335 matches
-
la Bibliotecă, ești văzut moțăind între cărțile aduse de șofer, molfăind un pix sau țigareta și dând indicații agitate la celular. Impostorii cultivă această imagine, cu oarecare șarm la plebe (inclusiv la cei din sala de lectură), dar care se dezumflă la prima ieșire publică când trebuie să facă dovada concretă a prezenței lor. Exemplul cu emisiunea despre 23 August din vară de la TVR1 este concludent. Berbantul era literalmente speriat, bâlbâia nerozii și, la un moment dat, era (cred) chiar gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
undeva În dreapta sa... „Ei atunci”, se Învioră Noimann, „să trecem la treabă...” Și În timp ce Îngâna aceasta, trupul lui, printr-un efort de voință, se arcui țâșnind În aer, prinzându-se de pânza ce Începu să geamă jalnic și să se dezumfle... „Te-am prins”, reuși să mai articuleze medicul, după care evenimentele se derulară cu o repeziciune uluitoare. Strângând În brațe cămașa de noapte, Noimann simțea că interiorul ei e umplut cu un vid viu, alunecos, ce se „evapora” În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de distribuție le făcea la un anumit tip de prezervative, Încât achiziționă a doua zi un Întreg set. Produsul s-a dovedit a fi de proastă calitate. Omuleții Gopo cu gust de căpșuni și de banană ce se umflau și dezumflau Învârtoșându-se În aer erau expirați de mult. Prin porii lor infimi ieșiră spermatozoizii minusculi ai lui Oliver, contaminând tot ce se afla În jur. Multe din baloane pocniră În timpul „actului de penitență”. Spermatozoizii plutiră asemenea unor pistrui galben-verzuliu, așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
legănîndu-se În hamacul Întins deasupra canapelei, și scrumiera plină de zaruri și toată recuzita pe care o folosea la Corso inginerul Satanovski. Acestea erau semnele pe care le aștepta cu nerăbdare. Balonul umflat al imaginației sale avea curând să se dezumfle. Curând păianjenii aveau să se transforme În ceasuri, bătând asurzitor mereu aceeași oră: șase... După care mahmureala avea să se risipească pentru câteva clipe și, odată cu ea, și durerea și senzația de teamă ce-i răscolea viscerele... Lumina pătrundea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
clește. Cămașa, prinsă parcă de niște fire nevăzute, se ondula, plutind peste platouri. Noimann gemu și el, eliberându-se de Încă un sul de feșe, ce se rostogoliră până În colțul de miazăzi al Încăperii. Tot atunci cămașa, umflându-și și dezumflându-și „abdomenul”, scoase un urlet atât de puternic, Încât geamurile zdrăngăniră, iar sticlele și paharele de pe masă Începură să trepideze, alunecând spre margini, gata-gata să se spargă. „Tu, care ești Ieri”, rosti, privind spre Noimann, ciungul. „Ieși acum, În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de a simți că sunt mai puternici decât alții. A avea posibilitatea de a folosi un virus bine făcut, este pentru ei egală, cu senzația pe care o are luptătorul când simte la îndemână oțelul rece a pistolului. S-au dezumflat, când le-am spus că niciodată n-o să-i învăț să facă viruși, din motive etice și chiar legale, dar o să-i pregătesc așa cum trebuie, încât să poată să-și creeze propriile lor programe, ce pot îndeplini la o adică
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mă faci pif... Te rog, am spus ridicând o mână. încetează! — Dar ești o Zeiță! La mine în țară ai fi venerată! — Iar tu ești un nebun. La mine în țară ai lucra la balamuc. Chestia asta l-a cam dezumflat, dar, din păcate, tot nu reușisem să-l supăr îndeajuns ca să-l fac să plece. După care mi-a venit o idee genială. Stai puțin! Ești cubanez, nu-i așa? Ai ceva cocaină la tine? Din fericire, nu era genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de altfel perfect justificată. —De ce nu te gândești că nu e cu nimic diferit de tine? mi-a sugerat ea cu bunătate. E doar un alt dependent de droguri, aflat chiar la începutul unei noi vieți. Chestia asta m-a dezumflat. —Cu toate că ți-a îndrugat o grămadă de porcării despre cum să te comporți, e limpede că nici nu are habar cum să trăiască, a spus Nola zâmbindu-mi afectuos. Dacă ar fi avut măcar un dram de minte, nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
singur pe șantierul de construcții, în miez de noapte, îi dădea un sentiment de exaltare. Poate că ar fi mai bine dacă ar pleca acum acasă. Ba nu, trebuia să vadă dacă prostia aia se potrivea. După aceea o s-o dezumfle, o să se întoarcă acasă și-o să repete procedura până când se va fi antrenat suficient ca să ucidă prin procură. Va ține păpușa în portbagajul mașinii. Eva nu se uita niciodată acolo. Iar pe viitor n-o să facă altceva decât s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
acolo așa de calm și să vorbești despre... Se auzi un bubuit puternic. Lui Judy îi ajunsese funia la par. Dar și doctorului Mayfield. Penisul a fost primul care a cedat. Dr. Mayfield a fost al doilea. Când Judy se dezumflă, dr. Mayfield se aruncă spre dr. Board, dar apoi se prăbuși la pământ, bâiguind ceva incoerent. Dr. Board își ignoră colegul. — V-ați fi închipuit vreodată că umflata asta avea atâtea vânturi în ea? murmură el și își termină cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe Henry ca să-i spună să vină cu mașina și s-o ia. Putea să-i aducă și niște haine. Da, asta era. Eva Wilt se urcă pe saltea și începu să vâslească înspre mal. La jumătatea drumului salteaua se dezumflă pentru a unsprezecea oară. Eva renunță la ea și se chinui să avanseze folosindu-se doar de vesta de salvare. Dar și asta o împiedica, așa că într-un final femeia se decise să și-o scoată. Călcă apa și încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lucru care ne lipsește e un porc, replică Gaskell. — Ai putea folosi pungile de gunoi din bucătărie, insistă Sally. Gaskell luă o pungă de plastic, o umflă și îi legă capătul cu o sfoară. Apoi strânse de ea. Punga se dezumflă. Disperat, Gaskell se lăsă pe un scaun. Trebuia să existe vreo metodă simplă de tot prin care să atragă atenția și știa cu certitudine că el, unul, nu avea chef să traverseze înot apele astea întunecate agățându-se de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
era deloc într-o dispoziție glumeață. Vâsli furios înspre ambarcațiune, își legă barca de balustradă și, săltându-și sutana deasupra genunchilor, urcă la bord. Jos, în cabină, Sally stătea cu privirea fixată pe casca de baie. Se umfla și se dezumfla, se întindea și se strângea pe fața lui Gaskell, iar Sally se zvârcolea de plăcere. Era cea mai eliberată femeie de pe planetă - cea mai puternic eliberată. Gaskell murea, iar ea avea să fie liberă să stea cu un milion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mâna peste gura păcătoasă. Ei, n-om fi chiar toți evrei, cum crede tovarășul soț, am replicat imediat. Și chiar de-am fi, nu suntem jidani. Nici țigani, nici bozgori. La chestia asta, plăcinta a făcut puuf. Puuf, s-a dezumflat cu totul, știu asta. Văzuse pe necuratul, mai să leșine. Nu mai scotea o vorbă. Iși privea pantofii scâlciați și umezi de ploaie. Nici nu mai sufla, știu asta. N-au decât să se sperie, dacă nu-și văd lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și găsesc și felcer pentru băiat... Mă iau după mama, În sus, pe cărarea din codru. Fără păreri de rău. Nu știu dacă la Camincea e front ori nu, dacă găsim felcer - ce să-mi facă felcerul, că m-am dezumflat, dar știu că dacă mai rămâneam În pădure, Ilie al lui Calistru ar fi Încercat iar s-o jefuiască pe mama. M-am trezit astă-noapte din somn, când mama lovea cu ceva-n cineva; nu voia să mă trezească, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cartușe, arme, gropi cu grenade În jur - tranșee din acelea În potcoavă - ba o dată am nimerit peste o uniformă rusească Învelind niște oase Învelite bine În piele (bietul rus: avusese vreme să se umfle, În pielea lui, apoi să se dezumfle - mama nu-l găsise), dar peste Hantut, nu; Încă nu. Parc-ar fi fost frate geamăn cu Cazimir. După ce-l băteam bine-bine pe Hantut, Întorși În sat, prindeam să ne lăudăm față de alți copii, din alte cete. Niciodată ceilalți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întregime interioară, și regională. Își strângea buzele, Își Întorcea privirea către cer, apoi Își pleca ochii și capul la stânga și În jos și spunea cu jumătate de glas: Ma gavte la nata. Pentru cine nu cunoaște expresia piemonteză, câteodată explica: „«Dezumflă-ți buca, scoate-ți dopul», Se zice cuiva care-i prea Îngâmfat. Se presupune că se ține În starea asta de Înțepeneală ieșită din comun din cauza presiunii unui dop pe care-l are Înfipt În șezut. Dacă și-l scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și jeg devine tiranică, isterică, virilă. La Universitate mă catapultez pe peron. Gângania iese și ea. E așteptată de un bărbat grizonat, îmbrăcat corect, care îi cere banii. În jurul lor fac roată vreo zece băieți și fete: toți umflă și dezumflă pungi cenușii cu aurolac. Inspiri-Expiri. Miros de combinat chimic. Li se distribuie bilețele cu poezioare despre părinții iresponsabili. Când ajung la Inspectorat, deja coada ocupă trei coridoare. Multe figuri cunoscute. Mă încurajează: tot mai bine era cu ăla de educație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ochii să văd grădina. N-am văzut-o. este adevărat că prin fața clădirii erau niște straturi cu flori și mai încolo niște pomi, dar nu era grădina la care mă așteptam eu. Am fost atât de dezamăgită că m-am dezumflat ca un balon înțepat. Toată bucuria de la început dispăruse rămânând contariată și amărâtă. Când a venit mama la prânz să mă ia, nu mai eram fata de dimineață, cea voioasă. Abia am așteptat să plec ca să-i spun ce aveam
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
gurii de coniac. Și să tragem cu spada, cu coiful și cu scutul, pe post de lesturi. Ăă..., de ghiulele! N-avem din ce, nu avem unde și nu avem nici timp destul, la dispoziție, ca s-o construim, îl dezumflă Fratele. Ăia sunt ante portas. Pot să ne atace oricând! Mă și mir că încă ne mai îngăduie. Nu. Ne trebuie altă soluție! Cum ar fi..., un transplant de șoric?! îl persiflează Dan. O bombă, zice Boss, laconic. Taci, mă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la spital sămi pună atele (din lemn), dar au refuzat și mi-au pus ghips (pe încheietura mâinii plus palma). După două zile degetele s-au umflat. Am pus ceapă, dată pe răzătoarea cu ochiuri mici și degetele s-au dezumflat. Primele două săptămâni m-a durut mâna aflată sub ghips. După o lună, la spital, mi-au scos ghipsul de pe mână. Mâna devenise de trei ori mai mare, era umflată, ca o ghioagă. Doctorul a spus că am făcut un
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
frunzele de varză puse pe mână, se înfierbântau și se îngălbeneau. Le aruncam și puneam altele. Și tot așa câteva luni. Un medic, vecin, mi-a spus să pun mâna la treabă, că altfel se anchilozează. Treptat mâna s-a dezumflat și pe sub piele s-au format din nou vene. Pielea era foarte subțire. Cum o puneam la treabă se înroșea imediat. Și din eroarea de la pus ghipsul, nici oasele din palmă nu erau la locul lor. Un an mi-a
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
mișcă străfundurile, iar tu o să-l cauți toată viața ta de acum Înainte, tocmai pentru acest lucru. Găsești hotelul și intri tiptil În camera mică, În care somnul miroase greu și, ca să faci salteaua gonflabilă să nu mai scîrțîie, o dezumfli un pic. Un pic cam mult, pentru că ajungi să te sprijini direct În ciment ba cu coatele, ba cu șoldurile, ba cu genunchii. Melancolia nu-ți trece decît cînd trenul aproape gol străbate Băneasa În miezul zilei; ești la jumătatea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că ar fi bine să te porți prietenos cu Macovei, dacă vrei să nu ai probleme. Inclusiv locotenenții. Și cu toate astea, uite-l cum coboară, perplexitatea făcîndu-l să se unduiască, parcă e o jucărie de plajă gata să se dezumfle, nu știi dacă mai ajunge jos. CÎnd sună a doua oară telefonul, caporalul, În timp ce ascultă, scuipă peste balustrada de lemn spre unul din cîinii unității, care dă semne că ar vrea să urce și el În foișor. SÎnt atît de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trece prin minte. — Vă vedeți, șoptește el, și la paturile din capăt sînt veterani care nu dorm. S-ar putea să nu doarmă nici sergentul, știe că e băutură În dormitor. Nu vrei să ajungi În arest. Acumularea momentului se dezumflă. Singurul care nu se dezumflă e Box, care trage ca un apucat de cartușul de țigări, iar eu țin de el, pînă se rupe Învelișul de carton și pachetele se Împrăștie pe dușumeaua de ciment lustruit. Le adună pe cele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]