298 matches
-
-ntr-o exergă, deoarece tiparul teatral-melodramatic modelează deopotrivă psihologia personajului și poetica romanului lovinescian, pe fondul cenușiu al unor reflecții și digresiuni cu caracter reflexiv (am mai spus: de jurnal) care umplu spațiul dintre cele câteva nuclee epice și secvențe dialogate. În consecință, de pe scena de teatru obiectivul se mută apoi firesc într-un cadru familiar criticului cu doctorat la Sorbona, pe străzile aglomerate ale Parisului, unde tânărul Andrei Lerian resimte încă mai dureros singurătatea decât, să zicem, scriitorul părăsit de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
jocurile, au fost desfășurate pe bază de fișe de lucru. Însușirea corectă și fluentă a unei exprimări corecte am desfășurat-o prin efectuarea de exerciții pentru explicarea unor cuvinte și expresii cum ar fi: antonimele, sinonimele, omonimele. Pentru însușirea vorbirii dialogate și folosirea substantivelor în cazul genitiv și dativ am desfășurat cu copiii jocul Spune al cui este acest obiect: A cui este...?. Scopul dialogului se caracterizează prin primatul funcției de comunicare dialogul reflectă funcția gnoseologică a limbajului și cea de
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
autorul-polemist o stabilește cu destinatarii săi prin distribuirea rolurilor deictice și prin uzanța conectorilor argumentativi iată, așadar, evident, într-adevăr, care va să zică, pesemne, ce credeți? etc., specifici retoricii discursului polemic, prin excelență, argumentativ. Marc Angenot operează o distincție funcțională între "forma dialogată" și "dialogism", prima fiind proprie dezbaterii filosofice autentice, în care se confruntă două moduri de a gândi (dialogurile socratice ar fi modelul), iar a doua reprezentând o dimensiune a textului polemic în care emergența interlocutorilor ar funcționa ca un artificiu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aducând cu el mediatori specializați, critici și comentatori care se adresează unui public de cunoscători după criterii endogene (jurii, concursuri, festivaluri etc.). Respectabilitate înseamnă domiciliu, plus explicație. Acoperișul face legea: cinemateca l-a făcut pe cinefil. Într-o zi, scenele dialogate care făceau parte din oficierea religioasă ies din corul bisericii și se instalează în parvis. Lângă catedrală, dar deja în piața publică: nașterea, în secolul al XIII-lea, a misterului. Mai târziu, drama sacră părăsește parvisul și eșafodajele temporare în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și opoterapia, iar ca vitalizante, pe lângă masaj, mișcare, gimnastică, aer, controlul respirației și al pulsului, foloseau și afrodisiace, dintre care Jinseng (rădăcina vieții), produs botanic ce se află și azi în farmacii. întemeietorul medicinei e considerat împăratul Galben, autorul Tratatului dialogat. Medicii erau asimilați înțelepților. începând cu anul 624 d.Chr. Ordinul Marilor Medici a inițiat și dezvoltat învățământul medical specializat, pulsologia păstrându-și locul ei ca și acupunctura și ignipunctura. Chirurgiei i s-a acordat mai multă atenție. Începând cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
elimină povestirea pură, formă teoretică nerealizată vreodată, cu excepția ditirambului, dacă trebuie să ne luăm după Platon. Epopeea, ca mai târziu romanul și nuvela, integrează fără dificultate elemente mimetice. Nu există, în ansamblul literaturii universale, epopee sau roman lipsite de pasaje dialogate 4. Numai câteva nuvele foarte scurte fac excepție. De aceea, opoziției platoniciene ternare, dramatic/mixt/ narativ, Aristotel îi substituie opoziția binară dramatic/narativ. Ceea ce Platon considera drept formă mixtă, impură, devine la el formă narativă 5. Modul de enunț diferențiind
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care produce repede saturație, provoacă eșecul tragediilor." (cap. 24) Unii autori dramatici au încercat experiența, în diverse epoci ale istoriei teatrului. Pentru a reprezenta acțiuni simultane, ei nu au rezolvat altfel problema decât prin coexistența pe platou a unei scene dialogate și a unei scene mute, numai pantomimică. O asemenea soluție este folosită uneori în Misterele din Evul Mediu 14 . Căzută în uitare în timpul Renașterii, ea este regăsită de Diderot care preconizează folosirea ei în drama burgheză. De o utilizare dificilă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrului Palatului Cardinalului 14, și pentru Andromeda lui Corneille în 1650. Corneille, chiar dacă nu teoretizează asupra cântului și spectacolului, nu se dezinteresează chiar complet de regie. El îi incită primul pe autorii dramatici să-și înscrie indicațiile pe marginea textului dialogat. Contrar celorlalți teoreticieni clasici, ca Chapelain, Scudéry sau d'Aubignac, acest om al artei știe că reprezentația are mai mult impact decât simpla lectură. În avizul său adresat Cititorului (Au lecteur), cu care precede Mélite, scrie: "Știu că impresia asupra
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
piesă în conformitate cu regulile, totul trebuie să fie tot atât de ușor de cunoscut pentru Spirit, cât și pentru ochi. Și orice Poem Dramatic care nu se va putea face cunoscut în felul acesta este cu siguranță nereușit." După părerea lui, lectura textului dialogat trebuie să aducă toate informațiile necesare pentru ca cititorul să imagineze cu o precizie perfectă cele mai mici detalii ale reprezentației. Niciun element nu va trebui adăugat pe margine. "În Poemul Dramatic, trebuie ca Poetul să se explice prin gura Actorilor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
apără cel dintâi cu ardoare. În Discursul despre Poezia dramatică, el pune în gardă scriitorii față de pericolul ce-i pândește. Pentru a se conforma scopului didactic, ei riscă să compună "scene reci și lipsite de culoare (...), un fel de predici dialogate". Stârnind emoția, spectacolul dramei îl va face pe om mai bun. Este "un gen în care nu trebuie decât să convingi prin sentiment", după cum scrie Beaumarchais în Eseul despre genul dramatic serios. De aceea, dramei îi plac subiectele lacrimogene și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Lettre sur les sourds et muets à l'usage de ceux qui entendent et qui parlent), în 1751. Comunicându-și experiența ca spectator, el citează trei exemple de scene mute care l-au răscolit mult mai profund decât oricare scenă dialogată, scena de somnambulism în Macbeth, tăcerea celor doi prinți în Heraclius, ca și gestul final al lui Antioh, ducându-și, în Rodogune, cupa la buze. "Somnambula Macbeth înaintează în tăcere (act V, scena 1), și cu ochii închiși, pe scenă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
păstrează tehnica improvizației pentru celelalte roluri, în special pentru cel de Arlechin. În piesele următoare, reduce din ce în ce partea de improvizație și se arată foarte satisfăcut, în 1740, de succesul Bancrutei în care a putut integra numeroase pasaje dialogate. "Bancruta a fost jucată fără oprire în tot restul carnavalului, constituind încheierea anului comic 1740. Existau în această piesă mult mai multe scene scrise decât în cele precedente. Mă apropiam ușurel de libertatea de a-mi scrie piesele în întregime
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este o femeie, ci o metaforă, rezumând unul din aspectele elementare ale formei noastre, spadă, cupă, flori etc., și pentru că nu dansează, sugerând, prin miracolul făcut din scurtări și elanuri, cu o scriitură corporală, ceea ce ar necesita paragrafe în proză dialogată, ca și descriptivă, pentru a fi exprimat, în redactare." Maeterlinck, în Menus propos (Cuvinte neînsemnate), își dorește un teatru în care un simbol, investit cu forța vechilor idoli antici a căror singură vedere îi înspăimânta pe credincioși, ar înlocui actorul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și mintea, și dacă vrem, alfa și omega." Dornic să-i redea corpului locul original pierdut, el vrea "să termine cu teatrul de text" și condamnă teatrul occidental, care nu "vede teatrul sub un alt aspect decât cel al teatrului dialogat", cum scrie el în articolul "Regia scenică și metafizica". Vrând să aducă teatrului "o poezie în spațiul independent al limbajului articulat", el afirmă că, "limbajul teatral pur" nu înseamnă cuvânt, ci punere în scenă. Limbajul acesta specific teatral, care rămâne
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrului, publică în 1944 volumul Teatru școlar, cuprinzând scenete și piese scurte (Din vremea cronicarilor, Haiducii, Grigore Alexandrescu, Capră cu trei iezi, Doina). Un an mai târziu scrie comedia Nastratin Hogea (trei acte în versuri populare), mai mult o povestire dialogata lipsită de orice valoare dramatică, deschizând stagiunea 1946-1947 a Naționalului bucureștean; premieră e un eșec. Bună cunoscătoare a literaturii franceze, în 1953 V. dedică poetului François Villon scenariul în cinci acte Balada soartei, ce reconstituie episoade din viața faimosului poet
VERBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
grafică a cuvântului cu sensul acestuia; să citească în ritm propriu un text nou de mică întindere; să desprindă informații esențiale dintr-un text citit; să desprindă informații de detaliu dintr-un text citit; să identifice secvențele descriptive de cele dialogate; să identifice ideile principale dintr-un text narativ citit etc. b) pentru dezvoltarea capacității de exprimare scrisă: să construiască în scris scurte propoziții, corecte din punct de vedere gramatical; să redacteze texte scurte pe baza unui suport vizual și a
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
tăioasă și rece, semnificația autobiografică. Proza a adus tendințele cele mai captivante în ultimii ani: indiferența față de timpul biografic, detașarea de real, realismul fantastic, onirismul cu distorsiunile lui, interesul pentru rememorare (cu demontarea firească a mecanismului acestuia), revenirea ficțiunii. Memoriile dialogate ale Gabrielei Melinescu cu Daniel Cristea Enache au un stil inedit, de excepție. Dacă ar fi să faceți un top al româncelor celebre, la ce nume și la care din operele lor v-ați opri? Nu pot să fac un
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
tăioasă și rece, semnificația autobiografică. Proza a adus tendințele cele mai captivante în ultimii ani: indiferența față de timpul biografic, detașarea de real, realismul fantastic, onirismul cu distorsiunile lui, interesul pentru rememorare (cu demontarea firească a mecanismului acestuia), revenirea ficțiunii. Memoriile dialogate ale Gabrielei Melinescu cu Daniel Cristea Enache au un stil inedit, de excepție. Dacă ar fi să faceți un top al româncelor celebre, la ce nume și la care din operele lor v-ați opri? Nu pot să fac un
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
este în grupul de colegi; - memoria: memorează rapid, durata păstrării cunoștințelor fiind medie; reproduce cunoștințele cu dificultate; - imaginația: manifestată în joc și în activitățile artistice; - gândirea: slab dezvoltată; capacitate redusă de utilizare a operațiilor gândirii; - limbajul: vocabular sărac; predomină limbajul dialogat; - trăsături de personalitate: - temperamental: impulsiv, instabil, agresiv; - emotivitate: nu este emotiv;dispoziții afective: vesel, uneori trist, trece repede de la o stare la alta; - însușiri aptitudinale: rezolvă cu erori și consumă mult timp, investind multă energie. c) Cauze pedagogice:supraîncărcarea numărului
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
române și prin alte aspecte de factură psihică ce privesc, în esență, operațiile de analiză, generalizare și abstractizare - procese ce se realizează foarte greu până la 6- 7 ani). De la folosirea propozițiilor scurte, copilul de vârstă preșcolară își dezvoltă, treptat, vorbirea dialogată. Comunicarea gândirii se produce adesea fragmentat, uneori copilul pierde din vedere ansamblul iar vorbirea devine dezlânată, cu inversiuni, cu reveniri, intercalări, ezitări. Topica în propozițiile și frazele mai complicate se realizează cu greutate, fiind supusă și influențelor afectivității și dezorganizării
Elemente specifice comunic?rii la elevii cu dificult??i de ?nv??are din ciclul primar by Gabriela Raus () [Corola-publishinghouse/Science/84053_a_85378]
-
pe care le dădeau actorilor autorii dramatici, iar, pentru moderni, indicațiile de joc și de regie date într-o operă teatrală. În această a doua situație, didascalia devine o sumă de enunțuri intercalate în succesiunea de intervenții care constituie discursul dialogat, dar care nu sînt parte a acestui discurs. În teatrul clasic, didascalia era de dimensiuni reduse, limitîndu-se de obicei la jocul actorilor, ca la antici, dar, în perioada modernă, a devenit de dimensiuni extinse, avînd numeroase indicații de decor și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
CORNIȚĂ, GEORGETA, CORNIȚĂ, CONSTANTIN, Management instrucțional. Proiectare-planificare, limba și literatura română, gimnaziu, Baia Mare, Eumbria, 1994, 81 p.(Didactici speciale). [31] COSTEA, OCTAVIA, Situații didactice de exprimare orală și scrisă, LL, 41, nr.1, 1996, 107.115. [32] COSTEA, OCTAVIA, Textul dialogat - demers practic pentru clasele V-VI, LLR, 25, 1996, 17-20. [33] CREȚU, ECATERINA, Exerciții lexico-semantice, ConvDid, 7, nr. 21, 1996, 19-22. [34] DAMȘA, IOAN TOMA; DAMȘA, MARIA; IVĂNUȘ, ZOE, Dezvoltarea vorbirii în grădinița de copii și în clasele I și
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
de exemplu: cântec, gând, cuvânt, pâine, mână, etc. B. Conversația Ca metodă de predare-învățare, conversația ocupă primul loc în munca învățătorului, în predarea noțiunilor de gramatică, de ortografie și de punctuație. Conversația face parte din categoria metodelor interogative (conversative sau dialogate) și îsi asumă o multitudine de funcții; funcția euristică, de descoperire de noi adevăruri (de asimilare de noi cunoștințe) și formativă (conversația de tip euristic); - funcția de clarificare, de sintetizare și de aprofundare a cunoștințelor; - funcția de verificare sau de
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
trebuie renunțat; ea deschide elevilor mai multe căi spre Însusirea unor procedee de redactare independentă. II. După modul de expunere, compunerile pot fi narative (povestiri, Întâmplări, rezumate), descriptive (descrierea unei ființe, a unui peisaj, a unui fenomen al naturii) și dialogate (se folosește dialogul). Compunerile narative sunt mai ușor de realizat de către elevi. Acestea pot fi abordate, În scris, Încă din clasa a IlI-a. Ele se Îmbină În mod eficient cu expunerile În care elevii au modele din operele literare
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
consoane, în special; capacitatea de a aduce argumente în susținerea unor idei; valențele artistice privind interpretarea unui text. Verificarea se face prin 1 - 2 din următoarele forme: recitarea a 1-2 strofe dintr-o poezie la alegerea candidaților; citirea unui text dialogat; interviu pe o temă la alegerea candidatului; Evaluarea se face de o comisie formată dintr-un profesor de pedagogie și un profesor de limbă și literatura română NOTĂ: 1. Fiecare proba se apreciază cu "Admis" sau "Respins". 2. Un candidat
ORDIN nr. 5.020 din 23 septembrie 2005 privind aprobarea Metodologiei de organizare şi desfăşurare a admiterii în învăţământul liceal şi profesional de stat pentru anul şcolar 2006-2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141086_a_142415]