717 matches
-
I-VIII|200px|right|thumb]] În contextul în care românii din [[Transilvania]] au fost considerați ca națiune „"tolerată"“ secole întregi, neavând dreptul la învățătură, primele forme de învățământ s-au desfășurat pe lângă biserică, singura organizație națională îngăduită poporului român. Astfel, „diecii” sau „grămăticii” învățau pe copii, rugăciunile, cântările bisericești și mai rar scrisul sau cititul. Primii racoviceni despre care se poate spune că au cunoscut scrisul și cititul sunt semnatarii [[Istoria comunei Racovița#Sfârșitul procesului dintre racoviceni și avrigeni pentru muntele
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
din partea locului. Se consideră că aici a fost înființată, ca și la alte mănăstiri, o școală de slavonie unde erau aduși pentru instruire și educație copii de boieri și de preoți care învățau pentru a deveni preoți, copiști de cărți, dieci pentru cancelariile ținuturilor și orașelor, dascăli pentru biserici și școli. Descoperirea Psaltirei voronțene și a Codicelui voronțean, i-a determinat pe cercetători să considere că de pe timpul aflării lui Grigore Roșca la Voroneț, activa o școală mănăstirească în care se
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
3 familii de aceeași confesiune. Conscripția întreprinsă de episcopul unit dă mai multe amănunte: cele 3 „gazde” aveau 3 copii sub 3 ani și preotul a oficiat o căsătorie; numele preotului e Alexa Crișan iar al ajutoarelor sale, preoți și dieci: Nicolae Crișan și Ilie Butuza. 1762-'63: Alexa și Nicolae Crișan nu mai sunt în parohie. În această perioadă unul din preoți, căsătorit cu o fată din familia Dolha, a fost alungat din sat definitiv, și nu poate fi vorba
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
sa rămasă uitată în ziare și reviste din perioada interbelică. în trecutele vremuri, când la noi în țară nu exista niciun xerox de utilitate publică, Mircea Handoca a fost nevoit să copieze cu mâna un număr enorm de pagini, ca diecii din mânăstirile noastre, de vrednică pomenire, din îndepărtatele veacuri”, scria Vârgolici într-un articol publicat în revista "România Literară". Activitatea editorială și biobibliografică desfășurată de Handoca a fost lăudată de criticii literari, dar editorului i s-a reproșat admirația într-
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
unor înălțimi. Ele datează de 800-900 de ani. În consecință, în apropierea acestui sit a fost întemeiată mănăstirea Saharna. Rezina are o atestare documentară de la 5 februarie 1495. Informația vine din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, când un oarecare diac Matei scria la Iași că se vinde "...un sat pe Nistru, la gura Rezinei,lîngă moșia satului Țareuca, unde a fost Alexa, vataman...". Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea Rezina este calificată ca târg, pentru că abia în secolul al XIX
Rezina () [Corola-website/Science/303139_a_304468]
-
prezent aceste două sate despărțite doar printr-un drum, se întind de-a lungul Șiretului, pe aceeași terasă a râului. Prima mențiune documentara scrisă a satului datează din 15 februarie 1622, cănd Ioan din Bănești este martor pentru nasul sau, diacul Vasile Dinga, care a cumpărat o parte din moșia satului Merești cu doi taleri. O mărturie din 20 decembrie 1689 de la Aftănase Călugărul, preot în Bănești, arată că prin intermediul sau a cumpărat Gheorghe Șeptilici unele pământuri, al căror hotar trecea
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
Facla ,Timișoara ,1984 1.Eudemonie /Eudaemonia ,versuri ,vol.bilingv,rom-englez, traducere , postfață ,editare de lect.dr. Aba - Carina Pârlog ,coperta și ilustrațiile de sculptorul Bela Szakats ,editura David Press Print ,Timișoara ,2016 , 153 de pag. 2.La trama del fuoco,dieci poesie di Ana Pop Sîrbu ,(Matteo Veronesi) ,http:/sites.google.come/site/critica e poesia Premiul USR, filiala Timiș, 2014 pentru volumul de versuri , ”Morfologia nopții ” , coperta de Septimiu Sîrbu , ,Prefața de Grațiela Benga , edit.David Press Print , Timișoara ,2013
Ana Pop Sîrbu () [Corola-website/Science/337641_a_338970]
-
și de origini nobiliare, dar cu puține resurse din cauza unor datorii ale tatălui. Intrat în serviciul guvernului între 1494 și 1512 în calitate de contabil, a cunoscut succesul după proclamarea Republicii Florentine, în 1498. A fost secretar al „Consiliului celor Zece” ("i Dieci della liberta e della pace"), consiliu care conducea negocierile diplomatice și supraveghea operațiunile militare ale republicii. Printre însărcinările sale s-au numărat vizitele la suveranul francez (în 1504, 1510-1511), la Sfântul Scaun (1506), și la împăratul german (1507-1508). În timpul misiunilor
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
din aceeași perioadă sunt menționate și primele elemente ale unui învățământ profesional cum ar fi școlile de meserii care pregăteau "meșterii îmbrăcători în argint ai cărților și ai icoanelor de catapiteasmă" sau "școala de musică, de psaltichie, a cîte unui diac domnesc care învăța la șapte glasuri". Școala era văzută mai degrabă ca o pedeapsă, iar școlarii erau înmatriculați prin procedee mult diferite de cele moderne. După cum arată o cronică a vremii "se recrutau învățăcei, copii prinși, furați de prin sate
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
a dominat cu iubire adâncă. Activitatea părintelui Visarion în cadrul Bisericii lui Hristos, zelul său misionar, asemenea unui adevărat apostol, stăruința sa pentru luminarea sufletelor și renașterea spirituală a credincioșilor, au avut un răsunet puternic în rândul credincioșilor Bisericii ortodoxe. Prof. diac. dr. Petre David îi contestă treapta de ierodiacon, numindu-l purtător de rasă (rasofor). A fost criticat că a încurajat așa-numitele căsătorii albe (abstinență sexuală între soți). Mai este criticat și pentru faptul că a militat pentru un stil
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
secolul al XVI-lea, pe locul unde se întinde astăzi satul Mitocu Dragomirnei și Mănăstirea Dragomirna erau niște vechi seliști pustii, satul Dragomirești și „locul pustiu Ungurașii”. Printr-un uric din 24 februarie 1587, domnitorul Petru Șchiopul i-a dăruit diacului Ilie Crimcovici („Ilie diiacu, fiul Crimcoae din Suceava") siliștea Ungurașii, aflată pe apa Sucevei. El a fost răsplătit pentru ajutorul credincios oferit domnitorului în lupta cu năvălitorii cazaci. Pe aceste locuri se așezaseră câțiva călugări care clădiseră un schit de
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
Crimcovici („Ilie diiacu, fiul Crimcoae din Suceava") siliștea Ungurașii, aflată pe apa Sucevei. El a fost răsplătit pentru ajutorul credincios oferit domnitorului în lupta cu năvălitorii cazaci. Pe aceste locuri se așezaseră câțiva călugări care clădiseră un schit de lemn. Diacul (scriitor de cancelarie la curtea domnească) Ilie Crimcovici era fiul negustorului Ioan Crimca din Suceava și al "cneaghinei" Cârstina, din neamul familiei Stroici. El s-a călugărit la Mănăstirea Putna cu numele de Anastasie, și a fost hirotonit preot la
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
lui, socrului a treia parte din venit. (ANRM. F. 205, inv. 1, u.p. 82, f. 15-16). Acești preoți sunt ulterior înlocuiți de preotul Grigore (1862). La 13 apr. 1835 îl aflăm aici în biserica satului pe preotul Ivan Dubițchi, diecii Clementie Dubițchi și Andrei Brăducean, dascălul Ivan Belozerschi. În 1862 se construiește din piatră biserica "Sf. Treime". În 1896 e numit ca preot-paroh Ioan Goian. În 1901, nobila Maria Herța contribuie la reparația bisericii, fapt pentru care Mitropolitul Chișinăului îi
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
au păstrat 2 documente de la Vasile Voievod, domnul Moldovei, din 30 iulie 1645 și 9 iunie 1650 prin care se confirma stăpînirea lui Todorașcu Vartic asupra moșiei satului Alcedar, cumpărată cu 150 de galbeni. Din porunca lui Gheorghe Ghica Voievod, diacul Antohie Lută vine în Alcedarla rugămintea căpitanului Vasile Sava, a căpitanului Ion, feciorul Oprei, și a lui Vasile, feciorul Oprei, în ziua de 28 septembrie 1765 și întocmește o mărturie hotarnică care-i împacă și pe ceilalți răzeși. Alte documente
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
boiernașul Grigore Oprea avea un document din 1799, mazilul Mihai Oprea avea un document din 1801, mazilul Enache Hăbășescu avea un document din 1798. Mai aveau documente domnești mazilii Stafi Vîrlan și Ion Herto. Preot în sat era Teodor Lujanschi, dieci - Ioan Coadă și Nicolae Divdera. Dascăl era Nichita Pronițchi, de 50 de ani, care cu soția Teodosia de 46 de ani aveau 6 copii. Printre cei mai bătrîni oameni din Alcedar în 1835 erau văduva Ecaterina Polban - 112 ani, Tudor
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
laice se pot menționa: 1. Prot. Gheorghe Sutac, Prof. Ion Samoilă - Monografia Bisericii Ortodoxe Române din Sânnicolau Mare, ArtPres, Timișoara, 2008, p.45, 48; 2. Filaret Barbu - Cântărețul Atanasie Lipovan, în revista „Luceafărul”, Timișoara, nr.5/1935, p.250; 3. Diac. conf. dr. Nicu Moldoveanu - Muzica bisericească la români (partea I), în revista B.O.R., nr.7-8/1985, p.636; 4. Viorel Cosma - Muzicieni din România - Lexicon, col.5 (K-M), Editura Muzicală, București, 2002, p.186.
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
am ajuns și la sfârșitul. Zugrăvi-tu-s-au această S(fântă) B(iserică) în anul 1829 în zilele preaînălțatului împărat Franciscus al Doilea și fiind arhiereu pravoslavnic țării Ioan Bob și fiind protopop Teodor Baldi și fiind preot satului popa Ioan Prodan, diacul Irimieș Gligor, sfătul Irimieș Tirilă, ficurator Duma Ștefan și s-au zugrăvit prin cheltuiala a tot satul, prin mâna mea Dimitrie Ispas împreună cu fiul meu Ioan ne rugăm de iertăciune ”. După cum îl caracterizează istoricul de artă Marius Porumb, pictorul era
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
sfârșitul. Zugrăvitu-s-a aceasta s[ântă]. b[eserică]. în anul 1829 în zilele Preaînălțatului Împărat Franciscus al Doilea și fiind archiereu pravoslavnic țării Ioan Bob și fiind protopop Teodor Baldi și fiind preot satului Pop Ioan Prod [a] n, diacul Irimieș Trilă, ficurator Duma Stefan. Și s-au zugrăvit prin cheltuiala a tot satul prin mâna mea Dimitrie Ispas împreună cu fiul meu ioan. Din același perimetru cultic al tindei femeilor, dar pe peretele nordic, unde a găsit un loc potrivit
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
Chițcani, stăpânită de vistiernicul Grigore Sturza, erau înregistrate 36 de familii țărănești, o familie de mazili și o familie de ruptași. În biserica de lemn din sat, construită în anul 1771 alături de o biserică mai veche, slujeau doi preoți, un diac și un dascăl. La 27 iunie 1813, la un an după eliberarea Basarabiei de sub jugul turcilor de către Rusia, cinci țărani din Tețcani (Ioan Vornic, Agapi Buță, Ion Șchiopu, Grigore Popa și Vasile Matveev) s-au plâns Guvernului regional basarabean asupra
Chițcanii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305117_a_306446]
-
Mircea cel Bătrân (1386-1418). Cuviosul Nicodim a înființat la Tismana prima școală din țară de caligrafi și copiști de cărți bisericești în diverse limbi. Tot aici a funcționat prima școală de călugări învățați dintre care se recrutau viitorii episcopi, mitropoliți, dieci pentru cancelariile domnești și boierești. Aici s-au păstrat cele mai vechi documente începând cu sec. al XIV-lea care au pus bazele istoriografiei românești. Obiecte foarte valoroase au fost duse în Primul Război Mondial la Moscova spre păstrare. În
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
său, apoi a murit o mătușă care era în grija sa. După pierderile suferite a început să fie preocupată de versuri și cântări de înmormântare, gen oarecum neglijat în lucrările de specialitate. Atunci a adunat versurile pe care le făcea diacul dintr-o localitate sau o femeie sau un bărbat cu har, versuri individualizate pentru omul care pleca din această lume. A făcut și un set de fotografii la diferite întâmplări triste din viața omului. A editat cartea intitulată "" Cântarea de pe
Valeria Peter Predescu () [Corola-website/Science/314775_a_316104]
-
Domnului, una mie șase sute zece. Principele Gabriel Scrisoarea serenisimului Domnului Principe LADISLAU LADO de SĂCAL scrisă, alcătuită și emisă în fața scaunului judiciar al Comitatului Turda, prezentată, publicată și proclamată în ziua de 3 martie 1610 și emisă de mine, Mihai - diacul Colosvary, notar jurat al aceluiași comitat." Arbore Genealogic - parțial și provizoriu, al descendenților lui Ladislau Lado de Zakal (Săcal)
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
teritoriul Tulgheșului sunt 30 de izvoare de apă minerală din care 11 au fost înregistrate și inventariate. Bioclimatul actual face localitatea propice pentru statutul de Stațiune Balneoclimaterica de interes local. Cele mai importante izvoare sunt Șesul Comarnicului, Laurențiu, Branea, Prisecani, Diacul de Sus, Diacul de Jos, Cibeni, Șandoreni, Rezu Mare.
Tulgheș, Harghita () [Corola-website/Science/300488_a_301817]
-
30 de izvoare de apă minerală din care 11 au fost înregistrate și inventariate. Bioclimatul actual face localitatea propice pentru statutul de Stațiune Balneoclimaterica de interes local. Cele mai importante izvoare sunt Șesul Comarnicului, Laurențiu, Branea, Prisecani, Diacul de Sus, Diacul de Jos, Cibeni, Șandoreni, Rezu Mare.
Tulgheș, Harghita () [Corola-website/Science/300488_a_301817]
-
și de slujbe) Mănăstirii Horodnic. Invazia tătarilor din ultimul sfert al secolului al XV-lea a dus la distrugerea bisericii. Ca urmare a acestui fapt, satul Horodnic și-a pierdut privilegiile, trecând în proprietatea mai multor boieri, cum ar fi diacul Vadici (1582). În anul 1597, domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) a cumpărat satul și l-a dăruit Mănăstirii Sucevița. La sfârșitul secolului al XVI-lea se înalță aici o biserică parohială de lemn care a rezistat până la începutul secolului al
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]