin este accentuată de alternanța fonetică din structura componentului al doilea: t/ț: ceilalți/celelalte. Numărultc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ceilalți/celelalte. Numărultc "Num\rul" Opoziția de număr reflectă poziția în interiorul acestei categorii gramaticale a substantivelor substituite sau care ar fi putut fi întrebuințate în locul pronumelui demonstrativ. Corelația de număr se realizează prin flexiune internă sau prin flexiune internă și dezinențe: Masculin -Ø(-l)/-i: acesta/aceștia; acela/aceia, același/aceiași; -ă-...-Ø/-i...-i: cestălalt/ceștilalți, celălalt/ceilalți. Flexiunea internă se întemeiază pe dezinențele -Ø/-i-, asociate cu alternanțe consonantice produse de dezinența -i: st/șt, -l/Ø. La pronumele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în locul pronumelui demonstrativ. Corelația de număr se realizează prin flexiune internă sau prin flexiune internă și dezinențe: Masculin -Ø(-l)/-i: acesta/aceștia; acela/aceia, același/aceiași; -ă-...-Ø/-i...-i: cestălalt/ceștilalți, celălalt/ceilalți. Flexiunea internă se întemeiază pe dezinențele -Ø/-i-, asociate cu alternanțe consonantice produse de dezinența -i: st/șt, -l/Ø. La pronumele compuse alternanța consonantică intervine și la elementul al doilea din alcătuirea lor: t/ț. Feminin -ă-/-e-: aceasta/acestea; -Ø/-le: aceea, aceeași/acelea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiune internă sau prin flexiune internă și dezinențe: Masculin -Ø(-l)/-i: acesta/aceștia; acela/aceia, același/aceiași; -ă-...-Ø/-i...-i: cestălalt/ceștilalți, celălalt/ceilalți. Flexiunea internă se întemeiază pe dezinențele -Ø/-i-, asociate cu alternanțe consonantice produse de dezinența -i: st/șt, -l/Ø. La pronumele compuse alternanța consonantică intervine și la elementul al doilea din alcătuirea lor: t/ț. Feminin -ă-/-e-: aceasta/acestea; -Ø/-le: aceea, aceeași/acelea, aceleași -ă-(-Ø)...-ă/-e-...-e-: ceastălaltă/cestelalte, cealaltă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
La pronumele compuse alternanța consonantică intervine și la elementul al doilea din alcătuirea lor: t/ț. Feminin -ă-/-e-: aceasta/acestea; -Ø/-le: aceea, aceeași/acelea, aceleași -ă-(-Ø)...-ă/-e-...-e-: ceastălaltă/cestelalte, cealaltă/celelalte Flexiunii interne, întemeiată pe dezinențele -ă-(-Ø)/ -e(-le-), i se alătură alternanțe vocalice, provocate de dezinențe: ea/e. Cazultc " Cazul" Cazul pronumelui demonstrativ este independent de cazul substantivului pe care îl reia anaforic sau în locul căruia este întrebuințat autonom. El își are originea în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
alcătuirea lor: t/ț. Feminin -ă-/-e-: aceasta/acestea; -Ø/-le: aceea, aceeași/acelea, aceleași -ă-(-Ø)...-ă/-e-...-e-: ceastălaltă/cestelalte, cealaltă/celelalte Flexiunii interne, întemeiată pe dezinențele -ă-(-Ø)/ -e(-le-), i se alătură alternanțe vocalice, provocate de dezinențe: ea/e. Cazultc " Cazul" Cazul pronumelui demonstrativ este independent de cazul substantivului pe care îl reia anaforic sau în locul căruia este întrebuințat autonom. El își are originea în funcția sintactică pe care o realizează pronumele în text: „Poți să-ntâmpini
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-ntâmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo?/ Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!” (M. Eminescu, I, p. 149), „Dă-mi înapoi pe-aceea ce moartea mi-a răpit.” (Ibidem, p. 93) În planul expresiei, opoziția cazuală se realizează prin dezinențe înscrise în flexiune internă sau libere și se caracterizează prin două omonimii: nominativ-acuzativ și genitiv-dativ. Dezinențele cazuale sunt diferite în funcție de gen și de număr. Ca și în flexiunea în funcție de gen și număr, pronumele demonstrative compuse împletesc flexiunea internă cu flexiunea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I, p. 149), „Dă-mi înapoi pe-aceea ce moartea mi-a răpit.” (Ibidem, p. 93) În planul expresiei, opoziția cazuală se realizează prin dezinențe înscrise în flexiune internă sau libere și se caracterizează prin două omonimii: nominativ-acuzativ și genitiv-dativ. Dezinențele cazuale sunt diferite în funcție de gen și de număr. Ca și în flexiunea în funcție de gen și număr, pronumele demonstrative compuse împletesc flexiunea internă cu flexiunea prin dezinențe libere. Singular Masculin: N.Ac.: -Ø: aceasta, acela, același; -ă-...-Ø: cestălalt celălalt G.D.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în flexiune internă sau libere și se caracterizează prin două omonimii: nominativ-acuzativ și genitiv-dativ. Dezinențele cazuale sunt diferite în funcție de gen și de număr. Ca și în flexiunea în funcție de gen și număr, pronumele demonstrative compuse împletesc flexiunea internă cu flexiunea prin dezinențe libere. Singular Masculin: N.Ac.: -Ø: aceasta, acela, același; -ă-...-Ø: cestălalt celălalt G.D.: -ui-: acestuia, aceluia, aceluiași -ui-...-Ø: cestuilalt, celuilalt Feminin N.Ac.: -Ø: aceasta; -e-: aceea, aceeași -ă-...ă: (ceastălaltă); -Ø...ă: cealaltă G.D.: -ei-: acesteia; -lei-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]