716 matches
-
pe o „inserție” cultă într-o „reprezentație” dominată de semnele ritualice aparținând discursului funebru popular), arătând o notabilă stăpânire a artei oratorice (argumentarea urmează un traiect ce solicită formarea unor „convingeri”), este de marcă esențialmente livrescă. Cărturar de bună formație, diacul Toader se mișcă nestânjenit printre „izvoare”, „topind” pasajele împrumutate din scrierile religioase în construcții ce par a-i aparține. învățații au deslușit în bună măsură sursele puse în lucru. începutul cuvântării (ce evocă forța creatoare a Logosului și elogiază armonia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stimabilă, altfel, D. Russo a izolat, cu acribia-i cunoscută, câteva corespondențe ce lămuresc sursa - omilia lui Ioan Chrisostom. Savantul a identificat și alte prezențe chrisostomice în textul diaconului bistrițean 621. Nu mai insist, ca urmare, și îl las pe diacul Toader să-i explice cititorului „ce iaste moartea”: Că moartea altă nemică nu mai iaste, fără numai plata păcatului și sămnul osândei lui Dumnedzău carea iaste pre tot rodul omenesc. Moartea iaste o cale pre carea să petréce toată firea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
caracteristică tuturor lucrărilor sale. Monografia Ion Neculce era anunțată de câteva studii parțiale care îngăduie o privire în laboratorul dominat de rigoare al unui cercetător atent la toate detaliile: Bibliografia lui Ion Neculce, Neculce vistierul, tatăl cronicarului Ion Neculce, Un diac din secolul al XVII-lea: Enache grămăticul. Acest grup de contribuții reface cu migală lumea în care a trăit Neculce (exemplară e cercetarea despre „Iordăchioaia vistierniceasa”, adică despre Alexandrina Gavrilaș Mateaș, soția lui Iordache Cantacuzino, bunica dinspre mamă a cronicarului
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
mediul ortodox, în numeroase manuscrise rusești, cel mai vechi fiind copia din 1490 a călugărului Efrosin. Versiunea rusă a fost considerată însă fie o producție originală, independentă de versiunea occidentală, ea fiind opera unui călător rus (poate chiar solul și diacul Feodor Kurâțin) la Buda, la Curtea lui Matei Corvin, în 1481-1482, fie o adaptare sau traducere a unui original slav anterior, scris în mediobulgară, probabil de un român ce trăise la Buda, și în acest caz povestirea despre Vlad Țepeș
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
CRC, 1995, 18,19; Liviu Antonesei, Învățătorul dinlăuntru, „Monitorul” (Iași), 1995, 120; 5; Ioana Gafton, „Aeterna Latinitas”, DL, 19 „Audiență în cer”, 98, 1; Dan C. Mihăilescu, „Aeterna Latinitas”, „22”, 1998, 26; Adrian Papahagi, „Aeterna Latinitas”, RL, 1998, 48; Adriana-Maria Diac, Jean-Jacques Rousseau, „Eseu despre originea limbajului”, AUI, literatură, t. XLVIII, 2002. V.D.
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
refugiază la moșia Șărăuți din ținutul Hotin (unde N. face primele încercări literare), apoi la Chișinău. Aici, în 1822, după propria-i mărturie, l-ar fi cunoscut pe Pușkin. Întors la Iași în 1823, va fi numit peste doi ani diac la Vistierie și, după un timp, primește rangul de căminar. Ca urmare a unui articol tăios, Vandalism, este exilat la moșia de la Trifești. Spătar, agă, postelnic, vornic, lui N. i se încredințează slujbe importante: prezident al Eforiei (primar al Iașilor
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
PALIA DE LA ORĂȘTIE, prima traducere românească a cărților Geneza și Exodul din Vechiul Testament, apărută în 1582. A fost tipărită de diecii Șerban Coresi și Marien. Din predoslovie se înțelege că lucrarea este o urmare a mișcării generale de românizare a cultului, ce caracterizează secolul al XVI-lea, dar și a intensei propagande calvine. Autorii traducerii - Mihail Tordași, episcop al Ardealului, Ștefan
PALIA DE LA ORASTIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288630_a_289959]
-
nostrum Nicodim). În anul 1791, în zona Vrancea, a avut loc un cutremur “mărișor”. 5 aprilie 1793, ora 10 și 30 de minute: “două scuturături zdravene în Transilvania”, notează un preot pe o carte religioasă. Dintr-un manuscris al unui diac, Petrache Venin, “sluga dumneaei Coniții”, aflăm: “Însemnat-am ca să se știe de cînd au răposat dumneaei cucoana Anastasia Spătăreasa, soția dumnealui cuconului Ioniță Hurmuzachi, la leat 1793, noiembrie 28, sâmbătă spre duminică, la 2 ceasuri din zi, în care zi
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
am lepădat de orice speranță... când am vorbit întâia oară. Velasco simți o undă de împotrivire în glasul său. Nu, tu încă nu te-ai lăsat păgubaș, murmură cardinalul încruntat. Pentru că nu știi nimic. Auzind aceste cuvinte, preotul care era diacul cardinalului, scoase o foaie din mapa de documente pe care o ținea în mână. — Iată o scrisoare sosită la Vatican acum două zile de la guvernatorul Filipinelor. Citește-o! Velasco luă scrisoarea îngălbenită de soare și își aruncă ochii pe literele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vreme. Mi-a fost nespus de greu să povestesc cum am plecat cu toate speranțele spulberate în vreme ce Europa dispărea în zare dincolo de oceanul încețoșat de ploaie. Doar un singur om ne-a petrecut până pe cheiul golfului Civitavecchia: preotul care era diacul cardinalului Borghese. Ca semn al bunăvoinței cardinalului, preotul le-a înmânat celor trei soli înscrisuri prin care erau socotiți cetățeni ai Romei. Cum solii n-aveau să se mai întoarcă niciodată în Italia, cele trei înscrisuri n-aveau nici un preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
călătoria noastră erau împărțite și că seniorul Shiraishi și seniorul Ayugai nu se înțelegeau. Dar voi... nu m-ați ascultat! — Ce s-a întâmplat cu seniorul Shiraishi? interveni de alături samuraiul încercând să-i domolească pe cei doi. Este tot diac? — A părăsit Sfatul Bătrânilor. Pământurile lui sunt acum împărțite între seniorul Ayugai și oamenii săi. — De-asta se poartă cu noi așa? N-am primit nici un cuvânt de mulțumire din partea Sfatului Bătrânilor, atacă Nishi din nou cu chipul schimonosit. Matsuki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cătană-așa i-i bună / Să moară fără lumină, / Fără lumină de său / Fără om din satul său. / Da popă cine i-a fi / De răsună dealurile / Și În loc de dascăl sfânt / Croncănesc doi corbi În vânt / Și-n loc de diac cu carte / Dobașul cu doba bate / Păcatele i-s iertate. Cine focu i-a cânta? / Tunurile și pușca / Cine focu i-a jeli? Numa sunetu puștii. Spontaneitatea acestui enunța testament ne duce cu gândul Înapoi spre momentul care a generat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
insistent la o casă, mă întreabă pe nepusă masă: Salî aga turcul îți spune ceva, fiule? Stai numai o clipă, să răscolesc în memorie, părinte. După o scurtă pauză, îmi aduc aminte de un suret, adică rezumat, întocmit de un diac după un zapis din 15 octombrie 1667 (7176) care spune: „Altul zapis, de la Husein bulucbașa de seimeni, întru care scrie că, de bună voia lui, au vândut...locu de trei case pe Ulița Armenească, lângă Cîrste armanul, în Iași...au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
întoarcem la Salî aga turcul...Numai că... Numai că ce, părinte? Numai că aceste locuri de case au stat în mâna lui Salî aga turcul taman cât stă cioara în par. Adică ce a făcut cu ele? Ascultă ce spune diacul care a făcut rezumatul zapisului din 22 noiembrie 1667 (7176): „Altu zapis, de la Salî aga turcul, întru care scrie că,...au vândut...loc de trei case și cu casă cu tot pre Ulița Armenească, în târgu în Iași...Acestu loc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
spun cine știe ce din cărțile citite. Și nu m-am înșelat: pe nepusă masă, mă întreabă: Da’ povestea cu pivnița lui Iordache Cantacuzino mare spătar o știi? O știu dintr-o copie făcută în 1743 după un izvod domnesc pe care diacul îl numește „Testament de la mărie sa Grigorie (Ghica) vodă, din vălet 7243” Și ce se spune acolo, fiule? Vodă zice: „Facem știre cu această carte a domnii mele că, avînd dumnealui cinstit și credincios boieriul nostru,...Iordache Cantacuzino vel spătar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
oarece alișveriș stăpânului. Asta ai s-o afli și dacă ai să te gândești la „cupețul Chistruiul” sau „Pistruiul”, cum i se mai spunea. Știu că - preiau eu vorba bătrânului din zbor - știu că la 23 martie 1755 (7263) „Andreii diac de divan” spune că „făcut-am acest zapis...la mîna dumisale giupînului Iani sin Pistruiul cupeț...precum...am vîndut...un loc de casă ce iaste pe Ulița Fînării”. Dar nu apucă această casă să stea în mâna lui Iani nici
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-am acestu...zapis la mîna dumisali giupînului hagi Iane Turnavite neguțitoru...precum...i-am vîndutu...un loc de casă ce iaste pe Ulița Fînării, care locu...l-am cumpărat...de la Andrieș diiacul”. Ce zici, fiule? Știe ceva carte acest „Andreii diac de divan”! Ba bine că nu. Păi acolo se iau hotărâri importante, care trebuie scrise cu limpezime și repede, chiar dacă de față se află și logofătul care îi spune ce să scrie...Acum însă am o tânguire în suflet, părinte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
este numită mănăstirea Golia Vatoped? Este lesne de înțeles că era închinată la mănăstirea grecească Vatoped. Nu am de ce te contrazice. Dar despre o nouă danie pot spune că o „Diată grecească de la Mihail Paleologul, din 1609 april 8,...” scrie diacul domnesc „precum au dat danie la mănăstire Golâie viile lui de la Șorogari,... unde iaste grădină și prisacă cu 30 stupi”. Și mai departe, dintr-o copie de pe un uric dat de Gașpar Grațiani voievod la 12 aprilie 1620 (7128), tradus
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
m-am grăbit eu să continui gândul bătrânului. Și ctitorul - așa cum au făcut toți ziditorii de sfinte lăcașuri - s-a grăbit s-o înzestreze cu bunuri. Îndată i-a dăruit feredeul abia zidit. Asta o aflăm din suretul scris de diacul domnesc în „Vălet 7146” (1637 septembrie 1-1638 august 31) în care spune: „Vasilie voievod, ctitor și ziditor sfântăi mănăstiri Trei Sfetiteli au făcut feredeul cel mare și l-au dat mănăstiri sali”. În același an, adică la 17 iulie 1639
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
deosebire, lăcașurile de cult erau din lemn cu o durată în timp scurtata și din această cauză nu sunt menționate în documente, doar preoții, oamenii cu carte, sunt pomeniți numai în chestiuni bisericești ci, mai ales ,ca martori sau că dieci sau ca martori testamentari precum și cu rol important în viața de familie, la certurile în care se caută o împăciuire, la diatele care se fac cu limba de moarte în care preotul avea nu numai funcția de duhovnic, ci și
BISERICA SFÂNTA TREIME DIN SATUL CHIRCEŞTI, COMUNA MICLEŞTI, JUDEŢUL VASLUI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2084]
-
spunem că vodă a pornit de la un caz particular - mănăstirea Galata - fapt care a dus, însă, la un adevărat “ucaz” privind închinarea oricărei mănăstiri, peste care nu se putea trece nici într-un chip. Iată-l, așa cum l-a scris diacul, la porunca lui vodă: “Io Radul voievod,... domn al Țării Moldovei... văzând și socotind despre rândul sfintei mănăstiri numite Galata... că a căzut în mare slăbiciune și sărăcie... Întru aceea domnia mea, văzând și socotind despre slăbirea, și nimicirea și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dorința... Facă-se voia ta, fiule. După acest răspuns tipic mănăstiresc, bătrânul m-a întrebat: ― Ce vei face după ce om sfârși de deznodat cele documente. ― Cred că acesta este cuvântul potrivit pentru ceea ce facem noi. Deznodăm firul celor scrise de dieci, fir care uneori este foarte încâlcit. ― Nu sunt vinovați diecii, fiule. Ne aducem aminte cum uneori am găsit scris la sfârșitul documentului: vodă a poruncit, logofătul a învățat și eu diacul... am scris... ― Sfinția ta are dreptate. ― Nu mi-ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mănăstiresc, bătrânul m-a întrebat: ― Ce vei face după ce om sfârși de deznodat cele documente. ― Cred că acesta este cuvântul potrivit pentru ceea ce facem noi. Deznodăm firul celor scrise de dieci, fir care uneori este foarte încâlcit. ― Nu sunt vinovați diecii, fiule. Ne aducem aminte cum uneori am găsit scris la sfârșitul documentului: vodă a poruncit, logofătul a învățat și eu diacul... am scris... ― Sfinția ta are dreptate. ― Nu mi-ai răspuns totuși la întrebare, fiule. ― Nici nu știu ce să spun. Singurul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pentru ceea ce facem noi. Deznodăm firul celor scrise de dieci, fir care uneori este foarte încâlcit. ― Nu sunt vinovați diecii, fiule. Ne aducem aminte cum uneori am găsit scris la sfârșitul documentului: vodă a poruncit, logofătul a învățat și eu diacul... am scris... ― Sfinția ta are dreptate. ― Nu mi-ai răspuns totuși la întrebare, fiule. ― Nici nu știu ce să spun. Singurul gând care îmi stă în minte e să fim sănătoși, ca să putem termina ce am început. Pe urmă, când voi ajunge
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vorbească dintr-odată - Dumnezeu m-o trimis să te port pe la curțile domnești, dar nu în chip de slugă de rând. Nuuu! Ci ca om însemnat...Unul din cei ce poartă nelipsit asupra lui pana și călimara...Ai să fii...diac domnesc! Să nu-ți fie teamă. Eu am să fiu mereu în preajma matale...Așa a vrut Cel de Sus. La auzul acestor cuvinte am tresărit, dar m-am ținut tare, deși o mie de întrebări mi se învălmășeau în minte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]