734 matches
-
perete. Mucegai și șoapte blânde, împânzesc aerul rece, degete lungi, alunecânde, cuprind clipa care trece. Tablouri vechi, cuvinte surde, glasuri noi îngână versuri, priviri reci și picioare nude, colindă prin neînțelesuri. Focul scaldă chipuri sumbre, lemnele trosnesc de spaimă, flăcările dezmiardă umbre, care nu vor să se piardă!.. Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Într-o mână de cenușă... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1605, Anul V, 24 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihail Janto : Toate Drepturile
ÎNTR-O MÂNĂ DE CENUŞĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367734_a_369063]
-
Mă pierd prin valurile mării, ce se duc, Și ca ofrandă, iubirea mea ți-aduc. Iar tu, ajută-mă să nu îmbătrânesc Și-arată-mi calea, când mă rătăcesc În neputințe și-n tristeți, ades mă pierd, Speranțe și clipe iluzorii, mă dezmierd. Și lasă-mi timpul, să mai pot petrece, Șă mă strecor prin clipa care trece, Prin gându-ți tainic, care indărătnic tace, Prin labirintul, ce de vlagă, viața stoarce. Un vis frumos, m-i te-a adus în casă, însă
UN VIS FRUMOS de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367008_a_368337]
-
rup câte-o crenguță cu flori albe de salcâm, apoi m-ascundeam în fân. Ieri, am fost o veveriță mândra de a mea codiță, ronțăiam alune verzi și alergam prin livezi. Astăzi sânt o pisicuță grațioasă și drăguță; languroasă mă dezmierd, între perne, acum, mă pierd. Mâine - o vulpe șireată, voi da iama în poiată să umplu un coș cu ouă, că peste o zi, pui de aur vor ieși. Poimâine, ca o leoaică îmi voi apăra puiuții, voi vâna să
TRECE TIMPUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367086_a_368415]
-
roadă fiindcă-i dădeau dințișorii. Delir! Toată lumea se felicita pentru intuiție, iar calculele veniturilor unui fotbalist de primă categorie, fură reconsiderate cu un plus semnificativ. Doar că viața, din cine știe ce motive, nu a confirmat deloc cele programate. Donică, așa cum era dezmierdat acum Maradona, se dovedi a fi un leneș care chiulea de la sport ca să fumeze în closet, iar dacă-l dezbrăcai puteai constata cu ușurință că seamănă cu un par de culoare gălbuie. Adăugați la asta și meteahna de a da
UN TATĂ VIZIONAR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367068_a_368397]
-
Maria Șalaru, înseamnă că ea nu a încheiat o adopție cu melosul popular, el e copilul ei natural, pe care îl duce la sân, îl alintă și-l sărută în umbra surâsului, îl scaldă în văpaia albastră a ochilor, îl dezmiardă în leagănul stihului auzit din popor, clătit apoi, primenit, împodobit de ea și purtat în straie de cântec strămoșesc, pe alocuri cu noi cusături din firul de borangic al propriului glas, propriului gând, propriilor iubiri, neiubiri, dureri, alinări, nemângâieri, veselii
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ Autor: Adina Rosenkranz Herscovici Publicat în: Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului RÂVNESC LA O LUME Acolo, câinii nu mă sperie, avioanele nu cad. Nu sunt controale invazive, operațiile țin o clipită. Bona mă dezmiardă, nu mă înțeapă cu un ac ca să vadă dacă fetița nu se preface cumva c-a adormit. Îl ascult la tribunal pe tata, subjugată de glasul lui, ce fascinează mulțimea. El mă vede îndrăgostită, iubită, mamă. Nu mă tem să
RÂVNESC LA O LUME/מבוקש זמן,מבוקש מקום-VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368724_a_370053]
-
fi un suflu cald de lumânare, Cu un sărut fierbinte, să nu cazi, Te-aș dezgheța în zbor, ți-aș da suflare. Din rația de mâine ți-aș da azi... Și te-aș atrage spre a mea lumină Să te dezmierd și cu extaz să te-mbăiez În băi de mir, de vin și-adrenalină, De ieri spre mâine azi să te păstrez... Iarnă rebelă În sufletu-ți cupă, iubito, mă toarnă Și bea-mă în seri de clinchete sparte ... Când
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DEZMIARDĂ-MĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 239 din 27 august 2011 Toate Articolele Autorului dezmiaradă-mă,e trupul meu un fagur din care gura ta aștept să se desfete, pe umeri las să-mi curgă pletele de aur
DEZMIARDĂ-MĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364680_a_366009]
-
nr. 239 din 27 august 2011 Toate Articolele Autorului dezmiaradă-mă,e trupul meu un fagur din care gura ta aștept să se desfete, pe umeri las să-mi curgă pletele de aur, priviri am să îndrept spre tine iar cochete. dezmiardă-mă, fii blândă adiere, pe trupul meu cel alb fii lacrimă de lună și strânge-mă în brațe cu putere, gândește-te că-i ceasul cel din urmă când aș putea la tine să mă-ntorc, iubirii noastre să-i
DEZMIARDĂ-MĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364680_a_366009]
-
noastre să-i întețesc văpaia ori poate să te-aprind de n-am să pot ne-om despărți pe veci că vorba aia iubirile în lume lipsite de mireasmă sunt clipe doar pierdute și vieții îi sunt caznă. Referință Bibliografică: dezmiardă-mă / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 239, Anul I, 27 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
DEZMIARDĂ-MĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364680_a_366009]
-
am să vă slujesc și eu pe voi, fiindcă toți trebuie să ne slujim unii pe alții”. Mama îl asculta și dădea din cap: “Băiatul mamei, nu tu, ci suferința ta vorbește prin tine”. “Măicuță dragă, lumina vieții mele, o dezmierda el, așa e dat pe lume, se vede, să fie stăpâni și slugi, dar eu, uite, aș vrea să fiu sluga slugilor mele și să le slujesc, așa cum mă slujesc ele pe mine. Trebuie să știi, măicuță, că fiecare dintre
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
Ce-am greșit , de n-ai iertat? Merit eu printre cei vii, să mă ții? Luna plânge, mă cheamă la ea, Noaptea trece, anii tot așa, Spune-mi Doamne, nu pot să tac.. Ce să fac? Trece-o zi, fără dezmierd, trece-o noapte, iarăși te pierd, Vântul bate, urlă grotesc, Am nevoie de tine, înnebunesc.... Vis de moarte, iar vine, mă cuprinde, ciudat, Un imens dor de tine, mă aruncă la pat. Un frison, în al nopții scremut, de-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350277_a_351606]
-
Ce-am greșit , de n-ai iertat?Merit eu printre cei vii, să mă ții?Luna plânge, mă cheamă la ea,Noaptea trece, anii tot așa,Spune-mi Doamne, nu pot să tac.. Ce să fac?Trece-o zi, fără dezmierd, trece-o noapte, iarăși te pierd,Vântul bate, urlă grotesc, Am nevoie de tine, înnebunesc.... Vis de moarte, iar vine, mă cuprinde, ciudat,Un imens dor de tine, mă aruncă la pat.Un frison, în al nopții scremut, de-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350277_a_351606]
-
oglinda cu vise chema pe Julia May Exersa mereu la vioară în iatacul de la bloc Iscodea tânjind de după perdele jocuri cu câini maidanezi Cu mâna beteagă aranja câte-un ornament prăfuit aflat pe bufet de când era mititel și măicuța-l dezmierda când îi punea notele pe portativ O partitură zdrențuită de mâini vinețite pe jocul cu clape când reumatismul înșeală prin draperii stânjenite Exersa cântecele de leagăn după cum îl învățase măicuța Vedea copiii de la colțul de stradă casa de dincolo, cea
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
fiu, când vroiam să fiu el. Ce frumoasă mi-erai când săpam peste fire Lungi hotare-ntre noi, să te uit, să te pierd, Zgâriind geografii de păduri prin iubire Când și umbra din ochi aș fi vrut să-ți dezmierd Mi-am legat de genunchi ani întregi de risipă să nu pot să te vreau, să îmi pună zăgaz, Dar mi-am smuls ca un orb osândita aripă Și-am tăiat păcătos luminiș prin obraz Sunt un glonț de măceș
GLONȚ DE MĂCEȘ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348559_a_349888]
-
ispitire. Când iarba, din troiene, se dezleagă Și se ivește parcă și mai verde, Puterea frigului din nou o neagă Și iarna-n ceață, vrând-nevrând,se pierde. Iar clipa doar atunci este întreagă, În brațe când te ia, să te dezmierde. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: IARBĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1909, Anul VI, 23 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
IARBĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348615_a_349944]
-
fără a privi în jos, la problemele cotidiene, mărunte și neinteresante, după care, începe să respire și realizează că nu mai are aripi... Din când în când, zborul este reluat, ajutat de adieri de vânt, de norișori albi ce îți dezmiardă tâmplele, răcorindu-ți temerile. Cel mai rău este când picajul devine plăcut și pământul te primește înapoi cu palmele grele ale prezentului. Mira retrăia acum momentul în care a spus „DA” în fața primarului. Hotărâtă, plutind de fericire. Știa că și
7 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348625_a_349954]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > UNDE VÂNTUL SE DEZMIARDĂ Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1295 din 18 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Unde vântul se dezmiardă Elena Buldum Pe o veche cărăruie ce ducea spre satul meu... Unde lin curgea o apă susurând suspin și eu Și
UNDE VÂNTUL SE DEZMIARDĂ de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349340_a_350669]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > UNDE VÂNTUL SE DEZMIARDĂ Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1295 din 18 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Unde vântul se dezmiardă Elena Buldum Pe o veche cărăruie ce ducea spre satul meu... Unde lin curgea o apă susurând suspin și eu Și la deal urcând poteca, cam îngustă ...ce să zic! Unde vântul se dezmiardă și pe mine câte -un pic
UNDE VÂNTUL SE DEZMIARDĂ de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349340_a_350669]
-
Toate Articolele Autorului Unde vântul se dezmiardă Elena Buldum Pe o veche cărăruie ce ducea spre satul meu... Unde lin curgea o apă susurând suspin și eu Și la deal urcând poteca, cam îngustă ...ce să zic! Unde vântul se dezmiardă și pe mine câte -un pic; Și pe deal m-așteaptă mama, mai bine de-un an încoace... Chiar și tata lângă ea stă neliniștit pe ace; Urc încet, cu pași domoli, abia se zărește valea... Ochii mamei îi petrec
UNDE VÂNTUL SE DEZMIARDĂ de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349340_a_350669]
-
ocolește... C-o veni vremea la toate și-or muri, Doamne ferește! De pe-un deal privind pe-o mare taica și măicuța duce... Grijile și supărarea-i că s-or preface-n uluce! foto: internet Referință Bibliografică: Unde vântul se dezmiardă / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1295, Anul IV, 18 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Buldum : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
UNDE VÂNTUL SE DEZMIARDĂ de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349340_a_350669]
-
prezentul devine prețios abia atunci când se revarsă în trecut, chiar dacă firea omenească nu admite să se scalde de două ori în aceeași apă. „Ea m-aștepta în pădure lângă brazii de argint, / Eu grăbit îi ies în cale s-o dezmierd și s-o alint, / Dar cochetă, capricioasă dispare și n-o revăd / Și mâhnit mă-ntorc din cale temător ca de prăpăd. ” (Virgil Ciucă - „Zvon de primăvară”) În capitolul al doilea, care este dedicat prozei, sunt antologați scriitorii: BERTHOLD ABERMAN
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
-o din bătrâni. A fost odată, demult, tare demult, o casă săracă în mijlocul unui sat sărac dar liniștit. Și oamenii din acest sat își duceau zilele mai cu bine, mai cu rău, după cum era norocul fiecăruia și după cum soarta îi dezmierda mai mult sau mai puțin. Dar soarta, de cele mai multe ori, și-o făcea omul și singur! Și, cum spuneam, în acea căsuță săracă de pe ulița satului trăiau doi frați care nu mai aveau părinți, rămăseseră de multă vreme singuri pe
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
Soare-așeze, să-mi guști sfiala, să m-adori. O lacrimă, cât un surâs, iubire, pe-obrazul dimineții blând, sărută clipa vieții cu uimire și-mi pune stavilă pe gând. Îți murmur numele-n silabe frânte, te chem timid și te dezmierd, te strâng dorind ca brațele să-ncânte și trupul tău, să nu îl pierd. Mă simți atât de fragedă și-ți pleacă gând la florile de nufăr, îmi spui duios că dorul n-o să-ți treacă, că niciodată n-am
IUBINDU-TE... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350116_a_351445]
-
Ce-am greșit , de n-ai iertat? Merit eu printre cei vii, să mă ții? Luna plânge, mă cheamă la ea, Noaptea trece, anii tot așa, Spune-mi Doamne, nu pot sa tac.. Ce să fac? Trece-o zi, fără dezmierd, trece-o noapte, iarași te pierd, Vântul bate, urlă grotesc, Am nevoie de tine, înnebunesc.... Vis de moarte, iar vine, mă cuprinde, ciudat, Un imens dor de tine, mă aruncă la pat. Un frison, în al nopții scremut, de-un
UMBRE CE DOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350266_a_351595]