675 matches
-
la Chestură) și că acțiunea a fost executată În colaborare cu germanii. Chirilovici XE "Chirilovici" a prezentat această fază conform planului. Ceea ce l-a Înfuriat pe comandantul german a fost incapacitatea comandanților români de a controla situația - printre altele, din cauza dezlănțuirii subordonaților lor. În raportul care s-a dovedit ulterior a fi fals, adică nu a fost scris la data consemnată pe el, generalul Stăvrescu XE "Stăvrescu (general)" explica foarte exact antecedentele masacrului comis asupra evreilor arestați. După ce a descris executarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
evrei În aceeași perioadă de timp (vezi infra). Convoaiele aduse În orele târzii s-au deplasat mai greu, din cauza problemei legate de intrarea În curte, blocată efectiv de mormanele de cadavre, din cauza inundării străzilor cu cadavre și sânge, și din cauza dezlănțuirii totale a soldaților germani, care trăgeau fără discernământ În convoaie și În evrei concentrați lângă case și În locuințe. Inginerul Israel Schleier XE "Schleier, Israel" , din comitetul Comunității, s-a aflat Într-un convoi care a ajuns la Chestură În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
În noi, cu armele”26. Evreii au primit ordin să rămână culcați În gară, cu fața În jos, fiind avertizați - atât de ofițerii români, cât și de cei germani, În limba germană - că cine va Înălța capul va fi executat. Dezlănțuirea mulțimii, călcarea pe cadavre În drum spre gară, loviturile, Înjosirea, jaful și ruperea actelor personale au fost remarcate de către alți supraviețuitori. Printre ei au fost și unii care au observat că polițiștii și soldații care-i Însoțeau spre gară erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
scoată definitiv din oraș actualele trupe și să se interzică orice arestare”5. La București nu se mai putea conta pe soldații și jandarmii care participaseră la pogrom, iar acum se cerea o nouă forță, care nu a fost martora dezlănțuirii militarilor și civililor și nu a participat la evenimente, pentru a restabili liniștea În oraș. Împreună cu Comandamentul german din oraș, s-a hotărât arestarea imediată a soldaților din ambele armate și a civililor „care se vor deda la arestări, maltratări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
goale, sparte și jefuite. Case aproape golite de bărbați, de băieți și adolescenți, dar pline de orfani și orfane, de sărăcie și lipsuri Îngrozitoare. Case sparte Încă nereparate, doliu Încă neterminat. Apariția lor fără vreo Înștiințare prealabilă a provocat o dezlănțuire de emoții extrem de puternică, durere, plâns, leșin, auto-Învinuiri, țipete Înăbușite imediat de frica gardienilor publici - totul pe Întuneric (pentru a nu atrage atenția) și În idiș, limba maternă a majorității evreilor din Iași. Nimeni n-a Îndrăznit să se bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
fost o reacție la faptele lor criminale. Tratarea documentelor Prima refacere a documentelor s-a făcut la Ministerul de Interne, În august 1941, printre altele de teama reacției lui Ion Antonescu XE "Antonescu, Ion" , care nu se așteptase la o dezlănțuire de o asemenea amploare În rândurile soldaților și civililor. Pogromul Înfățișa România drept o țară barbară În ochii germanilor, ai Ungariei XE "Ungariei" vecine și dușmane, În ochii diplomaților din Statele Unite XE "Statele Unite" și din țările neutre acreditați la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
original aproape nu a fost schimbat, În afară de concluzii - dar i-au fost adăugate fragmente noi, care constituie inovația și alibiul. Guvernul Antonescu XE "Antonescu, Ion" a hotărât să transforme pogromul de la Iași Într-un incident care a Început din auza dezlănțuirii unor soldați legionari, transformându-se În pogrom În urma prezenței În oraș a unor unități militare germane. Acestea ar fi ucis evrei, nemților alăturându-li-se civili români simpatizanți ai Mișcării legionare și criminali. Autoritățile românești au făcut - În conformitate cu linia nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
documente falsificate și așa cum au susținut la proces (1948) protagoniștii de la Iași - nu a existat deloc În ianuarie 1942. Problemele principale ale comandanților militari și ale Poliției au fost cum să-i ucidă pe rebelii evrei și cum să oprească dezlănțuirea și jaful comise de soldați, polițiști și civili. În „procesul Lupu” XE "Lupu, Constantin" a fost clarificată și problema coordonării cu forțele germane din oraș. Pentru a lămuri tribunalul cu ce s-a ocupat Într-adevăr, Lupu XE "Lupu, Constantin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Înlăturat”. Chestorul Poliției, Chirilovici, XE "Chirilovici" a rezumat Într-un raport special starea de spirit din Iași În perioada iulie-august 1941, cu câteva săptămâni Înainte de a fi fost invitat să depună mărturie În „cazul Lupu” XE "Lupu, Constantin" . În zilele dezlănțuirii (29-30 iunie), potrivit spuselor sale, a constatat În rândurile populației (românești) din Iași „o ură neîmpăcată contra judaismului” care sprijină comunismul, dorește Înfrângerea României și a aliaților ei, acordă adăpost și sprijin parașutiștilor sovietici - „Populația românească a aprobat unanim acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
au aranjat o provocațiune la Chestura Poliției Iași”. În apropierea Chesturii „s-au tras cu armele asupra trupelor din organizația Todt care se găseau În mare număr În Iași, și cu toate că nici unul din ei nu a fost rănit, au provocat dezlănțuirea masacrelor”. A doua afirmație, că Stransky XE "Stransky, Alexander (maior)" s-ar fi Întâlnit cu câțiva dintre fruntașii legionarilor din Iași Înainte de progrom, nu apare În „sursa” citată, „Actul de acuzare nr. 20”. În paginile citate În notă de către cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Cimitirul "Eternitatea", fiind doborâte cu sălbăticie și vandalizate crucile de piatră și lespezile cavourilor, multe cadavre înhumate aici fiind dezgropate de autori neidentificați, dezmembrate total sau parțial și risipite în batjocură, pe aria mai multor parcele. Lumea vorbește deja despre dezlănțuirea unui cult internațional satanic, cu atât mai mult cu cât au mai fost descoperite și leșurile a zece bărbați, dintre care jumătate erau gardieni angajați de către Primărie, pentru paza perimetrului obiectivului. Ipoteza satanistă a fost sprijinită și a luat amploare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
merge în sensul caricaturii obișnuite - Lucrețiu pesimist -, sunt ignorate cele câteva versuri care contrabalansează această incriminare radicală a patologiei amoroase în favoarea unei celebrări a iubirii sub altă formă, cea a cuplului ce trăiește o poveste în care se întoarce spatele dezlănțuirilor furioase ale pasiunii pentru a edifica o existență în comun. Paginile vehemente, dar și ironice și lucide ale filosofului consacrate iubirii-pasiunii furnizează din câte se pare pretextul pentru legenda fabricată de Ieronim despre un Lucrețiu vrăjit printr-un filtru, ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și el și Ana; fața lui era a unui om și vesel și trist totodată. Aș fi vrut să-l întreb: „Ce vreți să spuneți?” - „Nimic!” avea să-mi răspundă cu vocea lui calmă de om al câmpiei, obișnuit cu dezlănțuirile naturii, ca seceta, grindina, inundațiile, pe care trebuie să le suporți cu înțelepciuni ancestrale, cu o lungă, interminabilă răbdare până la ivirea unui alt an cu soare și ploi binefăcătoare. - Să mergem, spusei de data asta eu, luându-i după umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
crîng, Încă nu se luminase bine de ziuă. Aveam de gînd să-i spun că e ultima oară cînd ne mai Întîlnim, că trebuie să ne despărțim etc., mă așteptam la niscai lacrimi, reproșuri și toate celelalte, urmate de o dezlănțuire a tuturor resurselor ei senzuale, așa cum mi se Întîmplase la fiecare despărțire. Desigur, nu intenționam să mă despart de ea chiar atunci. Ne mai Întîlneam după aceea de cîteva ori, o mai luam de cîteva ori cu mașina din fața locuinței
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mă scot din minți” (I, 34-35). Sau: „Dimineață dementă, senzație de scârbă subită. Am ieșit în stradă: neputința de a privi pe cineva în ochi; la farmacie, nu m-am putut opri să nu-i fac vânzătorului o observație veninoasă. Dezlănțuire împotriva lumii întregi, furie disperată și inutilă. Să simți că în vine îți curge otravă și că ai mers mai departe decât orice demon” (I, 80). Cioran are aceste accese de furie oriunde, la piață, la birt, la un magazin
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Magna Hellas. Reîntors în București, Hrisant Hrisoscelu intră de fapt în intimitatea morții. El refuză trezia, viața și, după atâta risipă și nebunie, „voia numai să zacă”. Paralizia morfinomană eliberează visarea, reveria și Hrisant se exilează în amintire. Fastul montărilor, dezlănțuirile carnavalești, jocul și goana măștilor, pofta de ceremonial insinuează ideea teatralității. Surparea idealului eterist, deșteptând - în replică - simțul actoricesc al lui Hrisant, pledează pentru ideea unei istorii consumate ca farsă. Barochismul cărții este indiscutabil. Se întâlnesc aici poetica preaplinului, tehnica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
din această cauză dar și dintrun impuls interior artista a optat în cadrul actualei expoziții pentru această manieră.” (Lucian Friedman) „ Artista plastică nu și-a abandonat vechea vibrație, ci a primenit-o cu o surprinzătoare deschidere spre fabulos și vis. Această dezlănțuire în favoarea cunoașterii de sine aduce o recoltă uimitoare de peisaje șoc, neimitabile.” (Damian Ureche) Mihuț Mariana Carmen 1975 Pictor Născută la data de 24 mai 1975, în localitatea Brusturi, comuna Hălmagiu, jud. Arad. Debut artistic - 1992 Bibliografie și reprezentare grafică
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
epocii feudale, Jean Țesătorul și ai săi reiau această idee că totul este legitim în această căutare a satisfacției radicale a dorințelor? Crima? Da. Omorul? Bineînțeles. Furtul? Cu siguranță. Orice obstacol care stă în calea voinței de plăcere merită o dezlănțuire a mijloacelor de a-l nimici. Și fără nicio preocupare pentru ceea ce ar ține de morală, o regulă a jocului bună doar pentru cei imperfecți, pentru cei care ignoră cum funcționează omenirea, mai mult: cum funcționează universul. Voința lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Călugării? Niște destrăbălați. Papii? Niște războinici însetați de cuceriri, de bani, de putere, de dominație militară și politică... Râsul lui Erasmus demolează o bună parte a edificiului creștin... Ironic și insolent, dar creștin... Ce salvează totuși acest insolent în cursul dezlănțuirilor lui de ironie? Pe Hristos. Pe el și nimic altceva. Cuvântul lui, exemplul lui, învățătura lui, mărturia lui, viața lui, blândețea și înțelepciunea lui, dar nu și pe cei care se reclamă din toate acestea pentru a susține exact inversul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Montaigne respinge delirurile privitoare la viața de după moarte, la o lume de dincolo de lume, la un pretins destin post mortem. Dacă se întâmplă totuși ceva, susține el, aceasta nu se bazează în nici un caz pe principiul vieții de dinaintea morții - cu dezlănțuiri de veselie, beatitudine și bucurii etc. Cum să placă așa ceva Vaticanului? Referitor la formă, nu-i place nici autorul lui Fedon: prea alambicat, neorientat direct spre fapte, încâlcit în logica dialogurilor sale, dens până la exces și în opinia sa, desfășurându
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
merge în sensul caricaturii obișnuite - Lucrețiu pesimist -, sunt ignorate cele câteva versuri care contrabalansează această incriminare radicală a patologiei amoroase în favoarea unei celebrări a iubirii sub altă formă, cea a cuplului ce trăiește o poveste în care se întoarce spatele dezlănțuirilor furioase ale pasiunii pentru a edifica o existență în comun. Paginile vehemente, dar și ironice și lucide ale filosofului consacrate iubirii-pasiunii furnizează din câte se pare pretextul pentru legenda fabricată de Ieronim despre un Lucrețiu vrăjit printr-un filtru, ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că nu își pot stăpâni limba, potopul de cuvinte, nici atunci când încearcă acest lucru 68, se ascunde de fapt o teamă masculină în fața complexității sexului slab, pe care însă bărbații vremii refuzau să o recunoască. Deseori, argumentează medievalii fobia în fața dezlănțuirii personalității feminine, ei au de suferit de pe urma acestei limbuții, reputația fiindu-le compromisă, uneori chiar și viața. Femeia vorbăreață este amintită frecvent în literatura medievală, fie în creațiile populare fie în cele culte, și are ca punct de plecare chiar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și nuanțele ironice nu lipsesc: „Pe soață soțul cade-se s-o-mpace;/ Din doi să ierte unul, n-ai ce-i face,/ și fiindcă tot bărbatu-i mai mintos/ Îndură tu, c-așa-i cuviincios!”388 În fața unei asemenea dezlănțuiri de vitalitate, soțului nu-i rămâne decât să se resemneze, admițând că toate femeile sunt la fel. Mai înțelept ar fi să se evite căsnicia, căci femeia îi pune mereu cinstea în primejdie, dragostea ei este „țarnă stearpă”, „pârjol” 389
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
normal, către individualizarea feminină atât de dorită. 870 Georges Duby, Evul mediu masculin. Despre dragoste și alte eseuri, traducere de Constanța și Stelian Oancea, Editura Meridiane, București, 1992. 234 Donnele demonicate sunt, fără îndoială, niște adulterine, care dau glas și dezlănțuire instinctelor celor mai ascunse și în același timp firești, dar care găsesc, aproape de fiecare dată, o justificare pentru purtarea lor. Vinovați de decăderea lor morală sunt soții geloși, autoritari, bătrâni sau prea rigoriști (II.10, IV.10, V.10, VII
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
e numai trăsnete și plesnete, numai urlete și vaiete, apșoara i se pare o mare în talazuri, câmpul păstorilor o tabără sângeroasă, fluierul o trâmbiță de-ale mari; e numai grozăvii și potoape domnul Sarsailă." Așadar, simplitate și armonie vs. dezlănțuirea forțelor, solar vs. demonic, idilism vs. zbucium. Prin atașamentul față de primele trăsături din seria de dihotomii, scriitorul se dovedește profund clasic. Este ceea ce atestă și concluzia moralizatoare care pune accentul pe rafinarea talentului prin studiu: "Copii, câți învățați carte, feriți
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]