242 matches
-
Parcă a fost vorba că mâncăm din aceeași prăjitură. Hai, îndrăznește. Ai vreo reținere? Poți să iei din partea de care nu m-am atins. Dar să știi că nu sunt contagioasă. Absolut deloc. Paul fu din nou nevoit să se dezvinovățească; în clipa următoare întinse mâna și luă cu lingurița, ostentativ, chiar din locul unde lingurița Getei săpase adânc în prăjitură. Geta îi urmări atent fața și păru să găsească în gestul lui vitejesc și precipitat un nou motiv să se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care îl detecta undeva în abdomen, își dădea seama că echipamentul cel nou al clientului său funcționează excelent. — Chiar așa! Margoulies își punctase exclamația cu o atingere inocentă a clitorisului lui Bull. Cel puțin așa își spusese sieși, ca să se dezvinovățească, doar că tentativa conținea tocmai sugestia duplicității sale. Mica ironie nu fusese decât începutul. Din acel moment, fiecare acțiune a sa era un fel de vizită făcută la Copacul Cunoașterii cu drujba în mână. Căci Margoulies își abandonase judecata profesională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
disperare să supraviețuiască, unii încercară să dea motivațiile aflate cel mai la îndemână și declarară că nu știau nimic. Revoltați, populares începură să strige și înăbușiră acele glasuri înspăimântate. Apoi acuzații, asemenea naufragiaților care se agață unul de altul, se dezvinovățiră, implorară, invocară mărturiile celorlalți, se îngrămădiră în jurul tronului, îngroziți de ideea că marea ușă de bronz avea să se deschidă pentru a-i lăsa pe pretorieni să intre în sală. Între timp, din zona ocupată de populares, care stăteau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Vrei să-mi spui că sângele ei a fost irosit? Ai închis-o undeva singură, ca pe un animal? Ada s-a ghemuit și a dat să-i răspundă, dar Bunica și-a ridicat pumnii: - Să nu îndrăznești să te dezvinovățești, ești un nimic, o ignorantă, a șuierat ea, o maimuță, asta ești. Ți-am spus ce să faci, iar tu nu m-ai ascultat, iar acum nu se mai poate face nimic. Cea mai bună dintre fetele lui, singura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pară un vânător cu experiență și crezuse că va reuși. Se ținuse tare până atunci, dar cedase. — N-am dormit azi noapte din pricina astmului, s-a scuzat el, jenat, când și-a mai revenit. De ce țin oare oamenii să se dezvinovățească pentru faptul că nu sunt destul de ticăloși? Mințea, evident. După care, ca să se liniștească, s-a culcat pe iarbă, privind cerul fără să mai zică nimic. Pățania lui Dinu a avut un efect ciudat asupra mea; mi-a insuflat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
execute ordinele pe care i le dau caracterele noastre. Am uitat însă destul de repede acest gând. Dar nu cumva încep să mă justific? Când te aperi, te micșorezi. Pentru asta nu merită să miști nici un deget. Destui se apără, se dezvinovățesc de dimineața până seara, își plâng de milă, încât te întrebi, dacă toți se dezvinovățesc unde dracul sunt vinovații? nu țin să le sporesc numărul, ratând astfel și ultima mea șansă de a ieși din mediocritate. Odată, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gând. Dar nu cumva încep să mă justific? Când te aperi, te micșorezi. Pentru asta nu merită să miști nici un deget. Destui se apără, se dezvinovățesc de dimineața până seara, își plâng de milă, încât te întrebi, dacă toți se dezvinovățesc unde dracul sunt vinovații? nu țin să le sporesc numărul, ratând astfel și ultima mea șansă de a ieși din mediocritate. Odată, i-am spus lui Dinu că Dumnezeu nu e inocent față de mine și că nici la Judecata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mi-am încordat voința și mușchii într-o luptă pe care judecătorul, un tip chel și cu aer de copil bosumflat, nici n-o bănuia. Tăceam când mi se puneau întrebări și pentru nimic în lume nu m-aș fi dezvinovățit; ar fi însemnat să-i fac tatei pe plac. Din pricina asta, judecătorul devenea din ce în ce mai pornit, mai nervos, reușind din ce în ce mai greu să-și ascundă enervarea. Habar n-avea că în sala procesului el nu era decât un simplu martor, că adevăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
parte din umbră pe mese. Ea pricepuse că în dușmănia lor se cuibărise dorința, că fiecare ar fi vrut s-o răstoarne acolo în praf poate, și stătea cu ochii în pământ, înfruntându-i tocmai prin refuzul de a se dezvinovăți. Un puștan obraznic, slab, numai piele și os, cu capul ascuțit ca o pasăre, a venit atunci prin spatele ei și i-a sfâșiat bluza. Marta s-a întors fulgerător și l-a pleznit peste obraz, de l-a podidit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu privirea. - Leș putred ce ești, răspunde-mi la întrebare dacă nu vrei să fii biciuit! Eu n-am spus că știu: am spus că nu mă îndoiesc... Ce poți căuta altceva decât... Tefnaht îl întrerupse: - Dacă nu e așa, dezvinovățește-te. Și nu uita că ești rob. Dacă n-ai fi robul Marelui Preot, n-ai mai fi nimic. Să nu uiți! Era silit să răspundă, oricât de scârbă i-ar fi fost. Zise încet: - Poate că stăpânul Puarem a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
i se va cere socoteală pentru că nu a pus pază întărită la astfel de robi voinici. Și știa tot atât de bine că dacă cei mai mari decât el ar apuca să-l găsească vinovat, nici zeii nu l-ar mai putea dezvinovăți. - Puteam eu să bănuiesc că este prea puțin un soldat înarmat la opt robi înlănțuiți și două muieri? murmură sutașul mai mult pentru sine, crezând că nu e auzit de celălalt. Dar și fața îl trădă. Simțind la rândul său
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
eliberase cumva vreun certificat prin care să i se permită deținerea capului retezat al unei colege de-a lor, așa, din amorul științei, pentru studiu. Au aruncat năvodul asupra lui mai mult pentru a-i da prilejul omului să se dezvinovățească. Pe de altă parte, nici faptul că țeasta descoperită aparținea Terezei Carcovachi nu era de natură să le limpezească judecata. Pe fata asta chiar că o văzuseră până azi dimineață, prea îi scosese pe mulți din sărite prin machiavalîcurile ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu e numai aceea de a fi abjurat. ― Ce păcate îmi mai atribuie lumea? ― Nu te-ai opus în nici un fel filosofiei inchizitorilor. Nu le-ai opus o altă morală. ― Dar filosofia lor este rugul. Eu m-am împotrivit rugului. ― Dezvinovățindu-te. ― Și ce trebuia să fac? ― Să contești rugul ca mod de a gândi. Dacă Roma s-a umplut de cadavre în timpul lui Caligula, a fost pentru că ea a acceptat rațiunea crimei. Altfel, n-ar fi fost posibil ca un
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mai multe ori spre Inchiziție, hotărât să mă autodenunț. Pe drum, însă, mă paraliza frica . Îmi ziceam că n-o puteau reține la nesfârșit, văzând că n-o interesau porcăriile alea. Nu-mi imaginam că... Dar, firește, asta nu mă dezvinovățește... Odată m-am dus, ros de remușcări, chiar seara. Închipuindu-și că venisem pentru treburile mele, portarul mi-a comunicat că biblioteca era încuiată, nu mai era nimeni acolo. Am zis, ca un laș, "bine" și m-am întors acasă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o sumedenie de Întrebări legate de fiecare pas și gest din noaptea aceea, plus altele, pur și simplu aberante, Însă nu pentru a afla adevărul: lucrurile erau, din punctul lor de vedere, perfect clare, astfel Încât strădania mea de a mă dezvinovăți și de a-i convinge de absurditatea acuzației a rămas fără rezultat. - Veți rămâne la dispoziția Centrului până la elucidarea completă a cazului, a conchis criogenic cel care condusese interogatoriul. Nu mai era nimic de pierdut, așa că am replicat neîncrezător: - Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
membrilor comisiei, se strecura și câte una străină de moartea doctorului, dar legată strâns de teoria fracturării istoriei. Ați răspuns spontan, ca să nu spun pe negândite, grăbit să reveniți la singurul lucru care vă preocupa În acele momente: să vă dezvinovățiți. Din punctul de vedere al Centrului, testul doamnei Fontaine a dat rezultate, chiar dacă pentru dumneavoastră n-a fost o experiență foarte plăcută. Nu mi-a convenit ce auzeam, dar n-am vrut să-i dau satisfacție lui Zoran și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ordine de idei: Adam, caută, te rog, să nu te mai gândești tot timpul că lumea din jurul tău n-are altceva mai bun de făcut decât să caute motive pentru a te acuza. Îți cer să judeci, nu să te dezvinovățești, mai ales că n-ai pentru ce, nu-i așa? - Vezi, vezi? Iar pui Întrebări cu substrat, și pe urmă, tot tu Îmi reproșezi că devin din senin suspicios. - O să vezi imediat de ce. Până atunci, spune-mi: cine crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acolo, la momentul în care mi-am luat cele două geamantane cu lucruri de la doamna Petricius, și să nu încerc nici o explicație. Oricare ar fi fost, știam că Ester nu ar mai fi acceptat-o. Nu voiam nici să mă dezvinovățesc, dar nici să îi cer să mă ierte și să continuăm, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Făcusem un împrumut la C.A.R. și-mi dăduseră banii foarte repede. Uneori așteptam și o lună. Acum, după patru zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de realizări importante. Așa că partidul cel mai bine organizat și cu programul de mântuire cel mai pe placul plebei a triumfat... Și când te gândești câtă artă avocățească desfășoară Tertulian în Apologetica sa creștină ca să-l apere și să-l dezvinovățească pe cel ce a refuzat să se apere dinaintea lui Pilat și a fari se ilor, pentru că nu avea de ce să o facă și nici de ce să se dezvinovățească. * În momentul în care a publica a devenit o afacere de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Tertulian în Apologetica sa creștină ca să-l apere și să-l dezvinovățească pe cel ce a refuzat să se apere dinaintea lui Pilat și a fari se ilor, pentru că nu avea de ce să o facă și nici de ce să se dezvinovățească. * În momentul în care a publica a devenit o afacere de masă, iar faptul de a scrie o activitate populară, a fost semnată condamnarea aristocrației literare la dezgust. Nu de inspirație duce lipsă gloata, ci de stil, care nu cunoaște
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mai mult... * Cel ce nu vine, mai ales dacă nu va veni vreodată, poartă cu el, pentru tine, numai pentru tine, întreaga rătăcire și suprema fidelitate. * Nu veți binevoi să auziți cum mi se sfâșie trupul în implorare, învinovățind și dezvinovățind abstracțiunea unei himere pe care principiul neîntrupării a părăsit-o, nesățios de paradox și de schizofrenie impersonală - iată boala semantică a unei idolatrii care nu se poate mani festa decât descompunându-și delirul în logica unei întâl niri erotice cu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Newey stătea picior peste picior și Își freca nervos cu mîna genunchiul. — Nu văd de ce ar trebui să rămîi, Îi spuse tînărul Maude, săgetîndu-l pe Rowe cu privirea. Rowe Își dădu seama că nu spusese Încă nici un cuvînt ca să se dezvinovățească: conștiința unei vinovății mai vechi Îi pecetluia gura. Și-apoi, ce-ar fi putut spune el, un străin, domnișoarei Pantil, domnului Newey sau domnului Maude, pentru a-i convinge că, de fapt, Cost fusese asasinat de unul dintre prietenii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
așezase așa... ca din întâmplare... sub ochii noștri. Am luat-o cu mine, vere, fiindcă este o carte care te cheamă s-o citești mai ales când elementele de bază vinul, muzica și prietenia - sunt de față, îmi explică ieșeanul dezvinovățindu-se parcă. Atunci cu permisiunea stimaților autori, să spicuim câte ceva din ea... Ce zici? -Așa vom face, vere. Dintr-un colț se aud câteva acorduri de voară, dar nu în stil clasic, ci moale și gata să ți se lipească
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
voi că Îmi plăceți? Vorbiți numai În șarade, iar mie mi se zbate inima ca la un iepure, așteptând - s-a plâns Lia râzând. ― Eu aș fi spus, dar dacă nu am dezlegare de la „stăpânire”, ce să fac? - s-a dezvinovățit Nicu, cu râs candid... Despina și-a aruncat o privire fugară asupra Liei. „Da. Mami așteaptă confirmarea bănuielii ei ca pe o izbăvire. Trebuie să-i spunem. Dar cum? Să-l determin pe tati s-o facă”. Drept urmare, i-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
revistei. Mi-a adus compot de prune și țigări Snagov. „Ești proastă. Doar știi că nu fumez“, Îi scriu pe o hârtie, fiindcă nu pot și nici n-am voie să vorbesc. „N-am știut ce să-ți aduc“, se dezvinovățește ea. „N-a fost ieri nimeni aici ca să vorbească cu tine?“ „A venit un ins, dar n-am Înțeles ce vrea, fiindcă eu nu am voie să vorbesc.“ „Află că e lată. Acum se discută să ne exmatriculeze. Doru M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]