523 matches
-
acum atmosfera stătută din peronul acesta al Spaniei...Într-un sens ciudat și totuși deosebit de familiar celor în care mai fierbe încă patria, mă simțeam acasă. Eram străini unii față de alții, eu și românii ce își purtau cu ușurință pecetea dezrădăcinării, și totuși ne lega ceva cu lanțuri imperceptibile dar tari. Limba, sau acest „șirag de pietre rare”, ne încununa acum întâlnirile și simțeam că devenisem parte din acest tablou grandios a tot ce definește ideea de român. Îi ascultam în
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
deosebit de slabe, în transplantarea lor pe pământul lui Cervantes. În Canada ar fi normal să intri în vorbă cu cei care îți vorbesc limba și deseori ai șansa să-ți zidești o relație trainică. Să fie, oare, mai acută durerea dezrădăcinării pe pământul Nord-Americii?Într-un târziu, a apărut verișorul meu, cu portbagajul plin de scuze. „Traficul!”, mi-a gesticulat mâna lui cu nerăbdarea tipică de român sau balcanic. „Nu te îngrijora”, i-am răspuns cu un zâmbet jumătate românesc, „eu
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
există o chemare delicată către iubită, chemare izvorâtă din zona cea mai tainică a sentimentului, din sunetul mirific al existenței. ”Vino în colțul/ îndepărtat al mirificului,/ cel care se naște/ din propriul gând,/ din propria imaterie,/ din mirosul plutitor/ al dezrădăcinării,/ vino în brațele/ nemaiîntâlnite cândva,/ brațele semicercului,/ solidificate în gusturi/ nepieritoare,/ vino în această chemare/ ce nu se va pierde/ printre embrionii/ străvezii/ ai sorții...”( Vino). La”marginea nopții” poetul își vede iubirea crescând, deschizându-se asemenea florilor de nufăr
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
binele care mai rămâne după ce-și fac făcutele în România adusă la sapă de lemn prin exemplara colaborare mafiotă dintre tâlharii interni și externi (vezi paradisurile fiscale ale marilor gunoaie planetare), un bine care pentru grosul românilor se cheamă dezrădăcinare, umilință și sărăcie lucie... Deși mai sunt aproape două luni până la alegerile locale din 5 iunie, campaniile electorale (deocamdată fără afișe lipite unde nici cu gândul nu gândești, doar cu corturi și tabele, chipurile pentru sondarea opiniei publice vizavi de
STATORNICIA POLITICII ROMÂNEŞTI ÎNTRE MITITEI ŞI MITITICA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369214_a_370543]
-
neliniște, de încordare, de așteptare plină de teamă... Și cu toate acestea, indianul admite o dorință: și anume, "cel bun doar pacea dorește" (cf. n. 6). Desigur, este vorba de pacea sufletească, care însă nu se poate căpăta decît în urma dezrădăcinării tuturor celorlalte dorințe, ce tulbură în orice moment echilibrul interior al individului. Revine la a spune, paradoxal, că indianul aprobă doar o singură dorință compatibilă cu situația înțeleptului: și anume, dorința de a dezrădăcina orice dorință: "Cine leapădă dorința, pe
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
este. Sămănătorul promovează idealul unei literaturi naționale cu vocație socială și morală. Sînt celebrate valorile rurale: țăranul este purtătorul duratei, al memoriei colective și al fidelității față de tradiție, el este figura rezistenței față de decadență, față de profanările străine, față de anonimatul și dezrădăcinarea din mizeria orașelor. Revista creează un curent cultural, o școală de gîndire care adună în jurul său talente adesea venite din afara granițelor Principatelor. De exemplu, Octavian Goga și George Coșbuc publică cu regularitate articole în această revistă. Revista este unul din
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
din secolul al XX-lea. Elitele de Ia 1848-1879 își descoperiseră poporul, cele ale generației de după primul război mondial descoperă mulțimile tulburate de unda de șoc a războiului și a revoluției. Acest raport al individului cu mulțimea, trăit ca o dezrădăcinare, este esențial. Dezrădăcinarea nu creează un proiect pedagogic care ar presupune încrederea într-un program imediat, ci se traduce prin dizlocarea reprezentărilor caracteristice curentelor culturale ale anilor '20. Această epocă privilegiată este calificată de istoricul literar George Călinescu drept "momentul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
XX-lea. Elitele de Ia 1848-1879 își descoperiseră poporul, cele ale generației de după primul război mondial descoperă mulțimile tulburate de unda de șoc a războiului și a revoluției. Acest raport al individului cu mulțimea, trăit ca o dezrădăcinare, este esențial. Dezrădăcinarea nu creează un proiect pedagogic care ar presupune încrederea într-un program imediat, ci se traduce prin dizlocarea reprezentărilor caracteristice curentelor culturale ale anilor '20. Această epocă privilegiată este calificată de istoricul literar George Călinescu drept "momentul 1919". În 1941
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pe tortuare ca niște leneșe elefăntoaice. Largile rochii de regine de Saba, coafurile abracadabrante, supradimensiunea brățărilor și cerceilor, toate amplifică, deformează, urîțesc. Doar pe malul Loarei, fără întrerupere, o formație tam-tam, supli africani autentici, de Discovery Channel par să marcheze... dezrădăcinarea suratelor de pe bulevard. Da, dar cei care-i ascultă extaziați sînt, fără excepție, albi. Se pare că nu am cum evita... A 7-a Bienală de Arte de la Savonnière. Insistențele cîștigă. Sere imense, prisme ale irizărilor fluviului. Ei bine, artiștii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
legilor și drepturilor cetățenilor. Lupta pentru întărirea legalității populare este legată și de problema ridicării nivelului de pregătire al cadrelor care lucrează în controlul de stat. Activitatea desfășurată de ei are o însemnătate politică și educativă. Acestea au rol în dezrădăcinarea rămășițelor capitaliste din conștiința oamenilor. Dacă este pregătit din punct de vedere politic și profesional se poate spune că majoritatea hotărârilor date vor avea un sens politic pozitiv. Un număr însemnat de judecători au nivel politic și profesional scăzut, aceasta
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
poeme amalgamează maniere diverse, incompatibile adesea, verbozitatea strivind și cele câteva sclipiri de sensibilitate lirică. Versurile lui A. din Poezii postume, eliberate de povara unui modernism căutat, izbutesc mai mult să dea expresie dramei personale. Proza, tratând liric teme ca dezrădăcinarea ori viața „otrepelor sociale”, a „oropsiților”, e vădit anacronică. Renumele lui A. în anumite cercuri nu se justifică decât într-o mică măsură prin creația sa. SCRIERI: Legea poeziei pure (în colaborare cu Virgil Treboniu), București, 1930; Amorul în noapte
ANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285347_a_286676]
-
metaforă a miresei); În cel agrar, mireasa este asemuită cu o floare pe care mirele o ia din grădina familiei și o plantează la el acasă. În ambele sisteme metaforice, actul mirelui este unul de posedare prin forță (capturare sau dezrădăcinare), În timp ce mireasa este definită prin pasivitate și acceptare. Așa cum am arătat În altă parte (M. Coman, 1980, pp. 176-182), dialogul modelelor normative se regăsește și În baladele care se cântau cu această ocazie: dacă unele glorifică dragostea și fidelitatea soției
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
în paralel, cu menținerea religiei zalmoxiene și a celei romane. Credințele vechi populare, consideră el, au constituit "singura credință după retragerea Imperiului (275) și până la instalarea religiei lui Hristos".53 Pe meleagurile noastre, noua credință n-a presupus o dramatică dezrădăcinare a vechilor zei, ci păstrarea păgânismului popular, cu unele adaptări la creștinism. Religia păgână populară românească își are originile în preistorie: Caloianul, păpușa de lut îngropată, jertfa cocoșilor albi dați preotului la înmormântare, serbarea naturii cu copii îmbrăcați în verde
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prezentă, precum în Ficiorul crescut tu pădure; predomină succesiunea imagistică particulară doinei, precum în Călugărița, Dudia sau Picuraru cătră vruta lui. Renumele lui B. printre poeții dialectali a fost consolidat de poezia Dimândarea părintească; însuflețite de un acut alean al dezrădăcinării, versurile sunt de fapt o imprecație adresată celui „cari de limba lui se-alasă”. O autoamenințare deznădăjduită și o exhortație nu lipsită de patetism ridică această „poruncă părintească” până la pragul de valoare simbolică, asemănătoare cu a „testamentului” lui Ienăchiță Văcărescu sau
BELIMACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
pe Nastratin Hogea și de atmosfera poveștilor Șeherezadei. Același halou oarecum exotic se regăsește în proza (schițe și amintiri) din „Sămănătorul” (1902), reluată apoi și amplificată în câteva culegeri de după 1920. Sunetul precumpănitor al acesteia este al unei literaturi a dezrădăcinării. B. se lasă adesea purtat de fluxul amintirii, evocând cu nostalgie locul nașterii și oamenii de acolo. O filosofie a resemnării, de sorginte orientală, și de asemenea înțelegerea rostului unor împrejurări socotite nu fapte izolate, accidentale, ci o constantă a
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
mitologie stranie („vâlva băii”) și cu o lume de El Dorado, în care chiar cei apropiați (bunicul, popa Moldovan, Gherasim, dascălul Cojoc) iau dimensiuni fabuloase. Interesante sunt și evocările anilor de școală, în care elegiacul spontan se împletește cu teza dezrădăcinării, și ale câtorva episoade din viața studențească (Promoție, În străini, Bătrânul), ce ilustrează cazuri contrastante de succes și eșec universitar. Cu o implicație autobiografică redusă, alte texte (Ghiță, Mitru, Homunculus) vor să demonstreze efectele pernicioase ale ruperii de comunitatea rurală
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
în inima necuprinsului care se întinde de la Marea Neagră până în Mongolia și se numește „stepă”. Bunica mea... O vedeam de la distanța inexplicabilă pe care o luasem în ajun drept un fel de iluzie optică datorată tensiunii mele nervoase. Ghiceam parcă amețitoarea dezrădăcinare pe care trebuia să o simtă adesea Charlotte: o dezrădăcinare aproape cosmică. Ea era acolo, sub cerul violet, și părea complet singură pe planeta asta, în iarba liliachie, sub primele stele. Iar Franța ei, tinerețea ei erau mai îndepărtate decât
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și se numește „stepă”. Bunica mea... O vedeam de la distanța inexplicabilă pe care o luasem în ajun drept un fel de iluzie optică datorată tensiunii mele nervoase. Ghiceam parcă amețitoarea dezrădăcinare pe care trebuia să o simtă adesea Charlotte: o dezrădăcinare aproape cosmică. Ea era acolo, sub cerul violet, și părea complet singură pe planeta asta, în iarba liliachie, sub primele stele. Iar Franța ei, tinerețea ei erau mai îndepărtate decât luna aceea palidă - lăsate într-o altă galaxie, sub un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mod de existență? Nevoia obtuză de a trăi? O viață pe jumătate trăită și, într-un cuvânt, irosită? Sensul acelor ani îmi părea obscur. Am încercat atunci să-i convertesc în ceea ce oamenii consideră valori ale vieții lor: amintirile unor dezrădăcinări intense („De atunci, am văzut lumea întreagă!”, îmi spuneam eu cu o mândrie puerilă), trupurile femeilor iubite... Dar amintirile rămâneau șterse, trupurile, ciudat de inerte. Sau, uneori, răzbăteau prin penumbra memoriei cu insistența rătăcită a ochilor unui manechin. Nu, anii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu voiam să o aduc acolo era pentru că puteai să străbați străzile acelea fără să auzi nici un cuvânt franțuzesc. Unii vedeau în exotismul acesta promisiunea unei lumi noi, alții - un dezastru. Dar noi nu exotismul, arhitectural sau uman, îl căutam. Dezrădăcinarea din zilele noastre, mă gândeam eu, ar fi probabil mult mai profundă. Parisul pe care voiam să-l redescopere cu mine Charlotte era un Paris incomplet și, în unele privințe, chiar iluzoriu. Îmi aminteam de memoriile lui Nabokov, unde vorbea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Intervenirea Papei în Ungaria contra romîno-bulgarilor și încercări nouă de uniune între ei. Considerație generală. Papa nici putea, nici voia să privească cu nepăsare la o luptă de care atârna nu numai căderea împărăției latine, ci și alungarea dogmei romane, dezrădăcinarea autorității. Scaunului papal în răsărit, ba chiar accesibilitatea Sf[întu- lui] Mormânt, ce mi se putea ajunge decât peste teritoriul bizantin, deci putința unor cruciate cu bun succes. Îndată după cea dentîi împresurare neizbutită a Constantinopolei, din anul 1235, papa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca „iarbă sfântă” (se pune la icoane, sub pragul bisericii ș.a.), folosirea ei ca afrodiziac, medicament (panaceu chiar), halucinogen, porte-bonheur etc. Mircea Eliade vorbește despre credințele antice și medievale referitoare la antropomorfismul rădăcinii mandragorei (numită și anthropomorphon) și la obligativitatea dezrădăcinării plantei (numită și cynospastos) de către un câine. În studiul său privind Cultul mătrăgunei în România, istoricul reli giilor conchide, printre altele, că „românii nu cunosc [...] ritul culesului [mătrăgunei] cu ajuto rul unui câine” (26), așa cum este cunoscut în alte zone
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o mie de ani, pentru a le sfărâma pe de-apururi... și cât de târziu s-a realizat? În suta a nouăsprezecea abia. Dar ce-ați învățat din trecutul greu al poporului nostru? Fiece palmă de pământ cultivat e câștigată prin dezrădăcinare de păduri seculare și apărată cu cel mai bun sânge al strămoșilor. Toată munca aceasta e o lungă și penibilă muncă de apropriațiune. Din câteva ponoare de munte ale Carpaților un popor mic la număr, în contra căruia se decretează cruciade
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care se gera de mai român decât un Basarab băștinaș, această tinerime neagă patria, negă naționalitatea, familia, averea, religia; cheamă pe vagabonzii din toată lumea să 'mpărțească aci ceea ce nu e al lor, pământul smuls pas cu pas de străbuni prin dezrădăcinare de păduri seculare și apărat cu sângele lor cel mai bun și mai nobil. Capitalul enorm de energie națională cheltuit pentru a preface înfiorătoarele pustietăți ale avarilor în pământ românesc e după dumnealor bun de aruncat în apă; noi am
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care acceptă diverse variații istorice și geografice, dar căruia nici o societate omenească nu i se poate sustrage (așa cum a încercat să o demonstreze Critica rațiunii politice). Axioma faptului incomplet, asamblată la corpul social, ne permite să traversăm vîrstele simbolicului fără dezrădăcinări majore. Această sintaxă universală desenează un cerc antropologic în care nu ne așteaptă nimic nou. Raportul omului cu lucrurile (și cu omul ca lucru) este infinit și neprogramabil. Știința n-are sfîrșit, sau poate doar unul provizoriu și factual. Raportul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]