776 matches
-
la Glodoasa, Martina e răvășită, nervoasă. și de data asta, îi sare țandăra, și cum nu are cu cine să se confrunte, trage curelușa poșetei peste umăr până când simte cum aceasta îi sapă în carne. Durerea fizică îi priește. O dezmeticește. Gândul că și-a părăsit bunica nu o mai doare. S-a dezlipit și de dalele, pe care părea a fi înmărmurită. Reface drumul în arc de cerc, se prelinge ca o dâră de culoare incertă, de la un exponat la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ascultat însă nimeni. Între timp, Pândele îi mânjise cu o pană de gașca muiata în cerneală, vârful nasului, și-i lipise de el hârtia de înscriere. - și mai ziceți că nu vrea?! Vedeți cum pune singur degetul? Când s-a dezmeticit Gogu și a vrut să-și aranjeze părul, i-au dat o țesala de vaci. - Ieși, nespălatule! - Ești mare, domnule! Deșteaptă treaba cu spălatul și cu sarea! Asta nu mi-ar fi trecut prin cap! - i-a lăudat Cercelaru pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
în baie 30 de lumânărele nu exagereaz, de jur-împrejurul căzii pe jos, pe oglindă, oriunde era un pic de loc, hop o lumânărica O iau îmbrăcată din pat și pleosc direct în cadă cu spumă o pun în brațe. s-a dezmeticit și-a început să țipe, eu în pijamale mă bag lângă ea. după vreo 2-3 minute s-a dezmeticit un pic, a început să se hlizească, simte că e funny momentul. un pupat un mângâiat o atenție o măslina... la
Gafa se întoarce, acum într-o nouă prezentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18926_a_20251]
-
hop o lumânărica O iau îmbrăcată din pat și pleosc direct în cadă cu spumă o pun în brațe. s-a dezmeticit și-a început să țipe, eu în pijamale mă bag lângă ea. după vreo 2-3 minute s-a dezmeticit un pic, a început să se hlizească, simte că e funny momentul. un pupat un mângâiat o atenție o măslina... la un moment dat ea era în brațele mele și eu zic așa romantic s-o țin în brațe să
Gafa se întoarce, acum într-o nouă prezentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18926_a_20251]
-
dacă aicea îmi e locul Între al arborilor amplu contingent Stau pironit, și mă întreb că, dacă Aș încerca subtil să mă apropii Ce ar putea nubila să îmi facă Decât să-mi fure inima și ochii Încerc să mă dezmeticesc, dar nu mai pot Frumoasa muza a pădurii, iată M-a fermecat și m-a răpit de tot Și-n arbore sunt transformat îndată. 26.02.2016, Focșani Referință Bibliografică: MUZA PĂDURII / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MUZA PĂDURII de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384346_a_385675]
-
și plecară la atac după indicațiile date de Negru-Cioară și cioroipanii săi. Ajunși față-n față cu Ghiocel și garda sa, se repeziră ca turbații, atacară prin surprindere, încât bieții flăcăi și luptătorii lui Sabie de Raze nici nu se dezmeticiră când fură azvârliți din șa, copleșiți de săgețile de gheață ale luptătorilor lui Viscorilă. Noroc că greoiul Nămețilă se împiedică și rostogoli peste flăcăi un munte de zăpadă, îngropându-i cu totul în nămeți. Înfuriat, Viscorilă sufla ca un turbat
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
de refuz, așa că fără să vrea s-a lăsat cuprinsă de această frenezie sentimentală a gazdei, complăcându-se în starea de intimitate creată instantaneu. Giacomo constatând că românca a răspuns pozitiv la atac, nu a așteptat ca aceasta să se dezmeticească și a începând s-o despovereze de haine pe tânăra fata, care devenise docilă în fața voinței pictorului. În sinea sa, nu putea să nu recunoască că-i place tot ce i se întâmplă și era perfect conștientă că acum nu
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
lui. Vedea o doamnă în vârstă, elegantă, dar căreia nu știa să-i atribuie niciun merit, de colegă sau profesoară. Chipul ei era strâns de durere într-o batistă pe care și-o trecea des, peste ochi. -Bună seara!, se dezmetici el într-un târziu. nu vă mai recunosc! Am fost colegi, sau...? -Sunt mama Ilonei! ...... Ilona! Ilona! Ilona!... Râuri de foc îi străpungeau tălpile, îngenunchindu-l! Nu mai auzea nimic! La colțul ochilor, îndrăznise să coboare, o lacrimă! -Liniștește-te! Am
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
care locuia Mira. Nu îndrăznise să-i adreseze mai multe vorbe decât cele conținute de salut, mereu același, de fiecare dată, cu înțelesul... vezi, n-ai greșit când m-ai ajutat, sunt florăreasă ca tot neamul meu! Nici nu se dezmetici bine din amintiri, că și avea în brațe mănunchiul uriaș atât de plăcut mirositor. Plăti cât i se ceru, zorind spre blocul Mirei-Mici. O zări fumând în balcon și fluturând brațele a nerăbdare. Tot infantilă a rămas vară-mea! gândi
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
pentru Ștefan sutele de ore de antrenamente dure, obositoare la sala de forță, își arată roadele. - Mulțumesc de ajutor! strigă Ștefania și plângând dispăru ca o nalucă în noaptea neagră. -Cu plăcere!! spune simplu Ștefan, abia având timp să se dezmeticească de ineditul și rapiditatea derulării evenimentelor. Ionuț Hanganu îl privește admirativ și îl bate cu palma pe spate. -Te-ai descurcat bine boss, nu știam ca știi să te bați așa!! -Ei, sunt bune și sporturile la ceva! striga Ștefan în
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
și implicit reținerea „cartonului” de la gât(!!!), nu-mi vine să-mi deszlipesc ochii de ecran, tipul mă privește nedumerit indemnandu-ma să mă îndrept să-mi recapăt „bagajele” verificate, nu înțelege, îmi vine să-l îmbrățișez, victima și calau,mă dezmeticesc, stau și alții la „scanat” în spatele meu și...devin și eu vesel că cei din autobuz! Reintru în rândul jurnaliștilor cu „acte în regulă”! Urc în lift gândindu-mă că tipul de la tenis a dovedit că uneori poate fi spart
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92415_a_93707]
-
enorm , dar mai mult în Canada și nord-estul SUA, plus în Republica Dominicană, unde am fost trimis o lună să instruiesc dominicanii. Dar de ce să lucrez la „stăpân” și să nu fiu eu stăpân ? mi-am zis, după ce m-am mai dezmeticit pe aici. Am fondat în provincia New Brunswick, compania Signet -Radiology și apoi la Montreal compania Panoramic Radiology, care a instalat aparate de radiologie panoramică digitală în zeci de state ale Americii. Cred că am avut noroc să întâlnesc în
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
mijlocul patului, îmi scoteam capul de sub țol, căscam gura și holbam ochii. Respirația mi se oprea și țolul cădea de pe mine. Apoi cântau „Trei păstori se întâlniră”. La „raza soarelui, floarea soarelui”, începeam să plutesc ca un balonaș. Nu mă dezmeticeam decât la sfârșit, când începeau să sorcovească. Se duceau întâi la tata, Sorcovele jucau vesele pe chelia lui iar el zâmbea îngăduitor, ca Dumnezeu cel din biserică, pictat pe turla cea mare de lângă altar. Când o sorcoveau pe mama, cu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
creștet caseta, cu forța pe care i-o dădea disperarea. Într-un colț de la castel prova era un mic grup de refugiați, Înveșmântați În straie nobiliare, care se zgâiau năuciți la cumplita scenă. La acel strigăt, unul dintre ei se dezmetici. Părăsi femeia pe care o strângea În brațe, apropiindu-se de bord. Se Întinse În jos și izbuti să Înșface caseta din mâinile tânărului. — Ce trebuie să fac cu ea? Întrebă. — La Templu. Să ajungă acolo, răspunse bărbatul, arătând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de mișcare prea mult îngrădită. Iar a doua zi, oaspeții grădinii au văzut ceva în formă de om, spânzurat la patru-cinci metri de pământ, cu fața spre poarta Raiului. Profitând de avantajele perioadei de belșug, înainte ca oamenii să se dezmeticească, profesorul Angelo a dat în judecată conducerea orașului, pe motiv că nu e dispusă să satisfacă necesitățile legitime ale locuitorilor. Și, spre marea mirare a notabilităților, cu sprijinul nedisimulat al presei, sentința i-a atribuit o mulțime de sălbăticiuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
celor trei sute de păsări. Zăpada era numai leșuri, carne aburindă și sânge închegat, iar fata țipa de plăcere în sanie, sub căldura penelor de păun. Poporul se temea și se îmbăta. Cot la cot cu Colonelul. Și nu s-a dezmeticit patru ani la rând. Domnilor, se va întâmpla o minune! Ceea ce am văzut e vestea că minunea ce se apropie e de neoprit! După-amiază, m-am așezat la umbra bătrânzlui copac. Undeva a bubuit un tun, care a cutremurat pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Baár Andor, Engelhard e prăbușit peste masa din antreu. E alb, mobila tremură de la corpul lui. Cana de apă o ia către marginea mesei. Nu mă bag. Am s-o strâng cu mătura. Imediat o ajunge din urmă paharul. Mă dezmeticesc, dau fuga în cameră. Mai întâi fiola. Îi pilesc gâtul. Umplu seringa cum m-a învățat Egon. Îl apuc cu stânga de cap ca să-i pot găsi cu dreapta vena umflată. Ca un șarpe. A doua oară la fel. Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
au împiedicat să observ al doilea taxi care o aștepta pe Laura Archer. L-am reperat totuși când doamna Archer a coborât din clădire și, uitându-se pentru un moment în jur, s-a urcat în el. înainte să mă dezmeticesc, mașina o luase în direcția opusă mie. M-am văzut nevoită să efectuez un viraj brusc care a enervat doi bicicliști și a ofensat un Ford Sierra. Din fericire șoferița a fost prea delicată să claxoneze; mi-a făcut doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
timpului și a cugetului. Mai Întîi va auzi susurul apei din bolta grotei, mai Întîi va simți ghimpele din inima sa. Scăldat În tihnă, cugetul său de adormit trudnic, cugetul său cufundat În bezna jilavă a grotei nu se putea dezmetici numaidecît, căci trupul i se vlăguise de atîta tihneală, iar sufletul Îi era bîntuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa și dulcele nume al Priskăi, retrăind poate cele petrecute, retrăindu-le cu Înfiorarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Încît aproape nu mai avea cum desluși două femei, două vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să-l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să-i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gîndurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care-i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vînjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrînceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfîrșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o stacană de bere. Karolina abia ce puse berea pe muchia mesei cînd Jeshua, sărind sprinten, reuși să-i Înșface rotunjimea sînilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într-un stîlp de sare, după care, dezmeticindu-se, Îi pocni una. Palma sa greoaie și rumenă Îi mută nasul din loc. „Asta este Aparența plenitudinii“, zise Jeshua pe un ton sentențios, iar cealaltă e Plenitudinea și aici Întinse palma și-și desfăcu degetele... Drumul În Canaan va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În direcția străjerilor. Vocea ei era acum șoptită și se Îngemăna cu foșnetele volanelor de mătase. „Voi sta În balcon“, zise imperceptibil. „Dacă voi fi În alb Înseamnă că am reușit...“ „Ba dimpotrivă, veți fi În negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu-l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și Înțelese, după scena din fața sa, care acum se Însuflețise, și care pînă atunci fusese Încremenită Într-o muțenie totală, că se citea sentința, după care ofițerul făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o clipă cartea, ținînd degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mîna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mîneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atît de Îndepărtată, de parcă s-ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stînd lîngă foc, undeva, Într-o vîlcea carpatină, soldații se adunaseră În jurul ofițerului care le citea despre perfida conspirație Împotriva Rusiei, a țarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Am vrut să răspund, Însă cuvintele Îmi rămăseseră Înghețate pe buze. În fine, nu vagabondul ăla m-a adus aici azi. Mai devreme sau mai tîrziu va ajunge la comisariat, ca toți cei de teapa lui, și-am să-l dezmeticesc eu. Ceea ce mă Îngrijorează e că am informații că dumneavoastră ați angajat un borfaș ordinar, un indezirabil de cea mai joasă speță. — Nu știu despre cine vorbiți, domnule inspector. Fumero scoase chicotitul lui servil și cleios, de coterie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]