491 matches
-
provocate de oboseală și frig. S-a făcut, în sfârșit, zi. Dar cele două ore au fost cumplite. Mă întorceam de pe-o parte pe alta, mă mișcam în locașul de tragere să nu mă ia frigul și să mă dezmorțesc, cu grijă să nu dau peste cele două grenade. La ora opt am ajuns în dormitor. Am mers să ne spălăm și ni s-a dat timp de odihnă până la prânz. Dar nu prea mai puteam adormi, că cei din
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
mai amintiți, pățănia aceea... cu, „Părintele șoarec”...!” Un coleg îmi risipi gândurile, cu o întâmplare hazlie, foarte savurată de elevi, la vremea aceea și care mă privea direct... Ah, da, da !... ha, ha, ha !” și un hohot de râs, ne dezmorți frunțile... îndulcind ambianța. Uneori, o întâmplare... îți lasă în inimă o amintire dragă, ba chiar o iubire neștearsă... și, aceea era una dintre ele. Uitându-te la ei cu atenție..., simțeai cum din când în când, privirea li se furișa
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
După o aprigă dezlănțuire a forțelor distrugătoare care au cufundat lumea în nedemnitate și mizerie, omul are nevoie de reculegere, de revenire în drumul civilizației, de zâmbet și mulțumire în fața micilor satisfacții pe care le oferă viața. Oamenii... încet-încet se dezmorțeau, parcă, s-ar fi trezit dintr-un somn adânc... otrăvit. Iașul era pe cale să revină la vechea lui tihnă. Pe bătrânul Continent era Pace... Dar, abia după ce americanii au aruncat cele două bombe atomice în Japonia, și au pus capăt
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
stârniți de mine au căzut de acord că, într-adevăr, semăna. Dar nu cu actorul la care mă refeream eu. Era leit altul, de care nu auzisem. Bărbosul râdea, ne asigura că totul i se trăgea de la barbă și, ca să dezmorțească nițel atmosfera din acea seară, s-a dus în baie și și-a dat-o jos. Efectul a fost cel scontat: bărbierit, arăta aidoma unui actor rus de care toți invitații, cu excepția mea, aveau cunoștință. Iar după ce s-a îmbătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
provocate de oboseală și frig. S-a făcut, în sfârșit, zi. Dar cele două ore au fost cumplite. Mă întorceam de pe-o parte pe alta, mă mișcam în locașul de tragere să nu mă ia frigul și să mă dezmorțesc, cu grijă să nu dau peste cele două grenade. La ora opt am ajuns în dormitor. Am mers să ne spălăm și ni s-a dat timp de odihnă până la prânz. Dar nu prea mai puteam adormi, că cei din
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
gutui, cu frunzele copacilor colorate într-o gamă mozaicată și tristă, care se aștern cuminți pe pământ. Profitând de vremea încă prielnică, vârstnicul Dumitru Dascălu iese în fiecare zi din locuința-i neprimitoare și rece ca să se plimbe, să și dezmorțească oasele pe jumătate anchilozate, să mai vadă lumea, aproape necunoscută pentru el, fiind uitat de cei cu care a muncit și a împărțit bunele și relele celor 45 de ani de dăscălie. Se bucură când rareori mai întâlnește vreun fost
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
4-spital. Amorțit de la poziția în care era obligat să stea, O. nu s-a ținut bine pe picioare și s-a prăbușit pe mozaic frecându-și gambele atunci când Țurcanu l-a lăsat din mână, stârnind ironia acestuia: „Las’ că te dezmorțesc io, C.!”. A început să danseze pe pieptul lui, coborând în călcâie spre abdomen și apăsându-i permanent stomacul, ficatul, pancreasul și intestinele. O. a încercat să spună ceva, dar nu a reușit, fiindcă nu putea să respire din cauza loviturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
câteva șuturi în coaste: „Faci pe mortu’? Las’ că te înviez io! N-ai grijă! Tot de mâna mea ai să mori, dar nu acum, ci când oi vrea io!” și le-a ordonat lui Zaharia și Mărtinuș să îi „dezmorțească picioarele”, primul aplicându-i lovituri la tălpi până când a fost oprit de Țurcanu, care a observat că se îneacă cu sângele oprit în gură de căluș. După ce și-a mai revenit puțin, Țurcanu i-a ordonat lui C.O. să
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
urmez pornirea inimii? Egoistă pân’ la Dumnezeu. Îți vine să crezi că m-a agresat pur și simplu în plină stradă? Pe Madison? Madison. Parcă-mi spune ceva chestia asta. Ridic ochii spre ea, și creierul începe să mi se dezmorțească. — Și cum adică... te-a lovit, pe bune? — O, Doamne, da! Mai avea puțin și-mi scotea ochii! Se strânsese lumea ca la urs, și ea a-nceput să mă împroaște cu tot felul de acuzații demente... Cred că uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe podeaua podului nu se găsea decât pământ și nici pe el nu te puteai așeza. O mulțime de porumbei se roteau prin pod, intrau și ieșeau, speriați de apariția acestor oaspeți nedoriți. Nici nu ne puteam mișca, ca să ne dezmorțim oasele, căci gazda ne-a avizat să nu facem zgomot, căci s-ar putea să ne audă vecinii și să întrebe ce se petrece în podul lui. Am curățit un petic de podea și am stat acolo înghesuiți cum am
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
o sticlă de plastic. Mătcașii iau cu toții gogoși, mulțumesc respectuos, să fie de sufletul lor și alte asemenea răspunsuri obișnuite în astfel de ocazii. Unul dintre bărbați regretă cu voce tare că vinul nu a fost cald, să se mai dezmorțească puțin. Într-adevăr, frigul a devenit foarte tăios, acum la ivirea primelor gene de lumină. Rândul pare să se fi transformat într-un animal viu, având propria lui viață. Ne simțim apropiați unul de celălalt, se formează acea stare-sentiment de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
apucat de băut în clasa a V-a, într-un tren de Vaslui care a făcut 7 ore în frig până la destinație. Și acolo, în tren, era unul cu o damigeană care s-a hotărât să facă cinste, să se dezmorțească pasagerii... N-a mâncat mai nimic nici azi. Teoria lui cum că alcoolul conține calorii și ține de foame. Un țâr înalt, un bărzoi pe care te temi să nu-l doboare vântul. Mi-e foarte proaspătă în minte imaginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
clima, mai caldă și mai uscată decât a Clujului în care, toamna și iarna, umezeala și frigul îl paralizau. Deși fiu al meleagurilor românești nordice, Zaciu iubea, ca Alecsandri, căldura și cerul senin. Am venit la București să mă mai dezmorțesc, la Cluj frigul m-a amorțit, l-am auzit spunând nu o dată, deși, desigur, nu pentru acest lucru venise în primul rând. Afinitățile cu Bucureștiul și-au avut un corespondent și în scrisul critic al lui Mircea Zaciu, fiindcă adeseori
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
toți tăbărau la fereastră și priveau cu încîntare petecul albastru de apă. Era normal să fie visători, pentru că toți deslușeau, în peisa jul pe care-l aveau dinaintea ochilor, promisiuni seducătoare pentru un concediu de neuitat. De la Constanța se mai dezmorțea și Dănuț. Cel mai tare îi plăcea cînd treceau pe lîngă nudiști (care stăteau cu fața la linia ferată, crăcănați și cu mîinile ridicate, să fie văzuți de ultraviolete) și îi era ciudă de fiecare dată că trenul mergea prea repede. Apoi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Octav - bolnav, grav bolnav, operat fără speranță etc. etc. Crușețul nu mai există. [...] Mama 3/1949 I 28 martie, luni, Sl[atina] [1949] [...] La gară, posomorât, cumnatul meu, cu vestea asta catastrofală: Muma rechemată la Cra[iova]. Abia ce-și dezmorțise bietele oase bătrâne. Sunt eu însămi atât de buimăcită de această lovitură, îmi dau seama că acest început este de fapt continuarea cumplitei nenorociri pe care au trăit-o. Muma plecase pe jos să ia autobuzul care ar fi dus
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sale de istorie a religiilor, în plus, exorcizarea șarpelui amintește de fachirii indieni, văzuți de autor în India, de unde vine și cuvântul sanscrit „sarpe“, având corespondentul românesc „șarpe“. Acesta „era un șarpe mare și sur, care înainta cu grijă, parcă dezmorțindu-și inelele. Se târa greoi, ridicând foarte ușor capul și plecându și-l repede pe podea, ca și cum ar fi căutat o urmă. Când se apropie de lacul de lumină, se opri o clipă amețit. Apoi se îndrepta legănat spre Andronic
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
ar fi pregătit să primească pe cineva“; el va murmura ceva neînțeles de ceilalți, „parcă nu vorbea românește“, iar sarpele va veni în palma lui, parcă la porunca acestuia. „Era un șarpe mare și sur, care înainta cu grijă, parcă dezmorțindu și inelele. Se târa greoi, ridicând foarte ușor capul și plecându-și-l repede pe podea, ca și cum ar fi căutat o urmă. Când se apropie de lacul de lumină, se opri o clipă ametit. Apoi se îndrepiă legănat spre Andronic
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
mai scump și mai scump, azi, decît mîncarea?”, a filosofat ea, convinsă că o s-o aprob, înainte de a ne despărți. Madame Bovary avea, totuși, reflecții de altă calitate... *Duminică însorită de februarie. Străzile sînt pline de lume ieșită să se dezmorțească. Au fost scoși afară, de cei care îi manipulează, și cerșetorii: sînt din ce în ce mai mulți. Azi le-am dat mărunțiș numai celor doi bătrîni plasați la capătul dinspre centru al străzii Karl Marx, între Muzeul de științele Naturii și Biserica Sfinții
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lucru”, înainte de a reciti puținul ce mi-a ieșit de sub condei în ziua precedentă, mă simt ispitit să răsfoiesc o revistă sau o carte. Șirul acesta de „mici ocupațiuni” îmi arată că mă curăț destul de încet de noapte, că mă dezmorțesc și mă „încălzesc” greu. Chiar dacă aș scrie ceva înainte de ora nouă, aproape sigur nu mi-ar plăcea. Mă satisfac doar frazele pe care le-am așternut în deplinătatea puterilor fizice și intelectuale. Cînd gîndul nu-mi este îndeajuns de bine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
grele, fără ieșire, când adevărate miracole s-au produs, spre uimirea multora, iar în mine accentuându-se căldura binefăcătoare a credinței. Și timpul continua să se scurgă, aproape o oră de când staționam. Gardienii mei coborau pe rând, făcând câțiva pași, dezmorțindu-se, fumând și schimbând între ei câteva cuvinte, bineînțeles, supraveghindu-mă permanent (ca nu cumva să le scape "periculoasa pradă"). Din când în când, îmi atrăgeau atenția oameni în vârstă, chiar de bună calitate, îmbrăcați corect dar în haine uzate
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
4-spital. Amorțit de la poziția în care era obligat să stea, O. nu s-a ținut bine pe picioare și s-a prăbușit pe mozaic frecându-și gambele atunci când Țurcanu l-a lăsat din mână, stârnind ironia acestuia: ' Las că te dezmorțesc io, C.!'. A început să danseze pe pieptul lui, coborând în călcâie spre abdomen și apăsându-i permanent stomacul, ficatul, pancreasul și intestinele. O. a încercat să spună ceva, dar nu a reușit, fiindcă nu putea să respire din cauza loviturilor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
câteva șuturi în coaste: 'Faci pe mortu? Las că te înviez io! N-ai grijă! Tot de mâna mea ai să mori, dar nu acum, ci când oi vrea io!' și le-a ordonat lui Zaharia și Mărtinuș să îi 'dezmorțească picioarele', primul aplicându-i lovituri la tălpi până când a fost oprit de Țurcanu, care a observat că se îneacă cu sângele oprit în gură de căluș. După ce și-a mai revenit puțin, Țurcanu i-a ordonat lui C.O. să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Seara, când ajungeam la colibă, eram epuizați. Așa era vara sau toamna, dar mai greu, mult mai greu era pentru muncitorii care lucrau în acest sector iarna, când nu mai simțeau mâinile și picioarele, care de loc ușor se mai dezmorțeau la focul din colibel eăadăpost. De menționat și faptul că în zilele de sărbători sau duminica, pădurarii, în loc să meargă la biserică ori să se odihnească, ca să și manifeste zelul în muncă și supușenia față de cei care îi angajase, plecau repede
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
regizat de Radu Muntean pe un scenariu scris de acesta împreună cu Răzvan Rădulescu și Alexandru Baciu, este de fapt sfârșitul poveștii. îi vedem pe doi dintre tineri (Paul Ipate și Tudor Aaron Istodor, ambii excelenți) ieșind din TAB ca să-și dezmorțească puțin picioarele și să fumeze o țigară, în timp ce colegii lor așteaptă răspunsul la parolă (hârtia va fi albastră). Este deja dimineață, tinerii glumesc, convinși că nu mai e mult și scapă. în secunda următoare, cei doi cad secerați de gloanțe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o mănușă de cauciuc, înhăța o găleată și aducea de afară, din curte, dintr-o mică cabană, lemne și cărbune, făcea focul, iar „găliganul”, care urma nu peste multă vreme să împlinească 30 de ani, când simțea că aerul se dezmorțește cât de cât, catadicsea să se scoale. O dată, sărăcuța a îndrăznit să mă întrebe cât mai am de gând să duc viața asta, oare nu mă gândesc la viitorul meu? Mulți colegi de liceu erau medici, ingineri, unul Ovid, „chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]