594 matches
-
a vremelniciei frumuseților ei, fără ca el să aibă neapărat conștiința morală a cauzei adânci din care se naște această desfigurare. Adesea se adaugă la aceasta un orgoliu rănit de felul cum lumea reacționează față de opera lui. Beethoven e furios și deznădăjduit că oamenii nu înțeleg puterea mântuitoare pe care o aduce divina lui muzică. Orgoliul se ține de conștiința superiorității geniului. Alfred de Vigny, care declară în prefața nemuritoarelor sale poeme că genul acesta e creat de el în literatura franceză
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca la 1876 - și el continua spunând că dacă războiul izbucnește „ trebuie să consacrăm toate silințele noastre pentru România să nu devină teatrul războiului. Dar la 5 aprilie, el înștiința puterile că o invazie turcească va aduce România la hotărâri deznădăjduite, iar la 10 aprilie, el făcea responsabile puterile însăși de a urmări. La 29 aprilie, Camera constată o stare de război, prin care poarta rupea legăturile ei cu România, a cărei independență rămânea să fie recunoscută la pacea viitoare. Prin
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
declanșată de ceva incontrolabil. Jurnalele vorbesc adesea de "necazuri intime" sau de o "boală incurabilă"1. Sunt explicații valabile. Dar ar trebui să știm dacă, în acea zi chiar, un prieten nu i-a vorbit pe un ton indiferent acelui deznădăjduit. Vinovatul este, în acest caz, prietenul. Căci indiferența lui poate fi de-ajuns spre a precipita tot dezgustul și toate resentimentele aflate până atunci în suspensie. Dar dacă e greu să fixăm momentul precis, demersul subtil în cursul căruia spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Predicile în același timp cu acel manual îl spiritualismului cinic, Jurnalul seducătorului. Refuză consolările, morala, principiile confortabile. Nu vrea să astâmpere durerea pricinuită de ghimpele pe care și-l simte înfipt în inimă. Dimpotrivă, o ațâță și, cuprins de bucuria deznădăjduită a răstignitului fericit că e răstignit, construiește din luciditate, refuz, comedie, o categorie a demoniacului. Acest chip blând și totodată schimonosit, aceste piruete urmate de un strigăt țâșnit din adâncul sufletului întruchipează însuși spiritul absurdului în luptă cu o realitate
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nu menține echilibrul între iraționalitatea lumii și nostalgia revoltată a absurdului și nu respectă acel raport care constituie de fapt sentimentul absurdității. Având certitudinea că nu poate să se sustragă iraționalului, vrea cel puțin să se salveze din această nostalgie deznădăjduită care-i pare sterilă și zadarnică. Dar dacă asupra acestui punct poate să nu se înșele în judecata sa, nu la fel stau lucrurile când neagă. Strigătului său de revoltă îi ia locul o adeziune nebunească și iată-l ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
care le ai. Kierkegaard vrea să se vindece. E dorința sa cea mai arzătoare, ce se vădește în fiecare pagină a jurnalului său. Tot efortul inteligenței sale constă în a se sustrage antinomiei condiției umane 4. Efort cu atât mai deznădăjduit, cu cât, din când în când, într-o străfulgerare, își dă seama de întreaga-i zădărnicie (când vorbește, de pildă, despre el însuși, ca și cum nici teama de Dumnezeu, nici pietatea n-ar fi fost în stare să-i aducă pacea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pe care el însuși, în Jurnalul unui scriitor, o numește "sinuciere logică". Într-adevăr, în paginile publicate în decembrie 1876, el imaginează raționamentul "sinuciderii logice". Convins că existența omenească este o perfectă absurditate pentru cel care nu crede în nemurire, deznădăjduitul ajunge la următoarele concluzii: "De vreme ce, la întrebările mele în legătură cu fericirea, mi s-a răspuns prin mijlocirea conștiinței mele că nu pot fi fericit altfel decât în armonie cu marele tot, pe care nu-l concep și nu voi fi niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
povară prea grea. Sunt nopțile noastre de pe muntele Ghetsimani. Dar adevărurile zdrobitoare pier când sunt cunoscute. Astfel, Oedip ascultă mai întâi de destinul său fără să știe. Din clipa în care știe, începe tragedia lui. Dar tot atunci, orb și deznădăjduit, cunoaște că singura sa legătură cu lumea e mâna fragedă a unei fecioare. Atunci răsună cuvintele uriașe: În pofida atâtor încercări, vârsta mea înaintată și măreția sufletului meu mă fac să judec că totul e bine." Oedip al lui Sofocle, ca
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
prin adevărata speranță", și care poate fi tradus astfel: "Trebuie să fi scris Procesul pentru a putea începe să scrii Castelul." Într-adevăr, cei mai mulți dintre cei care s-au ocupat de Kafka au definit opera sa ca pe un strigăt deznădăjduit ce nu mai lasă omului nici o scăpare. Dar părerea aceasta se cade a fi revăzută. Există speranță și speranță. Opera optimistă a domnului Henry Bordeaux îmi pare peste măsură de descurajatoare. Și aceasta pentru că în cărțile sale nimic nu le
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Dar dacă știu asta, dacă pot admira asta, știu, de asemenea, că eu nu caut universalul, ci adevărul. Ele nu coincid întotdeauna.29 Se va înțelege mai bine acest mod de a vedea, dacă voi spune că gândirea cu adevărat deznădăjduită se definește tocmai prin criteriile opuse și că o operă tragică ar putea fi aceea care, izgonind din ea orice speranță în viitor, ar descrie viața unui om fericit. Cu cât viața e mai plină de bucurii, cu atât e
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
rămâi mai mult decât trebuie te disprețuiește, căutând neapărat pe un altul, capabil s-o părăsească... Uneori cred că nici nu-i place să se simtă superior ei... O doare superioritatea și nici nu vrea să fie protejată... ALTA (plânge deznădăjduită). CELLINO (fără urmă de răutate, cu o minte firesc obiectivă): Dacă vrei mai ales să guști liniștit frumusețea femeii, e neapărat nevoie s-o faci să sufere... Numai suferința o înfrumusețează... așa cum numai când simt umbra morții cântă sublim lebedele
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cele calde o jumătate de oră (www.formula-as.ro). Alteori apare în enumerări, urmat de adjective relaționale și modale: Să ne aducem aminte de cei suferinzi, să ne aducem aminte de cei săraci, să ne aducem aminte de cei deznădăjduiți (Verba) Tocmai că omul s-a obișnuit cu pesticidele naturale, cele provocate, produse chiar de plante (IVLRA) și mă duc acolo și fac de toate, mă rog, cele necesare (IVLRA). De asemenea, structurile în care pronumele semiindependent este urmat de
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
aberante. Ian știa să primească un dar destinal bărbătește, însă acel moment îl luă complet pe nepregătite; ceva ignorat din ființa lui prinse a se întinde imperios de nevoiaș înspre femeia de alături - un căuș al penuriei ultime, tremurător și deznădăjduit, un umil golf uman, în care se legăna majestuos la ancoră marele vid. Se opri în loc jenat și-și îndreptă spatele de o încovoiere imaginară: deși perfect vertical, se descoperea chircit la marginea umbroasă a femeii, cu ochii în pământ
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
timpului „cine au șezut în sat boieresc 12 ani să rămână vecin" sunt atenuate de însăși domnitorii care aveau să creadă că „nu poți să-l vecinești pe veci" pe cel care este creștin ca și tine. Transformați în robi, deznădăjduiți, ajunși la vecinătate, adesea populația împungea fuga, satele se pustiiau iar visteria domnească devenea tot mai goală. Că viața vecinilor în Moldova era sau ajunsese la gradul de robie, ne-o spune însăși Hotărârea obștească întărită de Constantin Mavrocordat la
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
după scrisori (adrese, circulare) către primarul insensibil la rugăciunea ei și la faptul că, din cauza iernii aspre, În absența lemnelor, În școală „elevele sunt incapabile a mai scrie cu mâinile Înghețate, și chiar profesoarele sufăr neputându-se dezbrăca În clasă...”. Deznădăjduită, Aglae Poppesco reclamă situația la onor. minister, căruia i se adresează și revizorul școlar I. Ionescu- Lion, după ce nu primește nici el de la primar vreun răspuns. Abia după ce Ministerul Instrucțiunii Publice și Cultelor cere primarului din urbea X, printr-o
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
casei și Îngrijește de tejghetar (poate și pentru că e singura femeie În casă), iar Îndeletnicirea, practică, o ajută să se rupă de realitate; „este obosită și distrată, vorbește rar și Încet” În momentul intrării ei În scenă, părând epuizată psihic, deznădăjduită. Cauza e, se Înțelege din secvența clarificării relației dintre ea și Chiriac, gelozia acestuia, neîncrederea În fidelitatea ei. Chiriac nu are acces, deocamdată, la lumea de dincolo de marginea mahalalei, nu o poate Însoți pe nevasta Jupânului la petreceri. Acum, În
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
posibil să ajute orice formă de viață aflată în suferință." Albert Schweitzer, Viața și gândirea mea " Iată-le cum zac, ca niște avioane doborâte, cu o aripă în aer. Sau ca niște cai rupți de oboseală. Sau ca niște făpturi deznădăjduite. Sau ca niște bieți somnoroși. A doua zi, câte una se mai trezește, mai încearcă terenul cu un picior, mai bate dintr-o aripă. Uneori, această mișcare cuprinde întregul câmp de luptă, apoi se cufundă toate și mai adânc în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
departe în sălașul lui, urmărind de acolo desfășurarea luptelor. Când vede dezastrul 98 aheilor, îl trimite pe Patrocles la Nestor să întrebe cine e războinicul pe care l-a adus, rănit, din luptă. Patrocles, văzând de aproape că situația e deznădăjduită, se întoarce la Ahile și îl roagă stăruitor să-l lase pe el să vină în ajutorul armatei pe cale de a fi înfrântă. Ahile acceptă, îi înmânează armele lui și dă ordine de luptă mirmidonilor, punându-i sub comanda lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Gonzalo impresia 192 că i a văzut cu ochii lui pe băștinașii în mijlocul cărora gândea să își înfăptuiască generoasa utopie pe care o expusese în prima scenă a actului II, poate mai mult ca să risipească puțin din atmosfera sumbră și deznădăjduită a catastrofei; să-l lase pe regele Alonso să creadă, la rândul său, că i se înfățișează niște „făpturi / Rostind, deși n-au limbă, minunate / Orații mute“, la care comentariul în aparte al lui Prospero, invizibil, și anume: „Să vedem
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
erau ceva mai presus de firea pământească. Cântau noaptea de se auzea în tot satul. Strălucirea lunii se potrivea cu jalea armoniei lor. Nemărginitul nopții se armoniza cu chemarea nemărginitului care zbura din corul lor. Și necuprinsul Volgei, și chemarea deznădăjduită a veșniciei se deslușeau deopotrivă în imnele pe care le cântau. Corul lor se adresa sufletului, nu urechilor. Inima vibra mai puternic decât timpanul. Câțiva ani au rămas în casa din grădina de zarzavat a lui Neculai Bulgaru și apoi
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
au plecat nemulțumiți pentru că n-am îngăduit nici unuia dintre ei „să predice” în biserică. în timpul săptămânii am scris despre : Biblia cartea de căpătâi a preotului. Joi după amiază m-am întors acasă, la Suceava. Acasă, liniște rău prevestitoare, fețe triste, deznădăjduite. Soacră-mea bolnavă. Copilul palid. Marta slăbită, parcă făcea eforturi să pară bine dispusă. Ce pot face ? Cum îmi pot ajuta soția și copilul ? Când voi primi salariul ? Cât va trebui să plătesc pentru masă părintelui Vasiliu ? Ce mai rămâne
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
apa rece a unei fântâni, cu care m-am spălat pe față abia a putut să-mi pună pe chip o mască de indifernță stranie sub care m-am furișat prin sat, printre cunoscuți, până acasă. Acasă, fețe triste, îngândurate, deznădăjduite. O scrisoare a Martei le comunicase că ea nu poate să mă ierte, că eu nu-mi iubesc copilul, că sunt neserios, că am amenințat că mă voi sinucide. Ce duh îi va fi inspirat Martei această scrisoare? Cu această
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
a produs prăbușirea, această cădere, această acceptare dezonorantă, numai cu gândul la salvarea credincioșilor, a familiei, a copiilor și la faptul că încă aș mai putea rămâne preot alături de ță ranii oropsiți în care vedeam părinții, frații și surorile mele deznădăjduiți. Atunci mi-am zis:”de ce n-aș încerca? Și așa tot în mâinile lor rămân”. Pentru a rămâne preot și tată la copii, în condițiile unei dărâmări totale prin nesomn și prin ținerea cu farul de lumină în ochi, am
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
a da vina pe Dumnezeu pentru orice suferință, ceea ce motivează supă‑ rarea pe Dumnezeu 147. Cel suferind poate găsi În Cuvântul lui Dumnezeu toată mângâierea, căci „Domnul Dumnezeu Mi‑a dat Mie limbă de ucenic, ca să știu să grăiesc celor deznădăjduiți” (Isaia 50, 4). Lungul drum al coabitării cu Dumnezeu Începe prin acceptarea voii Lui de către cei ce vor să devină gazde ale lui Dumnezeu, după modelul Fecioarei Maria care a știut să răspundă afirmativ când Dumnezeu Tatăl a cerut găzdu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a umplut tot de roade. În momen‑ tul morții sale, din cer s‑a auzit cuvântul : „Slujitor credincios, dorința ta va fi acum Îndeplinită, porțile cerului Îți sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de‑acum Înainte adă‑ post deznădăjduiților, ajutor celor Încercați, doctor bolnavi‑ lor și teroare demonilor. De aceea, numele tău nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon (care Înseamnă prea milostiv - n.n.)”. Spre a nu lua creștinii cinstitul trup al sfântului, acestuia i s‑a dat foc
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]