450 matches
-
întreaga lor forță cinică, și dublă răutate, în comparație cu fiara, la oamenii de valoare, atacându-le imaginea, prestigiul, onoarea... S-a perfecționat abilitatea, chibzuința de a face praf un om de valoare, discreditându-l, îngreunându-i starea spirituală, inducându-i nervi, dezolare, descumpănire. Curată nebunie! Tacticieni în a declina echilibrul celor mai stabili și tari caractere, unii oameni de presă au tăvălit în glodul degradării personalități pe care alte țări le-ar fixa la efigia națională. S-au răsturnat asupra lor torente
LEGE ÎN LUMINILE RAMPEI STRADALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377930_a_379259]
-
mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință și dezolare. Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii. Ochii se închid, goliți de lumină și plâng în tăcere sub
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință și dezolare. Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii. Ochii se închid, goliți de lumină și plâng în tăcere sub
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
determinase răceala Patriciei. Nu că l-ar fi interesat prea mult năroada aia de femeie. Ba chiar îl ... XXII. REVANȘĂ PIERDUTĂ, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017. Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către ... Citește mai mult Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
pe sclavi De teroarea luptei sau de tristețea mormântului; Însă drapelul înstelat Flutură triumfător Peste pământul celor liberi Și peste casa celor viteji! O, întotdeauna să fie așa, Când oamenii liberi se ridică împărțindu-se Între casele lor iubite Și dezolările războiului! Fie binecuvântat cu victorie și pace, Pământul răscumpărat de cer; Lăudat fie Atotputernicul care ne-a creat Și ne-a conservat ca națiune. Așadar, trebuie să cucerim, Dar numai când cauza este justă, Și atunci deviza noastră va fi
IMNUL STATELOR UNITE ALE AMERICII TRADUS IN LIMBA ROMÂNĂ de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375186_a_376515]
-
se-ntinde ca un vitraliu florentin, înviorat de lumină. Aimée Iacobescu, întocmai ca marea își poartă lăuntric abisul, îl trăiește, fără ca la suprafață să răzbată umbrele reci, tainice, muribunde! În abisul uman nu se consolidează nimic, aici lucrează devastator anii, dezolările, nedreptatea, neiubirea, nesănătatea, trădarea, loviturile, lipsurile, așteptarea, urâtul, plânsul...! S-ar zice, privind la actrița Aimée Iacobescu azi, că în viața sa, în ființa și spiritul ei, poate că a măcinat câte o parte din toate acestea?! E născută, după
AIMÉE IACOBESCU. CU MEDALIA PE PIEPT, ÎNGENUNCHEATĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378642_a_379971]
-
scenice și a spectacolului”. Dar, să ne întrebăm azi în baza crudei realități despre situația materială precară în care este nevoită celebra artistă (induce consternarea incredibilă o astfel de constatare), ce folos de toate acestea pentru spiritul actriței prăbușite în dezolare, și pentru ființa-i, șubrezită de ghearele bolii, (în lupta cu ea nu are suficienți bani pentru cumpărarea medicamentelor) și de lipsuri de tot felul de care nu are resurse să scape, fiind încătușată de o ingrată criză de bani
AIMÉE IACOBESCU. CU MEDALIA PE PIEPT, ÎNGENUNCHEATĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378642_a_379971]
-
tipărite de noi mai sus, p. 416 - 418. {EminescuOpXI 425} REZUMATUL INFORMAȚIILOR NOASTRE ÎN AFACEREA CONTA-PANU Efectele publicării noastre de sâmbătă sânt până acuma destul de însemnate. D. Conta e adânc zdruncinat; d-sa voiește, fără mult succes, a-și disimula dezolarea și ar fi bănuind că festa i-a venit din sânul familii d-sale adoptive. În conciliabulele onorabilei familii i se dau cu oarecare stăruință sfaturi să se retragă D-sa nu voiește a le pătrunde înțelesul și astfel se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
faci poza, îți pune în palmă grăunțele primordiale. Într-o secundă, stolul hulpav de porumbei te împresoară, sufocîndu-te ca-ntr-un invers Hitchcock, unul sublin de data asta. Clic!... și fotografia unică-i gata. Bună de arătat, orgolios, amicilor (care, dezolare! îți întind și ei fotografii tot de acolo). Un pictor avantajat de reproducerea fotografică: Țuculescu. Materialele ignobile de care s-a servit freneticul artist, grăbit să spună totul pînă să-l înghită neantul, se convertesc brusc în pietre prețioase. Dali
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: "Hidrocentrala V.I. Lenin", iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale Stînca stă înfiptă resemnat în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologic-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa barului și, vărsînd ritualic doi stropi din vișinată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Vitrină de librărie, pe Grammont. La Arte, albume de o eleganță inhibantă. Ambitus total: Mantegna, Rubens, Dürer, Autoportretul în secolul XX, Louvre, Courbet, Picasso (se putea!), Miró, La grande parade (portrete ale artiștilor în clowni), dar și... și... Instalations (II). Dezolare, nicicînd consolabilă: mi-a scăpat (I). Dacă în personalele bucurește nu mi-am dus niciodată pînzele cu arlechini, dansatoare și saxofoniști, nu am avut nici o reținere în a-mi duce desene. Cea de la Căminul Artei (etaj), din 1982, se numea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îl aduce pe Ford să asiste la spectacolul cu Falstaff ud leoarca ieșind din apă. Actul III. Tabloul 1. În fața hanului. Ud până la piele, Șir John comandă un pahar cu vin fierbinte. Pe masura ce bea, Falstaff trece dela o stare de dezolare la una de umor jovial(Va, vecchio John,). Își face apariția Mrs. Quickly care afirma (în timp ce toți ceilalați asculta din umbră) că Alice dorește din nou să-l revadă în pădurea Windsor la miezul nopții; pentru că secretul să fie bine
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
John Falstaff, un cavaler tomnatic Voce : bas-bariton Fach : grav Loc de desfășurare : Interiorul Hanului La Jarretière, Anglia, începutul secolului 15 Rezumat: Ud până la piele, Șir John comandă un pahar cu vin fierbinte. Pe masura ce bea, Falstaff trece dela o stare de dezolare la una de umor jovial. Vă, vecchio John, Vă vecchio John, Vă per la tua via. Questa tua vecchia carne ancor spreme Qualche dolcezza a te. Tutte le donne ammutinate insieme Și dannano per me! Buon corpo di Șir John
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
mai alungă urâtul ținându-se de pozne sau - nevindecabil miticism - discutând politică. Comice, până la un punct, sunt șiretlicurile la care, urmărind să se mărite, participă, cu osârdia speței, văduve, fete bătrâne, fete tinere. După nuntă, însă, începe șirul lung de dezolări. Eroii lui B. sunt munciți câteodată de „dorul după altceva” (Surori). În nuvela de linie clasică Pe drezină, romanțioasa Iulia, cununată cu supraponderalul Napoleon Manolescu-Pletea, se aventurează într-o fugă „poetică”, pe drezină, cu șeful de gară Traian Popovici. Amețită
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
depreciată. De la romantici încoace se bucură de mult prestigiu văicăreala și ceea ce atât de nimerit numește T. Mazilu „ipocrizia disperării”. La vie me fut infligée, această frază cabotină a lui Chateaubriand a făcut carieră și a încurajat un bovarism al dezolării, prăpăstios și cobitor, pe care unii naivi îl cred tragic. Pentru Alain fericirea nu e o himeră, închipuită din apetiturile compensatorii ale insatisfacției. Ea e discernabilă și accesibilă în cotidian, dar pretinde simțul realului, curajul deciziei, într-un cuvânt asumarea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
1971; Piet Legay, Furtună la Tobruk, București, 1971; André Maurois, Prometeu sau Viața lui Balzac, București, 1972; H. Charrière, Papillon, I-II, pref. Modest Morariu, București, 1972; Em. Roblès, Pledoarie pentru un răzvrătit, București, 1973; Hervé Bazin, Preafericiții de pe insulă Dezolării, București, 1974; Gilbert Durând, Structurile antropologice ale imaginarului, pref. Radu Toma, București, 1977; Jules Romains, Oameni de bunăvoință, vol. V: Trufașii, București, 1979. Repere bibliografice: N. Carandino, Autori, piese și spectacole, București, 1973, 214; Al. Balaci, Studii și note literare
ADERCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285183_a_286512]
-
s-a simțit întotdeauna foarte apropiat. Poezia din această perioadă evocă, în vocabule dure, de o intensă coloratură autohtonă și cu puternice accente simboliste, realități crude (Birjarul, Serenadă, Legământ, Revoltă), dar se lasă ademenită și de stări nostalgice sau de dezolare, aproape maladive (de aici persistența unor motive ca destrămarea, prăbușirea, dispariția). Prevalează însă poezia socială, I. rostind un protest contra nedreptăților vremii și manifestând un vibrant atașament față de ținutul natal și față de dezmoșteniții soartei. „Sângerarea rănilor în suflet” este metafora
ISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
eficacitate ca în Africa. Invaziile au fost fără îndoială copleșitoare și au dus la cotropirea întregii țări care a fost scoasă complet de sub autoritatea Imperiului Roman de Apus, a cărui curte era izolată la Ravenna; barbarii au adus cu ei dezolarea și ruina (și nu putea fi altfel), dar aceste efecte dezastruoase n-au fost generale și imediate peste tot. Barbarii au cucerit Galia treptat, și astfel, deși era inevitabilă apariția unor conflicte între elementul romano-galic preexistent, adică între păturile cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dei) care mai poartă și un alt titlu, Judecata de-acum a lui Dumnezeu (De praesenti iudicio). Cârmuirea lui Dumnezeu e cea care susține lumea și nu cea omenească, pe care Salvian o vedea ruinată chiar în acele vremuri din cauza dezolării survenite în urma invaziilor barbare și tocmai de aceea scriitorul crede că Dumnezeu i-ar judeca pe oameni încă din timpul vieții lor pentru că i-au încălcat legea. Guvernarea lui Dumnezeu despre care vorbește scriitorul este, așadar, cârmuirea istoriei lumii. Această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nemesis (1936), reluate în antologia Cântecul spiralelor (1969), unde adaugă un grupaj de poezii „din periodice și inedite”, datate între 1936 și 1961. A semnat și Ecaterina Catrinaru. Simboliștii sunt modelele indubitabile ale poeziei scrise de S., pentru care tristețea, dezolarea, singurătatea, inutilitatea, nevroza constituie note definitorii. Orașul, „abator, sanctuarul umanității carnivore” (Civilizație) sau „Oraș sepulcral, cu toamne târzii,/ Cu lungi bulevarde,/ - Grele cascade, / De melancolii” (Provincială), accentul pus pe starea autumnală: „E toamnă afară... și-i frig.../ Te caut... prin
SANDULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
coapsa, amestecându-și vocile lor / Târând fiecare clipa aceea de moarte, de viață”. Cu unele reluări, ultimele cărți - O fiară desăvârșită (2001), Miere neagră (2002), Îngerul pe gheața subțire (2003) - întăresc impresia disoluției individului, confruntat cu haosul existențial, cu sentimentul dezolării și al extincției, de care încearcă să se salveze mai întâi prin iubire, în poeme precum Dorință, Captivitate, Numai torța ta, Scufundă-te în depărtarea luminoasă ș.a. Uneori versul ritmat păstrează o cezură interioară, o anume muzicalitate, alteori reflexivitatea, insinuată
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
cultural aceeași eficiență dezastruoasă ca în Africa. Invaziile au fost, fără îndoială, copleșitoare și au dus la cotropirea întregii țări, scoțînd-o complet de sub autoritatea Imperiului Roman de Apus, a cărui curte era izolată la Ravenna; barbarii au adus cu ei dezolarea și ruina (și nu putea fi altfel), dar aceste efecte dezastruoase nu au fost generale și imediate peste tot. Barbarii au cucerit Gallia treptat, și astfel, deși era inevitabilă apariția unor conflicte între elementul romano-galic preexistent, adică între păturile cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Eminescu și cu Nichita Stănescu și dese coșmaruri, evocă lecturi și scriitori, se dezlănțuie împotriva artei decadente, dar mai ales se zbuciumă întru credință, o credință dobândită, certă și totuși deloc lină, dimpotrivă, furtunoasă, dramatică, înregistrând momente de oboseală, de dezolare, dar și de speranță, de cădere și înălțare, de răzvrătire și supunere. K. e un fericit chinuit sau un chinuit fericit. Nu o dată textul său se transformă în rugă: „Cât timp voi rămâne fără să plâng pe săturate? Părăsesc viața
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
și reușite, sau ca inacceptabile, negative și nereușite. Ca sentiment sau ca experiență sufletească și morală, regretul are două aspecte: aă Un aspect exterior, comunicabil și, prin urmare, transmisibil, putând a fi Înțeles de ceilalți, manifestat printr-o stare de dezolare, tristețe, inactivitate, mimică ștearsă, privire abătută, voce stinsă, verbalism tematic legat de acțiunea care a declanșat regretul. bă Un aspect interior, incomunicabil și, implicit, netransmisibil, care rămâne de neînțeles pentru ceilalți, Întrucât este o experiență sufletească strict personală și interioară
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]