276 matches
-
I., care se obstinează în a reinventa totul, în a se comporta inaugural aidoma unui Robinson descălecat în insula unei culturi aflate în stadiul său infantil. Să menționăm că în această perspectivă a relației dialectice dintre modelul sincron și succesiunile diacroniei se cade sever amendată și prezumția de originalitate absolută a grupurilor de avangardă, a căror alergie manifestată față de tradiție nu e decît un simptom de inadaptare culturală. În spațiul culturii înțelese ca o întrețesere de factori diverși ce se influențează
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
încrustate în viitor. Observațiilor acestea sociologice cantitative le putem suprapune altele cu un alt conținut, pe care Creangă nu-l dezvăluie. De exemplu, realitatea aspră că Humuleștiul era subordonat, ca și orașul Tg. Neamț, Mănăstirii Neamțului 2. Documentele certifică în diacronia lor o dublă încălecare a satului, una cu șeaua mănăstirii, alta cu șeaua orașului din preajmă. Subordonarea față de oraș nu are încă, de la înființarea satului probabil în secolul al XVIII - lea, dimensiuni acute corosive. Este mai mult o încercare de
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
pe N. Steinhardt iubind, cu aceeași veche patimă, "viață și cărțile". Dialogul de idei pe care Zaharia Sângeorzan îl propunea lui Steinhardt trebuie să fi convenit de minune acestuia din urmă; Jurnalul fericirii, sfidând din motive obiective, ca să spunem așa, diacronia ("Creion și hârtie nici gând să fi avut la inchisoare", scria N. Steinhardt în Jurnal. "Ar fi așadar nesincer să încerc a susține că "jurnalul" acesta a fost ținut cronologic; e scris "après coup", în temeiul unor amintiri proaspete și
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
facerea. "Creatorul este o ființă ambiguă, om-operă, asemănător cu centaurii, făpturi duble." (136). În lecturile și referințele sale, N. Balotă urmărește începutul și închiderea cercului de concepție artistică, fără opțiuni exclusiviste. Poate fi bănuit că urmează lucrul artistic într-o diacronie neutră sau ezitantă, uneori până la autocenzură opțională. Critica aceasta nu este decât aparent o critică de idei. Dar aparența îi substituie până în adânc esența. Situația este asemănătoare cu una remarcată indirect de criticul însuși. "Despre Jabberwocky - capodoperă a genului de
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
prestigiu au rezerve serioase. Dar tonul expunerii lui Marin Mincu are din păcate mereu note acute, imperative, definitive care nu stau bine unui text de azi și-i dau o aromă desuetă, de nostalgie științifică apusă. Chiar dacă nu crede în diacronie, autorul caută, ca mai demult Laurențiu Ulici, generația și promoțiile ei. Dar dacă Laurențiu Ulici venera un moment cronologic eminescian, Marin Mincu stabilește ca bornă temporală anul 1966, "cînd apar trei cărți de poezie (11 elegii de Nichita Stănescu, Versuri
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
de către Organizația de Partid și UTM din Facultate, tov. Rosetti s-a hotărît să se apropie de stadiul actual al limbii noastre" (Cum vorbim, 7-8, 1951, p. 51). Ne-am putea imagina că - în opoziția dintre vechi și nou, dintre diacronia culpabilă și sincronia victorioasă - direcția de studiu a limbii contemporane ar fi fost fericit reprezentată de Iorgu Iordan, autor al unor cărți importante în domeniu, în special a celei intitulate Limba română actuală - o gramatică a greșelilor (prima ediție, 1943
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
putinței de a depăși analiza și a accede la sinteza "tipologizantă", ordonatoare și suverană asupra fapticului brut, asupra a ceea ce poate rezulta doar din intuiție. "Tipul", așa cum îl consideră Goethe, devine, ca model descriptiv, ca "fotografie sincronică", o proiecție a diacroniei, căci el fixează, în dinamica lor, datele procesualității; în sinteza trecutului, în reconstituirea "plantei originare", se prefigurează evoluțiile viitorului. Este notorie corespondența mereu subliniată și repetată de Goethe între demersul științific și cel artistic, între care voința armonizantă a clasicului
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
cu filmele care apar, despre care scrie, alimentat desigur de o consistentă cultură cinematografică însemnând deopotrivă istorie a cinematografului și teorie a imaginii cinematografice. Cinefilul nu este obligat să privească filmul în această ordine a prezentului, a actualității, a unei diacronii legitime, selecția lui nu este nu doar una de gust, ci una ființială. Cinefilul este un erudit al nostalgiei, prin urmare, inevitabil și aproape extatic întors cu fața către trecut prin intermediul căruia comunică cu prezentul, explorator al unui univers de
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
într-o scurtă cronică. Trebuie relevat în primul rînd caracterul exemplar al textelor din punct de vedere metodologic: Valeria Guțu Romalo descrie întotdeauna faptele lingvistice cu claritate și precizie, introducînd disocieri, separând - în măsura în care e posibil - subiectivul de obiectiv, sincronia de diacronie, zonele stabile ale limbii de cele labile, planul intern de factorii externi. Orice discuție e precedată de definirea termenilor, de delimitarea problemei; regăsim de fiecare dată trăsăturile specifice discursului științific în genere și ale stilului intelectual al autoarei: atenția la
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
în plin enciclopedism postmodern, acolo unde succesiunea se varsă în simultaneitate și unde memoria lasă tot mai mult loc percepției nemijlocite. Din această pricină parcursul artistic însuși este unul sintetic și globalizator, el integrînd firesc în sincronie toate reperele unei diacronii încețoșate. Max Dumitraș este, rînd pe rînd, dar și simultan, pictor și sculptor, provocator și actor, fotograf, cercetător și curator. El manipulează, cu o maximă dexteritate, toate limbajele consacrate, construiește, prin absorbția textului în imagine, cărți halucinante, concepe și dezvoltă
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
modern românesc are puțini analiști la fel de fini ca Zamfir. Faptul de a fi scris un studiu despre Proust nu e întîmplător. Interesantă, în toate acestea, e și perspectiva: stilistician, Zamfir a căutat să împace această ramură a criticii literare cu diacronia. Conceptul de stilistică diacronică, ce li s-ar fi părut înaintașilor săi, oximoronic, îi aparține. Nu numai în literatura română se simte acasă. Aș putea numi alte cîteva, printre ele una nu chiar la îndemîna criticilor români, și anume literatura
Portret de intelectual român by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16622_a_17947]
-
a creației, în atemporal și în iluzia veșniciei. Cu alte cuvinte, coborînd tot mai adînc în preistorie, sculptorul se trezește direct în postistorie. Modernitatea lui se varsă în postmodernitate, timpii diferiți se aglutinează organic, verticala se răstoarnă și devine orizontală, diacronia se preschimbă în sincronie și succesiunea în simultaneitate. Suprafața obiectelor recente capătă strălucire și volubilitate proprie, lemnul se transformă în bronz, este împodobit cu materiale compozite și exuberante, munții se văd prin golul cercurilor imponderabile, păsările zboară asemenea acelora din
Sculptura, de la materie la sens (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7921_a_9246]
-
timp când tensiunea nervoasă s-a stins, imposibilă. Adèle rămâne singură și nesatisfăcută, cu dragostea lipită de suflet precum ursulețul de pluș din copilărie. Privit cu atenție, într-adevăr filmul lui Abdellatif Kechiche conține două părți, dar nu privite în diacronie cum o revendică regizorul: viața lui Adèle cu și fără Emma. Avem un film care urmărește evoluția lui Adèle către o comprehensiune și descoperire a propriei sexualități care e nu doar un proces fiziologic, cât unul psihologic cu înfruntarea unor
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
vedere al mentalității și al capacității de înțelegere și de evaluare este captivă încă în modernitate și în historism. Considerînd, asemenea tuturor ficționarilor istoriciști, că formele și comportamentele istorice sunt perisabile și că ele se dizlocă și dispar pe vectorul diacroniei, americanii s-au pregătiti intens pentru a răspunde provocărilor din propriul lor timp, rămînînd complet descoperiți în fața timpilor socotiți simpli produși ai imaginației retroactive, cum ar fi, de pildă, Evul Mediu. Dar cum și în corpul social, ca și în
Apocalipsa n-a mai avut loc? by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6936_a_8261]
-
în plin enciclopedism postmodern, acolo unde succesiunea se varsă în simultaneitate și unde memoria lasă tot mai mult loc percepției nemijlocite. Din această pricină parcursul artistic însuși este unul sintetic și globalizator, el integrînd firesc în sincronie toate reperele unei diacronii încețoșate. Max Dumitraș este, rînd pe rînd, dar și simultan, pictor și sculptor, provocator și actor, fotograf, cercetător și curator. El manipulează, cu o maximă dexteritate, toate limbajele consacrate, construiește, prin absorbția textului în imagine, cărți halucinante, concepe și dezvoltă
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
ajunge în starea de non-ființare. De aceea, cînd, voit sau accidental, un gentleman greșește, el își pierde automat privilegiile, asumîndu-și, demn, oprobriul public. Istoria reprezintă un element de identitate în Londra. Ea legitimează, în mod vizibil, concret, existența comunității în diacronia ei seculară. Fie că este vorba despre impunătorul Big Ben și maiestuoasele clădiri ale Parlamentului (străjuite de statuile unor figuri exemplare, de la Richard Inimă de Leu pînă la Cromwell), despre Westminster Abbey, despre terifianta închisoare „Clink" (al cărei nume poate
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
să-l facă veridic, egal cu actele diurne în cunoașterea existenței umane". Așadar visul ! Ne dam seama că toate citatele de mai sus converg în noțiunea visului, cum izvoare ce se adună într-o albie cuprinzătoare. Și "vîrstele comportamentale" și "diacronia devenită sincronie" și "muzeul viu" al formelor și "translația între stimuli" și modificarea relației dintre exterioritate și interioritate și "poliperspectiva", "simultaneitatea", "instantaneitatea" și sinteză feluritelor (i)realități nu sînt decît trăsături ale fenomenologiei onirice. Visul, acea cale regală pentru cunoașterea
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
și parteneriate cu 23 de instituții similare din Europa. Având drept caracteristici interdisciplinaritatea și interculturalitatea, facultatea oferă studii la nivel de licență (limbă și literatură, limbi moderne aplicate, studii culturale, biblioteconomie, istorie, teologie ortodoxă), materat (limba română în sincronie și diacronie, analiza discursului, literatura și mentalitățile, managementul resurselor culturale, lingvistică și didactică, traducere specializată, studii britanice și americane, scriitură și creativitate, germanistică, didactică modernă, patristica latină, romanitate orientală și arheologie provincială, comunismul în România) și doctorat (limba și literatura română, engleză
Agenda2005-47-05-scoala () [Corola-journal/Journalistic/284403_a_285732]
-
literaturii". E vorba de o atitudine naturală în fața unui fals care, prin extensia și nocivitatea sa, a ajuns a umbri "originalul". Se cuvine a mai releva atracția compensatoare pe care a încercat-o tînărul critic pentru structuralism, teorie ce suspenda diacronia lunecată în impostură, ca și lipsa d-sale de interes față de psihanaliză în care întîlnea un alt soi de determinism, "același grăunte de necesitate ineluctabilă pe care-l conține perspectiva marxistă asupra societății și a literaturii". Treptat, conștiința lui Nicolae
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
adevărată trilogie a romantismului.* Amploarea, dar și originalitatea manierei în care este tratat fenomenul se datorează aici, în primul rînd, situării lui exacte în timp și în spațiu. "Aventura semantică" a noțiunii de "romantic" este prezentată de Cornelia Cîrstea în diacronie literară, începînd cu "întîiul romantism german" de la 1800, care "a așezat literatura într-o matcă a sensibilității și a reflexiei asupra condiței umane moderne", dar și în sincronie, romantismul, plasat nu doar în spațiul literaturii universale, dar și în cel
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
sale când a scris această istorie a medicinei. 49Amintiri însângerate Din această carte, profitabilă pentru orice om care vrea să se lumineze, Gheorghiță Savel, fost salariat al Medicinei din Iași, sector economico-administrativ, mai află că evoluția evreilor a fost sinuoasă, diacronia spiralei fiind uneori stilizată, adică în zig-zag, imaginea fulgerului răzbătător în văzduh, interesant! sens coborâtor, trăsnitor, distrugător-rămâne de văzut!:” Fiind un popor mânat de neînțelese idealuri și cu un tulburător destin, mereu în căutarea securității, mereu pândit de cataclisme și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
proză, ca mitologie. Refăcând fictiv (dar utilizând și unele repere documentare provenite din literatura foarte apropiată: cenaclurile "Universitas" și "De Luni"), istoria secretă a Bucureștiului aflat sub dictatură, romancierul-poet renunță adesea la coincidențele sincroniei pentru a coborî dureros într-o diacronie psihologizantă și nu foarte flatantă pentru sentimentele național(ist)e. Lumea atemporală a românismului larvar este, cu toate acestea, seducătoare, chiar fascinantă. Perversiunea lui Daniel Bănulescu este, în fapt, și o inversiune, pentru că subtextele sale nu sânt pamflete de tip
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de studiu la noile forme de consum, de cultur?, de marginalitate, de protestare, la politicile sociale ?i culturale, la via?a local?, b?tr�ne?e, imigra?ie, devian?? juvenil?, s?r?cie, excludere. Ea reg?se?te interesul pentru diacronie, ac?iune ?i local, �n contextul unei ne�ncrederi �n determinism ?i al �ntoarcerii la actor�� pe care �noile sociologii� �l reintroduc, dar nu-i acord? acela?i loc �n analiz?: la Pierre Bourdieu, actorul r?m�ne mult timp
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
au intrat �n c�mpul sociologiei politice (Buchanan ?i Tulbock, 1962), al sociologiei ac?iunii colective (Olson, 1966; Hardin, 1982), p�n? �n cel al sociologiei de inspiră?ie marxist? (Elster, 1979). Pe l�ng? dezinteresul func?ionali?tilor pentru diacronie, sociologii au trebuit s? surmonteze ?i anatemele antiistoriste ale structuralismului francez ?i anti-istoriciste ale filosofiei analitice (Popper) pentru a re�nnoda leg?tură cu problematic? major? a pionierilor disciplinei. Se poate g�ndi c? al?turi de influen?a �n
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
sf�r?ițul anilor ?aptezeci, ruinat? f?r? �ndoial? at�ț de propria să �nchidere intelectual?, c�ț ?i de noile perspective oferite de via?a politic? (i.e., sosirea la putere a st�ngii). Va fi reg?sit interesul pentru diacronie, ac?iune ?i local, �n contextul unei ne�ncrederi generale fă?? de determinism, �n timp ce arierplanurile ideologice ale dezbaterii teoretice (slab animate) devin mai discrete [47]. Epopeea structuralo-marxist? Paradigmă pe care sociologia francez? o c?uta de mai bine
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]