409 matches
-
un epifenomen al „complexului periferiei”, un evazionism asumat ca protest antifilistin, ca ridicare deasupra mediocrității vulgului și a provincialismului tradiționalist. În forme răsturnate, complexul se regăsește deopotrivă în „micul romantism provincial” (G. Călinescu) cu accente realiste și naturaliste al literaturii „dezrădăcinaților”, „inadaptaților” și „învinșilor”; pe alte coordonate îl vom regăsi, după Primul Război Mondial, la avangardiști cosmopoliți și la unii ortodoxiști din cercul revistei Gîndirea, la reprezentanți ai „tinerei generații” și la post-maiorescieni atipici precum G. Călinescu, la apărători ai tradiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
arcadele podului. Peste jarul Încă mocnind fumegau niște crengi, iar În aer plutea un miros de cenușă. Probabil niște imigranți fără casă. Vagabonzi, clandestini. Mulți se temeau de ei, dar Zero hotărâse cu gentilețe să-i recunoască În acele fantasme dezrădăcinate și singuratice pe frații săi. Odată, unul Îl jefuise, dar el nu-l denunțase, nu-și lăsa Înfrânte atât de ușor propriile convingeri. Sus, pe Ponte Garibaldi, trecu un automobil, farurile fulgerau printre zăbrelele parapetelor. Pe malul stâng al Tibrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Își Încheiară cele două artiste recitalul râzând cu gura până la urechi. Șaman 215 Ah, ah, ah : prostituție ! o prostituție a valorilor trecutului, din care inuiții sunt forțați să trăiască. De când tundra s-a golit de vânători, oamenii au devenit niște dezrădĂcinați debusolați care caută soluții ingenioase de supraviețuire. — Din ce se poate trăi la urma urmei aici ? o Întreb pe Jennifer. — majoritatea oamenilor sunt pe ajutor social de la guvern. Sunt câțiva care lucrează și au salarii, și mai puțini care au
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în apă !“, își încheiară cele două artiste recitalul râzând cu gura până la urechi. Ah, ah, ah : prostituție ! o prostituție a valorilor trecutului, din care inuiții sunt forțați să trăiască. De când tundra s-a golit de vânători, oamenii au devenit niște dezrădăcinați debusolați care caută soluții ingenioase de supraviețuire. — Din ce se poate trăi la urma urmei aici ? o întreb pe Jennifer. — Majoritatea oamenilor sunt pe ajutor social de la guvern. Sunt câțiva care lucrează și au salarii, și mai puțini care au
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și dacă azi e domoală, mâine va fi neutră sau rece. În afară de faptul că nici o formă a spiritului nu reușește să-și mențină valorile atașate - o lungă durată - de un fond sufletesc, și acestea se cristalizează autonom, constituind o lume dezrădăcinată și moartă, există pentru deficiențele ortodoxiei explicația religiozității noastre aproximative. În România sânt mulți oameni care cred în Dumnezeu; în trecutul nostru cred că n-a fost nimeni să se îndoiască. Numai că religiozitatea românească este minoră, nepasionată și, mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
muncitorilor posibili și asupra tuturor industriilor imaginabile. Dacă statul, sustrăgând aceste 50 de milioane cetățenilor, îi acumulează și îi cheltuie într-un punct dat, el atrage în acest punct o cantitate proporțională de muncă deplasată, un număr corespunzător de muncitori dezrădăcinați, o populație flotantă, declasată și îndrăznesc să spun periculoasă când fondul se epuizează! Dar se întâmplă următorul lucru (și prin aceasta intru în subiectul meu): această activitate febrilă, și ca să zic așa împinsă pe un teritoriu îngust, frapează toate privirile
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pot să se transforme în plante, iar că animalele și plantele sunt înzestrate de o inteligență asemănătoare celei umane. Pentru manihei, nimeni nu poate să ucidă, nici Creatorul însuși: nici un animal nu poate fi ucis, nici un pom tăiat, nici o plantă dezrădăcinată. Dacă este un delict să omori un lup și să tai o castană, cu atât mai mult este a ucide un om, care are un suflet compus din substanță divină și el însuși dumnezeu. Așadar, maniheii nu recunoșteau statului puterea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să-l convingă și pe Bizu să vină. Lovinescu izbutește să reconstituie în câteva pagini foarte reușite imaginea vieții patriarhale și a conacelor boierești de odinioară, reflectată într-un dublu registru, realist și idilic, în funcție de predispozițiile psihice ale celor doi dezrădăcinați (Bizu și Mili). Când puterea iluziei e suverană, întoarcerea acasă va fi celebrată cu fast, ca o sărbătoare; când însă luciditatea meschină pune la îndoială puterea dorinței, a visului, revenirea la matcă dobândește semnificația unui lamentabil eșec. Ca atare, exultanta
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
se adaugă acelea provocate de revoluția industrială. Aceasta cuprinde, într-un ritm mai lent sau mai rapid, întreaga Europă a secolului al XIX-lea. Noua societate, care se urbanizează, cunoaște importante transformări sociale datorate afluxului a mii de persoane deplasate, dezrădăcinate, prost integrate, înghesuite în locuințe insalubre, proletarizate. Industrializarea a cunoscut forme diferite în funcție de țări sau regiuni; concentrarea nu este uniformă, problemele nu sînt, pretutindeni, aceleași, dar peste tot problema socială este acută și îi pune pe creștini în fața multor întrebări
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
secole mai târziu, alungarea evreilor din Spania, Sicilia și Sardinia, convertirea forțată a tuturor evreilor din Portugalia, expulzarea din Navarra, Provența și regatul Neapolelui creează un uriaș traumatism, comparabil în mod subiectiv cu cel al Holocaustului 36. Iar lumea sefardă, dezrădăcinată, puternic zguduită, încearcă să articuleze un răspuns, foarte impregnat de mesianism, la această nouă provocare. Dacă în aria culturală așkenază s-a elaborat un discurs despre suferință și s-a scris o istorie de suferință, a fost pentru a înscrie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Doru Lesovici Istoria flirtului, Fabienne Casta-Rosaz În căutarea maestrului, George Bălan Între Orient și Occident, Luce Irigaray Jurnal de călătorie al unui filosof (vol. 1, 2), Hermann Keyserling Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare, Corin Braga Memoria colectivă, Maurice Halbwachs Omul dezrădăcinat, Tzvetan Todorov Paradisuri artificiale, Charles Baudelaire Partea blestemată, Georges Bataille Prin țările unei utopii apuse. Pledoarie pentru Europa Centrală, Rose-Marie Lagrave Revelațiile morții, Lev Șestov Scrisoare despre Insule, Costache Olăreanu Semnele Timpului, Thomas Carlyle Sentimentul românesc al urii de sine
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
vînzarea silită a Ipoteștiului, a rămas stăpîn numai pe perna de sub cap, pentru că Drogli a vrut să-și treacă zestrea soției în alte mîini, și tot în aceleași condiții 210. După vînzarea Ipoteștiului, poetul s-a simțit ca un pom dezrădăcinat. Toate legăturile sale, văzute și nevăzute, le-a simțit rupte în mod nemilos. De fiecare dată cînd revenea la Ipotești, se credea un străin, obligat parcă să-și ceară voie pentru a mai călca pe acolo. Iată un motiv popular
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
reabilita victimele și de a atribui unei instanțe imanente puterea de a le face dreptate. După cum se poate vedea, memoria individuală se pliază pe modele preexistente ale memoriei colective și tinde să devină exemplară. Bibliografie selectivătc "Bibliografie selectivă" Andreca, Dumitru, Dezrădăcinații. Mărturii ale deportaților mehedințeni În Bărăgan, vol. I, Prier, 2000. Baier, Hannelore (ed.), Deportarea etnicilor germani din România În Uniunea Sovietică, Forumul Democrat al Germanilor din România, Hora, Sibiu, 1994. Volumul conține documente privind deportarea, grupate tematic (cadrul internațional În
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
postumanului (precum transumanismulă, postumanul teoretizat în acest capitol este unul temperat și circumspect, deopotrivă ca discurs și ca practică existențială. Trăsături umane precum intenționalitatea, autonomia sau angajarea sunt atât ilustrate și perpetuate în realitatea virtuală și în cyberspațiu, cât și dezrădăcinate, transmutate și inversate în mod postuman până la limita „corpului involuntar” (vezi Stelarc în primul capitolă, a simulării și a hibridizării. Virtualizările corpului aduc identitatea umană în pragul postumanului, de la o existență ubicuă în rețea, care destructurează frontierele spațiului, sau teleprezentă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care Cioran o deplânge, dar de care, finalmente, se agață. Nu întâmplător, se simte congener evreilor, pe care îi admiră și pentru umorul lor. „Există doar două popoare care au un umor profund, semnificativ, fascinant: evreii și țiganii. Două popoare dezrădăcinate, rătăcitoare. Asta aruncă o lumină asupra esenței umorului” (III, 24). El însuși dezrădăcinat și rătăcitor, în absența ființei pe care o caută cu disperare, Cioran se salvează prin umor, căruia îi explorează nu doar fața nihilistă, ci și reversul recuperator
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
simte congener evreilor, pe care îi admiră și pentru umorul lor. „Există doar două popoare care au un umor profund, semnificativ, fascinant: evreii și țiganii. Două popoare dezrădăcinate, rătăcitoare. Asta aruncă o lumină asupra esenței umorului” (III, 24). El însuși dezrădăcinat și rătăcitor, în absența ființei pe care o caută cu disperare, Cioran se salvează prin umor, căruia îi explorează nu doar fața nihilistă, ci și reversul recuperator. Umorul? O cale de resurecție în inima scepticismului. Comedia furieitc "Comedia furiei" Cum
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se dă o singură explicație, raportată la condiția lui; nașterea la confluențele a două epoci generează acest sentiment de neliniște, de izolare, de resemnare similară morții: "Vai, vouă celor născuți la confluența însângerată a răsăritului cu amurgul". Poetul este un dezrădăcinat, fantomatic și palid; tânăr cavaler ce va trece prin viscole, pentru a deveni el însuși, sau pentru a muri, ne mărturisește singur, "Bătrân și nebun" ("Ritual"). Poetul este un intrus, neputincios, veșnic în fața unui zid ce-l izolează de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
frumoase poezii", Editura Albatros, 1975. T. Utan debutează sub semnul poeziei reportaj. Treptat, devine stăpân pe cuvinte și pe uneltele sale și un anume sentiment nostalgic îi animă scrisul. "Steaua singurătății", volum antologic, integrează firesc sentimentul unei iubiri pierdute, ipostaza dezrădăcinatului, satul, grădina, pajiștea și un întreg univers floral (busuiocul păpădia, gherghina). Florile nu au o existență a lor, ca la D. Anghel sau Mihail Celarianu. Poetul își raportează la ele sentimentele; ele sunt prilej de meditație, așa cum și pomii fructiferi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Oră de vulturi", Editura Eminescu, 1974; "Heraldica iubirii", 1975. Radu Cârneci a publicat o mare cantitate de versuri, fără să ne convingă că este poet. Reflectă și el universul satului în poezie: copilăria, hora, comorile, dorul, descântece de dragoste, întoarcerea dezrădăcinatului, icoane aflate sub semnul poeziei lui Lucian Blaga și, din când în când, a lui Arghezi. Dragostea și nunta sunt invocate în incantații biblice, nașterea înseamnă îndumnezeire: "Și roiam, înfloream, înfrunzeam, mă-ndumne-zeiam/ în zori lumea era gata de nunta.". Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ardeleanului: Iar noi cei vii îl plângem/ Cât cere obiceiul, și mergem mai departe". Volumele de versuri ale lui Gh. Pituț sunt niște biografii lirice suprapuse; contextul în care ele se desfășoară este orașul civilizat, în interiorul căruia se simte un dezrădăcinat. Sentimentul se accentuează în volumul "Fum"; aici orașele Europei trec prin criza generată de tehnică. Poezia lui este strigătul de apărare in fața alienării, cu rostogoliri fantastice, fără să aibă timp de sprijin, de suport moral, de aici nesiguranța și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
propriul lui infern: Pe străzi e frigul de care m-am temut/ Și o femeie-mi pare-a fi atât de fierbinte/ Dar sunt mai singur ca-n ziua nașterii mele, morții mele." În volumul " Edenul de piatră" rămâne un dezrădăcinat, și făpturile grațioase Isus, îngerii, arhanghelii, existente și în celelalte volume apar în procesiuni dimensionate apocaliptic, desacralizând universul: "Îngerii mor,/ și cad pe acoperișuri". Poetul rămâne să tânjească după golul pur al câmpiei veșnice, iar casa pe care o tot
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
așază din șale, îl încovoaie puțin,/ Acolo, pe holdă lângă femeie. Pe deal tună Dumnezeu ca prostul/ latră câinii la duhul ploii". Poetul va rămâne, și în volumul "Vânătorile" (1969), un cântăreț al satului, al casei părintești, al copilăriei, un dezrădăcinat, dar și un sentiment al înrădăcinării îi animă poezia. Satul se înfățișează în toată tradiția de datini și obiceiuri; învierea, moartea lui Isus, suferința sunt relatate într-o atitudine reverențioasă: "Încă mă rog,/ Mă închin celui de o ființă/ Pasăre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Zăinescu este un poet nostalgic și cu cât înaintăm în volume este tot mai nostalgic și mai obosit 1: Toată noaptea scoicile vin să moară pe țărm/ Marea atunci se întoarce pe partea cealaltă.". "În volumul "Grădinile ascunse" reînvie melancolia dezrădăcinatului și retrăirea nostalgică a obsesivului gest culegerea de struguri: "Vița de vie și-a scuturat frunza pe cer, deasă și n-a găsit pe nimeni acasă". Din când în când versurile ne trimit la solemnitatea tristă a invocaților simbolistului Iacobescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de gravitație/ apropiind, depărtând/ pământul de inimă." Iat-o invocând cina de sub vișinul casei, reușind întrucâtva să creeze atmosfera de familie: "Cină/ sub vișinul casei/ mama, tata, pământul/ Luna venită din câmpuri/ cu fața-nverzită de grâu și pelinuri". Sentimentul dezrădăcinatului nu lipsește din acest univers ("Himera nisipurilor",1969). Nici cu poezia de dragoste nu reușește să devină caldă această poetă severă cu sentimentele ei și cu lumea: "Seară și sunetul singurătății altul/ nu se așază ninsoarea/ pe urmele mării, peste
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
străbate o lume de suferință, supusă timpului și dezrădăcinării; rugina plugurilor, aluzia biblică a nedreptății făcută fratelui mai mare indică clar tragedia dezrădăcinării, a pierderii vetrei. Ne aflăm într-o lume stranie, fantastică, supusă, cum ar spune Philippide, "tentației misterului". Dezrădăcinatul, care amintește de această dată de Goga, reapare în poemul "Schiorul": "Tot mai rar vei da pe acasă/ stâlpii de la pridvor se vor scurge în pământ/ și mama cu lacrimile spre miazănoapte". Ioan Alexandru compune tablouri în secvențe care ne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]