781 matches
-
specific din punct de vedere psihopatologic de „organizare vesanică” a persoanei bolnavului respectiv. În această categorie nosologică sunt incluse două subgrupe clinice: a) Grupa schizofreniilor, caracterizate prin dezorganizarea psihică a personalității; b) Grupa psihozelor delirante cronice, simple sau halucinatorii, fără dezorganizarea psihică a personalității. Așa cum spuneam, elementul psihopatologic comun, al tuturor formelor clinice care intră în acest grup este delirul. Delirul este acea tulburare de gândire, caracterizată prin dezacordul ideilor, judecăților și sentimentelor unui individ, independent de voința acestuia, în raport cu realitatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acest grup este delirul. Delirul este acea tulburare de gândire, caracterizată prin dezacordul ideilor, judecăților și sentimentelor unui individ, independent de voința acestuia, în raport cu realitatea logică (H. Ey). Starea delirantă se caracterizează prin următoarele aspecte: dezacordul cu realitatea obiectivă logică; dezorganizarea vieții psihice prin incoerență, discordanță și autism. Rezultă de aici două atitudini privind modul de interpretare al delirului și anume: a) Delirul este un fenomen psihopatologic elementar, reductibil la o idee, o eroare, un sentiment, o intuiție, considerat ca un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca un fenomen primar ireductibil la o altă tulburare decât cea pe care o reprezintă (K. Schneider, G. de Clérambault). b) Delirul este rezultatul unei modificări globale și complexe a structurii personalității având două aspecte: - o structură de tip negativ (dezorganizarea structurii conștiinței și a persoanei), - o structură de tip pozitiv (trăirea delirantă). Vom analiza în continuare aceste aspecte psihopatologice legate de grupa psihozelor endogene delirante. Cadru nosologic complex și de un mare polimorfism, așa cum spuneam, el cuprinde următoarele aspecte: a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
distincția între „debilitatea adevărată” și „pseudodebilitate”. Deosebit de importante în elucidarea acestui aspect sunt studiile lui B. Inhelder. Acesta, studiind dinamica internă a operativității, pune în evidență diferențele ce pot fi stabilite prin intermediul probelor operatorii, între modurile de organizare și de dezorganizare ale copilului normal și ale copilului debil mintal. Pe când copilul normal trece într-o cadență relativ rapidă prin mai multe stadii succesive, detașându-se, după o perioadă de oscilații, de formele anterioare ale raționamentului său, debilul urmează aceeași dezvoltare într-
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin pierderea de 20%. Examenele complementare de psihometrie care se impun sunt următoarele: testul vocabularului Benois-Pichot, testul Bentan, testul Raven, testul Rorschach. Personalitatea dementului Din cele deja expuse, mai sus, se poate desprinde faptul că în psihopatologie „demența este o dezorganizare a Eului care merge până la infrastructura ființei raționale” (H. Ey). În sensul acesta „Eul demențial” se caracterizează, în primul rând, printr-o afectare a intelectului, manifestată prin tulburări de judecată (raționament), pierderea simțului critic și autocritic. Ele sunt legate de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care influențează în mod pozitiv starea de normalitate, de sănătate, contribuind la echilibrul psiho-biologic intern al individului; b) factorii morbigenetici, reprezentând totalitatea influențelor negative din mediul extern, care contribuie la tulburarea stării de echilibru psiho-biologic a individului, sau chiar la dezorganizarea structurală a acestuia, contribuind în felul acesta la înlocuirea stării de normalitate sau de sănătate cu cea de anormalitate sau de boală. Rezultatul acțiunii factorilor agresivi, morbigenetici, sau de stres, asupra individului au efecte diferite, în raport cu natura acestora, durata acțiunii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al individului, de libidoul narcisic, care focalizează tendințele autoconservatoare ale acestuia. La ele se raportează, așa cum spuneam mai sus, principiul plăcerii (Lustprinzip) care stă la baza sănătății, a stării de bine și de echilibru psihosomatic. În mod egal, tulburarea sau dezorganizarea imaginii corporale este legată de slăbirea sau frustrarea egotismului individual, slăbind capacitățile de autoconservare ale acestuia. În această situație, principiul plăcerii este înlocuit, cum spuneam, de către principiul durerii, al stării de boală, de suferință difuză, penibilă, imprecisă, generalizată sau fixată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
polimorfism (dureri, constipație, inapetență, grețuri, tahicardie, precordalgii, scădere ponderală, urticarie, dispnee, dismenoree etc.). Atitudinea bolnavilor față de suferință este pasivă, de tip masochist. Un fel de „alianță” cu boala sau chiar o atitudine de „retragere și refugiu” în boală. Acceptarea unei „dezorganizări a imaginii corporale”, manifestată specific (nevrozele de organ etc.) sau difuz (suferințe nespecificate). Le vom analiza în continuare. Deși aparent de un mare polimorfism, tulburările psihosomatice configurează „sectoare” ale patologiei sau chiar „tablouri clinice” specifice. Dincolo însă de „tablourile clinice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
afectiv, în special reacțiile emoțional-afective. Nivelul instinctual: regimul instinctelor, trebuințe și pulsiuni, motivație, orientarea vieții instinctuale, reprimarea și controlul acestor pulsiuni. Nivelul comportamental: orientarea temporo-spațială și auto-psihică, motivație comportamentală, inițiativa și finalizarea conduitelor și acțiunilor, reacții de opoziție, inactivitate, inerție, dezorganizarea conduitelor. Nivelul social: dezorientarea temporo-spațială, tendință la fugă și vagabondaj, colecționarism absurd, morbid, acte delictuale absurde, cleptomanie etc. 9) Personalitățile defectuale În cadrul acestui grup sunt reunite acele modele de personalități anormale caracterizate prin existența unor modificări structural-dinamice ale personalității consecutive
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pentru abaterea acestuia de la legea morală și divină, iar terapeutica sa este exorcismul. Epistemologia psihiatrică privește nebunia ca pe o tulburare a vieții psihice, ca expresie a „fenomenelor psihice morbide” care înlocuiesc „fenomenele psihice normale”. Ea este înțeleasă ca o dezorganizare a sistemului personalității, ca o dereglare funcțională datorată unor cauze externe (exogene) sau unora interne, a unor dispoziții patologice constituționale (endogene). Tratamentul medical vizează înlăturarea cauzelor care au produs boala, în scopul restabilirii stării de echilibru psihic. Aceste idei despre
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
e) proiectarea curriculară păstrează aparența neutralității ideologice; f) cei patru pași ai proiectării curriculare care definesc și normează curriculumul, de fapt, instituie „realitatea” curriculumului; g) raționalul lui Tyler impune o serie de distincții binare, antagonice și maniheiste: semnificativ/nesemnificativ; organizare/dezorganizare; evaluare/nonevaluare; scopuri educaționale legitime/scopuri educaționale nelegitime; contabilizabil/necontabilizabil; continuitate/discontinuitate; integrare/neintegrare; secvențial/nesecvențial. După Cherryholmes, „Raționalul lui Tyler” nu „spune” doar „ceea ce spune”; el conține și un mesaj subliminal. „Principiile fundamentale” ale lui Tyler s-au impus
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acesta între fizică și biologie; în esență, este vorba despre concilierea celui de-al doilea principiu al termodinamicii (legea entropiei) cu legile dezvoltării organismelor și evoluției viețuitoarelor, ceea ce a dus la vestita teorie a „nașterii ordinii din haos”, care compatibilizează dezorganizarea (entropică) cu organizarea (negentropică). Doll jr. crede că viziunea lui Prigogine este noul fundament al gândirii postmoderniste. Ea ar permite includerea în postmodernism a unor opere și cercetări care s-au vrut și s-au realizat de pe poziții declarat moderniste
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cum, deși n-a fost un oportunist politic, deși a fost preocupat de calificarea sa și a celor cu care a lucrat, a fost „penetrat” de discursul ideologic la care a fost expus întreaga sa viață. Un profesionist care observă dezorganizarea și dezinteresul generalizat, dar care nu se poate sustrage gândirii sociale dominante. Un alt caz: un foarte bine cotat arhitect, a cărui evoluție este marcată de un accident biografic („Tatăl meu a fost închis, dar nu vreau să vă povestesc
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
împotriva bătăii în armată, demască „barbariile din portul Brăila”, acuză, în spiritul estetului John Ruskin, civilizația burgheză de distrugerea armoniei naturale și a frumosului la sat (Fum și praf, Iad și rai). Îndepărtându-se de mișcarea socialistă în momentul de dezorganizare și derută al anilor 1898-1899, însingurat, se îndreaptă spre simbolism, în care vede o răzvrătire superioară împotriva unei lumi nedrepte și urâte. Intră în cercul lui Al. Macedonski, este, din februarie până în iunie 1899, secretar de redacție la „Literatorul”. Își
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
ci procesele haotice, dezintegratoare, alienante ce au însoțit procesele de urbanizare de până acum. În consecință, o formulare mai generală și mai corectă a legii ar suna în următorul fel: „Orice proces de creștere rapidă și care este caracterizat de dezorganizare și dezagregare a vechilor forme comunitare, de descompunere a mecanismelor integrative, va genera o rată ridicată a sinuciderilor”. În această formulare, nu „gradul de urbanizare” este cauza, ci „procesul rapid de creștere (schimbare) caracterizat printr-un grad scăzut de organizare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fiecărui factor cauzal. Structura listei cauzale. Dacă privim listele cu factori determinanți utilizate în explicarea diferitelor fenomene sociale, vom fi surprinși de eterogenitatea elementelor invocate. În cazul delincvenței vom găsi adesea factori ca: posibilități „legate” de atingerea scopurilor induse social, dezorganizarea familiei, „cultură criminală”, izolarea socială, șomaj, oportunități de delincvență, eficiența instituțiilor de control social, vârstă, sex, tip de comunitate etc. Sunt factori determinanți direcți sau indirecți, principali sau secundari. Tipologizarea factorilor determinanți este un domeniu încă foarte puțin abordat în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
exemplu, eficiența sistemului de învățământ sau a celui religios poate să nici nu apară ca un factor distinct în lista cauzală, ea fiind considerată a avea o influență slabă sau ca reprezentând o variabilă intermediară în cadrul unui circuit mai puternic - dezorganizare socială, scăderea generală a eficienței mecanismelor sociale de control și integrare. O asemenea analiză este utilă și pentru selectarea strategiilor de acțiune. Identificarea factorilor cu acțiune cauzativă puternică în raport cu cel cu acțiune slabă oferă posibilitatea selectării acelor strategii capabile efectiv
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
înainte este clar din acest punct de vedere. Într-o anumită conjunctură istorică, religia poate să se orienteze în mod prioritar spre funcția de asigurare a solidarității colective (creștinismul în Țările Române în perioada dominației otomane); într-o situație de dezorganizare socială și criză umană, ea se poate concentra asupra „salvării” individuale: în fine, într-o altă situație, ea poate funcționa în principal ca instrument ideologic al claselor dominante (a se vedea atitudinea lui Lenin față de religie în timpul revoluției ruse). Un
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Teplov și prelungită de Eysenck, prima tentativă de a atribui eredității rolul care îi revine în procesul de învățare. Nu vom putea disocia de modelul pavlovian studiile pe care autorul le-a consacrat nevrozei experimentale. Acest comportament, care trădează o dezorganizare emoțională la animal, conservă, odată ce a fost fixat, o stabilitate ce oferă persoanei care face experimentul o modalitate remarcabilă de a investiga procesele nervoase superioare. Se cunoaște întregul profit pe care psihofarmacologia l-a obținut din aceste experimente... Modelul tipologic
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
etc. Sigur că între polii dihotomici exista un continuum, însă dezirabilitatea instituțională și răspunderea socială aveau referințe bine marcate. Organizarea birocratică (rațională) se știa în ce constă, avea norme și frontiere bine delimitate. Normele puteau fi încălcate, însă răspunderea pentru dezorganizarea rezultată era invocată pentru a restabili raționalitatea birocratică. Ceea ce s-a întâmplat odată cu intrarea modernității într-un nou stadiu de dezvoltare constă în schimbarea coordonatelor, extinderea continuumurilor variaționale și multiplicarea variațiilor specifice structurilor instituționale până acolo încât dihotomiile disjunctive au
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Canalului sau În uzinele de la Reșița, Anghelescu și Mateica din Drum fără pulbere, inginerul Zmeu și Râmbă din Oțel și pâine nu se dau În lături de la nici o acțiune de sabotaj sau chiar asasinat, pentru a menține sau provoca haosul, dezorganizarea, risipa, demoralizarea. (Ă). Amândouă romanele sunt luminate de un optimism robust, sunt imnuri Închinate muncii creatoare a omului nou. Ele reprezintă În imagini artistice rolul partidului prin cuvântul și fapta fiecăruia, din ruine se Înalță uzine și orașe noi, din
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
accentuează migrația de la oraș la sat și din industrie spre agricultură. Ultima perioadă a regimului socialist a fost caracterizată de un proces de „îngheț” social și cultural. Modernizarea socioculturală pentru categorii largi de populație a fost încetinită și chiar stopată. Dezorganizarea socială, determinată de pauperizarea unor segmente largi de populație și întărită prin impactul devastator al politicii pronataliste agresive, a fost un factor important în involuția spre modelele comportamentale violente primitive în relație cu femeile, în interiorul familiei și în afara acesteia. Reproducerea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
s-au suprareprodus, în timp ce familiile moderne au tins să se subreproducă. În condițiile stagnării și chiar ale declinului procesului de modernizare, configurația proceselor demografice a tins să inducă un revers cultural și, mai mult, o reproducere accentuată a patternurilor de dezorganizare familială și de violență împotriva femeii. Spre sfârșitul perioadei socialiste se identifică o schimbare în ceea ce privește atitudinea socială față de violența împotriva femeii. Creșterea rapidă a stresului social și economic în viața de zi cu zi a constituit un factor stimulator pentru
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în ceea ce privește atitudinea socială față de violența împotriva femeii. Creșterea rapidă a stresului social și economic în viața de zi cu zi a constituit un factor stimulator pentru violența împotriva femeii. Mai ales la acele categorii de populație înalt vulnerabile sărăciei și dezorganizării sociale, violența a sporit. Erodarea rapidă a mecanismelor de control politic și administrativ a deblocat tendințele inhibate de violență împotriva femeii, în familie și în afara familiei. În ciuda iluziei ideologice, hărțuirea sexuală la locul de muncă atingea adesea cote ridicate, fără
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
deoarece nu se manifestă atât de mult prin violență fizică, ci mai degrabă prin diverse forme de violență psihologică. Manifestarea violenței feminine ar trebui luată în considerare, deoarece devine o componentă importantă a întăririi ciclului violenței intrafamiliale. c) Procesele de dezorganizare socială. Procesele de dezorganizare socială, mai ales la nivelul familiei, sunt asociate cu o amplificare a comportamentelor patologice ale individului, manifestate mai ales printr-o violență crescută. Violența, în acest caz, nu este indusă de anumite modele culturale, ci este
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]